• 24-07-2014 Palatul Potala din Tibet - FOTO
• 24-07-2014 Adevarul desre moartea lui Attila
• 24-07-2014 Cum s-a decis soarta tarii la Marasesti
• 24-07-2014 "Fantoma" de la Teatrul Mare
• 24-07-2014 Cariera generalului german Alfred Jodl
• 24-07-2014 Curtezanele din Grecia antica
• 24-07-2014 Cariera militara a lui Ratko Mladić
• 24-07-2014 Partidul National Fascist - scurt istoric
• 24-07-2014 Povestea tragicului incident aviatic in care SUA a doborat un avion cu 290 de pasageri la bord
• 24-07-2014 10 predictii pentru viitor
• 24-07-2014 Anii de domnie a lui Adolf Frederic al Suediei
• 24-07-2014 Rascoala din Tambov
• 24-07-2014 Situatie critica in Ucraina: Confruntarile se intensifica
• 24-07-2014 Legenda comorii din Alamo
• 24-07-2014 Pierderile in urma bataliei de la Moscova
Mica Publicitate
Vezi Toate | Adauga
Trailer Filme
Video Divertisment
Muzica Populara
Video Sport
Catul 84 -cca 54 i.Hr

Catul, reinvierea puterii liricii

 

Catul este cel care a invatat Europa si America cum sa intoneze cantece duioase de iubire, sa rosteasca cuvinte amare de ura; care “a indicat calea catre o prozodie mai exacta si o versificatie mai bogata"; care ne-a invatat sa inregistram pe retina mintii imagini intregi intr-un singur cuvant; care a lasat o amprenta de nesters a zvacnirilor inimii ce vor impresiona intotdeauna sufletul omului. (Karl P. Harrington, Catullus and His Influence)

Marele poet Catul a revolutionat poezia romana si occidentala, inlocuind stilul eroic si epic cu o voce personala, cu accente subiective si emotionale. Tonul lui direct, de conversatie si reflectiile interioare sugereaza o continuitate in timp de la maiestria lirica a poetesei Sapho pana la revolutia poetica a poetilor romantici englezi din secolul al XlX-lea.

Caius Valerius Catullus s-a nascut la Verona in provincia Galia Cisalpina in cursul ultimului secol violent al Republicii Romane. Familia lui era instarita si suficient de influenta pentru a-l gazdui pe Cezar. Cu exceptia unei vizite in Asia Mica, ca membru al suitei guvernatorului de Bithynia, unde a vizitat mormantul fratelui sau, Catul si-a impartit timpul intre provincia natala si Roma. Se pare ca in anul 62 i.Hr., Catul, pe atunci in varsta de douazeci si doi de ani, a cunoscut-o pe Clodia, sotia lui Metellus Celer, guvernatorul Galiei Cisalpine si sora aventurierului politic Publius Clodius. Povestea lor de dragoste, care i-a frant inima lui Catul, este redata intr-o serie de poezii care reprezinta partea cea mai durabila a operei lui. Clodia era frumoasa si lipsita de scrupule; la vremea respectiva circula zvonul ca fusese si iubita fratelui ei si isi otravise si sotul. Ceea ce stim noi despre Clodia am aflat in mare masura de la Cicero, care a atacat-o in calitate de avocat al apararii in cazul unuia dintre amantii ei, acuzand-o de incercare de otravire. Indiferent care a fost adevarata fire, a Clodiei, cert este ca relatia lor furtunoasa i-a oferit lui Catul material pentru o analiza poetica completa si complexa a iubirii si a consecintelor sale.

Catul era membru al unui grup de asa-zisi poeti noi (ale caror lucrari, cu exceptia operei lui Catul, nu au supravietuit). Poetii noi au incalcat in mod deliberat traditia principala a poeziei romane, derivata din, poezia eroica greaca. in locul seriozitatii elevate a epicului si tragicului si al temelor lor de interes public, reprezentate cel mai bine de VERGILIU, Catul si poetii noi au restaurat traditia lirica mostenita de la Sappho si poetii greci alexandrini din secolele al IV si al III-lea i.Hr. Profund subiectiv, versul intim si elegant al lui Catul este realizat pe un ton direct, de conversatie, descriind evantaiul emotiilor poetului.

Faptul ca poeziile lui Catul au supravietuit s-a datorat in mare masura descoperirii intamplatoare, in preajma anului 1300, a unui manuscris care continea 116 poezii. Manuscrisul, acum pierdut, dar, din fericire, copiat la vremea respectiva, reprezinta o uluitoare demonstratie a realizarilor lui poetice. Printre poezii figureaza imitatii ale poetilor greci, inclusiv o traducere a uneia din poeziile lui Sapho, un imn de nunta, poeme pe teme mitologice grecesti, atacuri personale impotriva politicienilor contemporani si versuri usoare pentru divertismentul prietenilor sai. Insa cele douazeci si cinci de poezii dedicate povestii lui de dragoste cu Clodia, pe care o numeste Lesbia, ilustreaza in cel mai inalt grad geniul si forta lui poetica. Printre cele mai timpurii secvente poetice lirice, poemele dezvaluie stadiile relatiei lor amoroase de la idealism la dispretul cinic si demonstreaza capacitatea lui Catul de a exprima sentimente complexe si contradictorii in diverse forme lirice expresive.

Cronica sentimentelor lui Catul incepe cu puterea transformatoare a iubirii si capacitatea acesteia de a-l innobila pe om:

Acela mie ca un zeu imi pare
Ba mai presus, de pot s-o spun, acela
Ce-n fata ta sezind ades te soarbe
Din ochi, te-aude
Ce dulce rizi. Atunci a mea simtire
Se-ntuneca, vai mie! Caci pe tine
O! Lesbie, cum te zaresc, cum nu pot
O vorba scoate!
Ci limba mi se leaga si prin vine
Un foc ascuns incet mi se strecoara,
Imi tiuie urechile si neguri
Mi-acopar ochii.
Catule, te va pierde lenevia!
In ea tu zburzi, te bucuri peste fire:
Ea a rapus cetati infloritoare Si regi odata!

(LI - Lesbiei)

Bucuria posesiei este umbrita de sentimente din ce in ce mai pronuntate de indoiala cu privire la trainicia relatiei:

Tu-mi fagaduiesti, iubito, ca de-a pururi ne-om iubi
Si ca-n veci amorul nostru plin de bucurii va fi.
Zeilor atotputernici, faceti voi adevarata
Juruinta ei sa fie si s-o faca ea din toata
Inima! Atunci amorul, sfantul nostru legamint,
Ar tinea o viata-ntreaga, si dincolo de mormint.

(CIX-Lesbiei)

Nestatornicia Lesbiei starneste gelozia poetului si reprosuri amare fiindca si-a irosit dragostea pentru o partenera nedemna, ceea ce ii smulge un strigat de durere amestecata cu mila fata de propria persoana:

Sarmane ce esti, Catule, nu-ti mai iesi din fire.
Socoate ca pierduta pierduta fericire!
Ti-au stralucit si zile senine altadata,
Cind te chema la sine femeia adorata
Cum nu va fi vreodata pe-acest pamant femeia.
Ce nebunii, Catule, faceam pe vremea aceea!
Tot ce voiai tu insuti, si ea voia indata.
Ti-au stralucit si zile senine altadata!
Ea nici nu mai vrea acum: nici tu, iesit din fire,
N-o urmari, caci fuge, si nu trai-n mihnire,
Ci cu-ndaratnicie tu rabda si fii tare!
Adio, dar, iubito! Catul de-acum e tare:
De nu vrei, nu te cata, nu-ti cade la picioare.
Dar tu amar vei plinge cand nu vei fi rugata.
Ce viata iti ramane, femeie blestemata?

(VIII - Lui insusi)

Catul se lupta cu sentimentele sale conflictuale si in cele din urma hotaraste sa-i adreseaze Lesbiei un ramas-bun dispretuitor care sfasie inima cititorului:

Cu-amantii ei sa fie fericita!
Trei sute sunt, pe toti ii stringe-n brate,
Far-a iubi vreunul, dar ii stoarce
Pe toti de vlaga.
La dragostea-mi sa nu se mai gandeasca:
Ea a murit, din vina ei, ca floarea
Pe-o margine de lan pe care-o taie
Cand trece plugul.

(IX - Lui Furin si lui Aureliu)

Toate versurile: din Catul – Poezii, Traducere, studiu introductiv si note de Teodor Naum, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969


Putini poeti s-au dezvaluit pe sine atat de total precum Catul si au inregistrat traiectoria dramatica a povestii de dragoste atat de direct si de stralucit. Influenta lui este evidenta in lucrarile unor poeti romani extrem de diferiti cum au fost Horatiu si Vergiliu si in confesiunile poetilor romantici si ale descendentilor lor moderni. Catul a reinviat puterea liricii ca mijloc de sondare a abisurilor pasiunii si temperamentului uman.

loading...

Video Stiri