News Flash:

Petre Tutea: „In democratie, numai intamplarea naste un mare sef“ - FOTO

9 Aprilie 2013
3384 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe Petre Tutea il stiam din iesirile la o cafea, invitat de domnii Leon Kalustian si Nicolae Carandino, la Athenée Palace. Era un barbat inalt, cu un cap alungit, perfect modulat, saracacios imbracat, singur mai intotdeauna, suferind de bulimie, ajutandu-se doar de gingii sa morfoleasca indelung dumicati rupti dintr-o chifla, semn al unor suferinte de care nici starea de libertate recenta nu-l vindecase. Ca si domnii care ma onorau cu prietenia lor, Petre Tutea fusese inchis ani multi in puscariile dejiste. In aprilie 1990 aveam sa-l vizitez in garsoniera pe care o ocupa intr-un bloc din apropierea Cismigiului. Intalnirea a fost filmata si difuzata duminica, 29 aprilie, la TVR, in cadrul emisiunii mele, „Cuvantul care zideste“. Marturisesc ca am avut mari emotii cand s-a difuzat primul episod. Eram departe de tara, in Elvetia, insotind ca reporter TV o delegatie extrem de numeroasa si de eterogena, 93 de romani, invitati in Tara Cantoanelor sa ia contact cu democratia. In ce ma priveste, eram pentru prima oara liber dupa 1989 sa dau ochii cu Occidentul. Desi fascinat sa vad o tara pusa la punct pana si in cel mai obscur colt, gandul meu era acasa; eram nelinistit de reactia pe care publicul nostru o va avea fata de un octogenar deteriorat nu doar de varsta, dar si de Gulag, pe deoparte, dar si de o intrebare: cu baza noastra culturala plina de idei false, materialist-istorice, care nu consona deloc cu formatia acestui „Socrate roman“, eram in stare sa-l onoram? Au trecut deja doua decenii de atunci. Si douazeci de ani se vor implini la sfarsitul anului in care am intrat, de la moartea sa. Cred ca e de interes public sa-i onoram amintirea reluand pasaje ample din cele trei emisiuni. 

Petre Tutea: In tineretea mea am fost de stanga. Nu stiu cine, mi se pare o americanca care, retin, reprezenta guvernul american la O.N.U., a facut o comparatie intre extrema dreapta si extrema stanga. Extrema dreapta, a spus ea, e o gripa, iar extrema stanga e un cancer. Acum ambele extreme sunt vinovate de declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, adica extrema dreapta a lui Hitler si extrema stanga a lui Stalin... Asa scria pe tratat. Stalin cica a scris pe dosul tratatului secret: impartirea definitiva a Poloniei. Bineinteles, eu le-am adus elogii polonezilor c-au suportat crancena experienta, pentru ca, la ora actuala, sa se poata vorbi de o Europa unica. 

(...)

Domnule Tutea, dumneavoastra care ati fost un om de stanga, cred ca erati si ateu atunci. Cum ati ajuns crestin? Prin experientele directe?

Eram, eram! Ba inca si faceam o teoretizare a moralei laice. Science des moeurs-Stiinta moravurilor – pe care o socoteam autonoma si care mi se parea ca nu are nevoie de motivatie religioasa. Mai tarziu mi-am dat seama ca omul la scara lui, ca si natura, nu sunt surse ale adevarului, ci il reflecta in masura in care vrea Dumnezeu si atunci mi-am dat seama ca nu trebuie sa te ancorezi in morala laica, ci in morala religioasa ca morala. Aceasta stiinta a moravurilor seamana cu Mersul trenurilor dupa parerea mea. Poti sa-l schimbi la ce statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu. Asta-i pozitia mea in raporturile dintre om si divinitate. Ca daca raportul dintre om si divinitate dispare, nu e posibila nicio morala. Ba, mai mult, nu e posibil niciun adevar.

(...)

Si totusi a fost un moment in viata dumneavoastra in care ati avut revelatia divina, nu?

Da...

Erati ateu in tinerete, nu?

Da. Si cand am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar, ca El este adevarul unic... Sau cum spune un ganditor francez: „Dieu, ou rien“, Dumnezeu sau nimica. Aceasta formula mi-a aratat ca in afara de Dumnezeu nu exista niciun adevar, ci franturi care se coboara din maretia si eternitatea Lui, pe care fiinta imperfecta, omul, le inregistreaza cand face istorie in etape. Nu-i asa?

„Fara credinta, omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri“

Se vorbeste de totalitarismul comunist. L-am si trait.

Cum?

L-am si trait, zic.

Ati trait gresit?

Inseamna ca nu stiu ce-am trait.

 


(Petre Tutea, in 1991. Portret realizat de Ion Cucu, fotograful Uniunii Scriitorilor, care puncteaza: „Ce era Tutea, daca nu un cap?“)

N-aveti nicio vina. Cunoasteti evanghelia rosie?

Manifestul comunist! Asta-i evanghelia rosie. In Manifestul comunist – n-am exemplarul in germana, nu stiu daca spune..., nu citez in nemteste: „Societatea viitoare este o societate fara stat, fara clase, conceputa ca o asociatie libera de indivizi“.

O utopie, bineinteles.

Aceasta utopie, aceasta finalitate din evanghelia rosie care e Manifestul comunist, o numeste Karl Kautsky „incendiul anarhiei finale“; fiindca sistemele politice se definesc prin finalitatea lor. Cand vorbesc de totalitarismul comunist e o contradictie in termeni. Totalitari nu pot fi decat oamenii care pleaca de la intreg la parte. Dupa formula aristotelica. Este adevarat ca a intervenit o polemica, nu mai stiu daca e justa sau nu, intr-un studiu care nu stiu daca se numeste „Reflectii asupra ideii de totalitate“, si zice: a pleca de la totalitate este a comite eroarea lui Heraclit obscurul care a confundat totalitatea cu generalitatea. Totalitatea e de cunoscut iar omul e damnat sa se miste asim­ptotic la ea, generalizand, iar generalizarea e un concept logic si nu un concept ontic. (...)

Sa ne intoarcem la relatia pe care am incercat s-o stabilim in emisiunea noastra, dintre morala crestina si moralitatea publica.

Eu ma misc, cum v-am spus in tratatul meu de antropologie, intre Cartea facerii a lui Moise si Apocalipsa. Nu? Aici e Dumnezeul cel adevarat al evreilor. Nu? Cartea asta ii indreptateste pe evrei sa se considere un popor ales. Si sunt, nu?

Bineinteles!

Ca ma intreaba cineva, zice: „Dumneavoastra ati fost antisemit?“ Nu! Din cauza ca sunt baiat de popa si, in al doilea rand, ca sunt crestin. Daca citesti Evanghelia dupa Matei, in genealogia terestra a lui Iisus, prin generatii, succesiunea merge pana la David, regele. Nu? Ba inca un evreu mi-a spus mie un lucru – as vrea sa nu fie considerat, asa, o blasfemie: „Moise nu e sigur daca e evreu. Dar Iisus e sigur“.

Dar mai exista popoare alese, domnule Tutea? Ca dumneavoastra sustineti ca si poporul roman este un popor ales.

Pai... este. Nu in sensul mistic. Acum sa fim cinstiti, Biblia nu s-a conceput la Falticeni. Nu? Si daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic si europenii, chiar laureatii Premiului Nobel, sunt fericiti ca nu dorm in craci! (...) depind de cartea asta! Atat e de decisiva in duhul european. (...) Am facut si eu niste exercitii pe marginea Decalogului lui Moise. N-am fost in stare sa mai adaug nimic. Eu ma misc in acest Decalog al lui Moise si Predica de pe munte. Se spune, de obicei, ca omul e un animal rational perfectibil. Nu? Pai, Mantuitorul e mult mai generos, zice: „Fiti voi dara desavarsiti, cum desavarsit e Tatal vostru din ceruri“. Mantuitorul nu exclude aspiratia spre perfectiune a credinciosului. Morala laica arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune pe care n-o poate atinge niciodata. Numai Dumnezeu e perfect. Pai, vezi, Mantuitorul e generos, ne raporteaza la Stapan. Omul e guvernat pe pamant, ca vorbeati de morala publica, de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina, eterna, adica absoluta, si morala normelor, care e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Omul autonom poate fi util cand exploreaza universul si viata, poate fi comod mintal si material. Este adevarat ca autonomia, din punctul meu de vedere – al adevarului unic, care e revelat, ca Dumnezeu trebuie sa arate cum s-a aratat – oricat ar explora omul autonom viata si universul, n-are acces la adevar fara revelatie, fiindca se impiedica de adevarul tuturor adevarurilor, adica Adevarul unic, principiul tuturor lucrurilor care e Dumnezeu. (...) Fara Dumnezeu, fara credinta omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

„Intamplarile au alergat peste mine, dar n-au reusit sa ma nimiceasca“

Dupa ce aveam sa revin in tara, incurajat de formidabilul impact public avut de prezenta marelui ganditor crestin, am vrut sa continui dialogul. Ne-am reintors, in luna mai a anului 1990, in garsoniera saracacioasa a lui Petre Tutea, undeva in piateta din dosul blocurilor ce privesc spre Sala Palatului. Piateta asta, unde a trait si a trecut la cele vesnice ganditorul roman, fost detinut politic, si-a schimbat in rastimp numele, dar nu cu numele lui. Episodul pe care aveam sa-l inregistrez se petrecea chiar in miezul protestului-maraton din Piata Universitatii, cand conducerea TVRL isi daduse arama pe fata. Motivul pentru care emisiunea n-avea sa fie difuzata timp de trei luni era unul inchipuit: eroul ei, in varsta de 88 de ani, fusese, chipurile, legionar. Vazandu-mi gazda cat de radios era de succesul de public am fost, marturisesc, extrem de fericit. Paradoxul e ca, in acest caz, exceptand sufletele mici, de simbriasi fesenisti ai televiziunii, nimeni n-a indraznit sa-l atace public pe Petre Tutea. Nici chiar presa domnului Iliescu! 

V-ati asteptat la un asemenea succes?

Nu, nu m-am asteptat. (...) Ma gandeam: domnul Arachelian n-o fi gresit pedaland pe forta abstracta a gandirii mele? N-ati gresit. Dovada ca a produs efect. Ma duc in Cismigiu. Veneam din Piata Kogalniceanu. Ma asez pe o banca, obosit. O cucoana zice: „Dumneavoastra sunteti domnul Tutea?“ Zic: „Da“, „V-am vazut la televizor!“. Am intrebat-o: „Dar dumneavoastra ce sunteti, doamna?“, „Inginer“. (...) Daca mi-ar fi spus cineva ca ma voi intalni cu un om amabil ca dumneavoastra si setos de „Cuvantul care zideste“ (n.a. – acesta era titlul programului pe care-l inaugurasem la TVR, in 15 ianuarie 1990, si in cadrul caruia a fost difuzat interviul cu Petre Tutea.), adica ordinea religioasa pe care eu o supraordonez statului – eu pun Biserica deasupra statului – si, deci, daca mi-ar fi spus cineva in cei 13 ani de puscarie ca voi fi televizat, as fi ras. Acolo ma asteptam sa mor dupa obiceiul din vremea aceea: sa fiu dus cu caruta de gunoi a puscariei, fie aruncat intr-o groapa comuna. Cand am scapat din ce am scapat nu poate fi vorba de destin. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu opereaza la mine. Intamplarile au alergat peste mine, dar n-au reusit sa ma nimiceasca. Asta m-a dus cu gandul la Dumnezeu care e situat deasupra intamplarilor vietii mele. Si El m-a condus.

(...) Cel mai potrivit sistem social-politic cu ordine universala crestina este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare, triumful personalitatii, triumful elitei conducatoare, nu-i asa, si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine. Ea poate merge inlauntrul acestui sistem fara sa fie deranjat „marsul“ acesta dogmatic. Democratia inseamna mai putin decat liberalismul care are, intr-un anumit fel, un aspect aristocratic. Elita, stapana tuturor mijloacelor de productie, minoritatea pe care o defineste aristocratic Sombart ca fiind sistemul capitalist aristocratic. Ma mira faptul – si sunt socat – ca nu intelege functia aristocratica a clasei conducatoare a sefilor Statelor Unite, a sistemului capitalist, si negociaza cu negatorii lui radicali pe care i-a ridicat la nivel de „supra-putere mondiala“. E adevarat sau nu?

(Bustul filosofului Petre Tutea, expus in curtea scolii la care a invatat, in comuna Boteni, judetul Arges (Foto: Lucian Muntean, Adevarul)

E adevarat, dar poate ca asta e politica: stiinta posibilului, nu?
 


Nu! Tratatul de politica al lui Heinrich von Treitschke incepe cu propozitia asta: „Jede Politik ist eine Kunst“: orice politica este o arta. Dovada ca poti fi un foarte bun om politic fara sa fii foarte invatat. (...) Ca sunt doua forme ale caii Domnului: inspiratia – favoarea divina acordata omului cu har; revelatia – actiunea directa a divinitatii.

„Daca omul nu e favorizat de divinitate, nu stie nimic“

Foarte multa lume se intreaba cum a fost posibil ca in anii ’30 sa apara o generatie, o adevarata explozie de intelectuali deosebit de bine dotati. In generatia dumneavoastra au fost valori deosebite. Unele s-au realizat in strainatate, altele au fost marginalizate in Romania, dar s-au realizat intre timp, alte valori au fost spulberate de viforul acesta al istoriei, in puscariile comuniste. Cum a fost posibil sa apara aceasta generatie? A fost o generatie spontanee, care a aparut din nimic? (...)

Nu stiu de ce a aparut. (...) Asa a vrut Dumnezeu sa proiecteze o generatie de intelectuali in Romania.

Multi dintre ei au fost martirizati...

Multi... Constantin Noica e un filosof care are nelinisti religioase. Dar a afirmat ca religia crestina a suferit lovituri mari din cauza stiintei veacului al XIX-lea. Acel veac pe care Leon Daudet il numeste „le stupid XIX-èmè siecle“. (...) A fost un secol al marii burghezii. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Am asistat odata la un parastas intr-o biserica de periferie din Bucuresti, la un preot batran despre care se spunea ca a avut nu stiu cati copii intelectuali care au murit in razboi. Cand vorbea batranul preot, parca era un sfant, palid, stapan pe sine. Zice: „Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului. Eu il concep ca o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus, binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapan“. Popa! In orice caz, parerea mea este ca in secolul XIX n-a fost slabita ordinea crestina si ca, in momentul acesta, cand vorbim noi, crestinismul este foarte actual. Si este actual daca noi constatam ca la scara omului nu exista niciun adevar. Si ca, daca omul nu e favorizat de divinitate, nu stie nimic. Daca e un simplu cautator al adevarului, cauta neafland si stie nestiind – daca e sa vorbim intr-un limbaj socratico-crestin. Or, ce se intampla? A gandi crestin inseamna a gandi cauzal, adica a gandi explicativ. (...) Daca nu cunosti revelat, prin gratie divina sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, chiar un laic, Newton (...). Povestea cu marul lui Newton care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Il tomba dans une meditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle“. Si eu spun: daca Newton gandea pana la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai intelept. Cand a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: „Am fost inspirat“. Newton, daca-mi amintesc bine – va rog sa-mi admiteti amneziile lacunare, ca, la varsta mea, e greu sa arati mai bine decat trebuie – spunea ce e gravitatia: corpurile se atrag direct proportional cu masa si invers proportional cu patratul distantei. Pai, scrie pe mar asta, sau scrie undeva in natura? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta si nu afla. Ca sa afle trebuie sa fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, intrebandu-se ce este gravitatia, stiti ce a spus – mi se pare – in Principia Matematica Naturalis Philosophae? „Gravitatia este Dumnezeu“. Newton! Nu popa. Nu un sacerdot. A fost foarte intelept.

„A vietui acolo fara asistenta Lui nu se poate“

Desi inregistrarea era mult mai mare, din lipsa de spatiu la momentul cu pricina, avea sa fie, mai tarziu, si un al treilea episod cu Petre Tutea. Cu acelasi succes de audienta. Nu stiu cati aderau la ideile sale. Poate perceptia noastra culturala era o frana, poate ca optiunea populatiei era una ateista, dar daca ideile lui Tutea nu cadeau pe un teren pregatit sa-l primeasca, existenta unui om daruit cu un asemenea har, un inspirat, in orice caz a produs un puternic soc emotional; spectacolul de idei la care asistam a facut sa se naruiasca in mintea multora esafodajul ridicat de „profesorii“ de marxism si de ateism in constiinta publica. Desi in tinerete inventase chiar o publicatie de stanga („Stanga“) si atee pe deasupra, Petre Tutea reusise sa ajunga la limanul indoielilor sale si apoi sa salveze intacta gandirea crestina, in pofida, sau poate din aceasta pricina, anilor indelungati de puscarie. Si totusi, in ce ne priveste, desi supusi la atatea constrangeri deformatoare din istoria abia incheiata, am fost impresionati de existenta acestui Socrate roman!

Domnul Tutea, cand ati devenit un ganditor crestin? A fost vreo experienta limita pe care ati trait-o? Puteti s-o evocati?

Nu pot sa fixez momentul. In primul rand mi-am dat seama in inchisoare. Nu stiu daca stiti ce erau inchisorile sub Gheorghiu-Dej?! Fioroase!

Din fericire n-am avut ocazia. Stiu de la prietenii mai in varsta, de la Leon Kalustian, de exemplu... L-ati cunoscut...

Am fost si prieteni. Cand am vazut ca tot regimul care mi se aplica e inoperant, puteam eu, ca om, sa-mi explic? Va intreb eu pe dumneavoastra. Nu! Si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El poate face isprava asta ca eu sa scap din inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera, iar a vietui acolo fara asistenta Lui nu se poate. Au fost oameni care au murit. Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina. (...)

Conservatorii mari nu sunt reactionari pentru ca au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu. Iar reactionar este cel vetust si invechit. De la Cristene, stramosul lui Pericle, si pana azi, cred ca democratia si-a aratat si viciile, si virtutile si ar putea, in limbajul acesta conservator, sa fie considerata reactionara.

„Cred ca Bratianu a fost cea mai mare constiinta politica europeana la Versailles“

Democratia?

Da, sigur. Pai Bergson spune despre democratie..., nu v-am spus nimic despre democratie?


(Petre Tutea, in ’83-’84, in atelierul pictorului Sorin Dumitrescu. Fotografie de Mihai Oroveanu)

Mi-ati spus, dar dupa aceea ati renuntat sa spuneti pentru televiziune. Eram in perioada electorala (n.a. – inainte de alegerile din 20 mai 1990) si n-ati vrut sa creati confuzii...

Asa, sa creez confuzii. Eu, in materie de democratie n-am nicio parere personala. Ma bizui pe doi ganditori clasici. Pe Platon si pe Aristotel. Platon sustine ca trei sunt formele de guvernamant degenerate: tirania, oligarhia si democratia. Aristotel spune ca democratia este sistemul in care fiecare face ce vrea. Si eu am spus: dupa cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declara acest lucru: „Democratia e singurul sistem compatibil cu demnitatea si libertatea umana, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selectiune a valorilor de conducere“.

Si totusi nu e adevarat! Practica sociala arata, cel putin in democratiile occidentale, ca valorile sunt selectate pana la urma.

Nu stiu, eu nu vreau sa ofensez Occidentul, dar nu geme de mari oameni de stat, azi.

Asta e adevarat.

Si nici Statele Unite nu plesnesc de prea multi mari oameni de stat.

Sa nu provocam un scandal diplomatic, nu?

Nu. Dar e real! Ceea ce inseamna ca in democratie numai intamplarea naste un mare sef. De pilda, un mare conducator in democratie a fost Clemenceau, care a condus primul razboi mondial politic.

Si a scos Franta la liman...

Nu, Europa la liman. Nu stiu daca el a declarat ca cine, pana la varsta de 30 de ani, nu e „progresist“, nu e de stanga si democrat, n-are inima, dar daca peste 30 de ani nu e conservator, e cretin.

Asta a fost Clemenceau...

Nu eu! E cineva, nu?

Domnule Tutea, inseamna ca nu puneti un semn de egalitate intre democratie si liberalism, nu?

Nu. Liberalismul e aproape de gandirea aristocratica a corpului social; democratia, nu.

Puteti sa dati un exemplu, din istoria noastra politica, de om care a fost liberal?

Pai daca il dau pe Ionel Bratianu trebuie sa ma ridic in picioare, dar nu pot. E asa de mare om de stat... Nu stiu daca nu cumva la Versailles s-a declarat despre el ca aia care dictau Tratatul de la Versailles – nu stiu cine a spus, poate Benes – sunt niste balcanici, „dumneavoastra sunteti stapan“. Bratianu! Cred ca a fost cea mai mare constiinta politica europeana la Versailles. (...)

Altfel, a fost un mediocru debatteur parlamentar, nu era un mare orator la tribuna Parlamentului...

Dar a decis cand si cum trebuie. Cand Iorga, cu orgoliul lui, ii spune lui Ionel Bratianu: „Ce sa invat eu de la un inginer!?“, Bratianu, care era prim-ministru, ii raspunde: „Masura, domnule profesor, masura!“. Ha, ha, ha! „Masura, domnule profesor!“ (...) Eu am emotii cand trec prin doua gari. Prin Blaj, prin Mica Roma a lui Eminescu, care ne-a relatinizat, nu? Si prin Florica, unde-i mormantul acestui mare om. Tin sa afirm, insa, ca indiferent cine conduce Partidul Liberal astazi, poporul roman nu poate sa evite liberalismul, fiindca ii datoreaza crearea statului roman modern si a societatii romane moderne. Ma intereseaza liberalismul biruitor in Statele Unite, in Japonia, in vestul Europei. El, prin aceasta biruinta, devine ispititor pentru vanzoleala din spatiul rasaritean. 

Si totusi spuneati ca Occidentul n-a dat mari valori politice.

Actualmente.

Atunci cum poate acest sistem sa prospere fara mari personalitati politice?

Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie. Liberalismul favorizeaza corpul social: te instalezi in sistem si n-ai incotro... In climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material, valorile miscandu-se nederanjate de nimeni (...) adica nu deranjeaza mecanismul gandirii dogmatice universale crestine...

(...)

„L-am si rugat pe Cioran sa nu ma mai supradimensioneze, ca imi creeaza un complex de inferioritate supradimensionarea lui“

De pilda – pot sa spun asta? – Brucan a spus ca social-democratia suedeza e un lux pentru poporul roman. Asta e ca o ofensa adusa poporului roman.

De ce, domnule Tutea?

Pai, ce, suntem debili mintal?




Emil Cioran  (stanga) si Petre Tutea (dreapta)


Nu, poate pentru starea economica...

Pai nu e pentru starea economica. Din punct de vedere politic, fara suparare, la suedezi nu stiu daca sunt mai straluciti in istorie. Poporul roman, din punct de vedere politic, e greu de glorie. Si va dau un exemplu de stralucire a liberalilor romani, peste care se calca inca o data acum: Constitutia liberala din 1923, care nu e o opera, e o capodopera: un rege stapan, de tip prusac, infasurat intr-un stat al normelor liberale. E o sinteza glorioasa asta, facuta de Partidul Liberal. Si acum se nazuieste sa se faca o constitutie noua. O gasesc absolut nociva si inutila! Va rog sa ma iertati.

De ce, domnule Tutea? Nu se mai schimba vremurile?

Pentru ca o inlatura pe aia care este glorioasa... Eu am spus odata... Va intreb un lucru: liberalismul a aparut istoric, nu? Nu se poate vorbi de liberalism feudal sau antic.

Dar poate e un proces care se termina istoric.

Nu! E un fenomen istoric, dar puncteaza timpul si spatiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul ofera constantele in timp si spatiu, ale ordinii umane, cu toate ca a aparut istoric. Asa cum crestinismul a aparut istoric, dar a punctat cu eternitatea timpul si spatiul. Asa face si liberalismul. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa raman indiferent la incapacitatea de a asigura selectiunea naturala a valorilor in democratie. Asta e parerea mea despre democratie.

Nu va suparati pe mine. Eu incerc, prin intrebarile mele, sa ma fac ecoul intrebarilor pe care si le pun oamenii astazi.

Pai nu pot sa raspund la toti, ca nici n-am atata energie.

Ba aveti, domnule Tutea. Si aveti si intelepciune. Ne intoarcem la colegii dumneavoastra de generatie?

Mircea Eliade, pot spune despre el ca e omul religios realizat. Atat.

Erati prieteni in tinerete?

Sigur!

Erati pe aceeasi pozitie ideologica?

Nu, eu eram de stanga si el era asistentul lui Nae Ionescu.

Deci ati fost om de inima, dupa Clemenceau!

Am avut inima si am calcat cardiotica asta de trei parale stangista si m-am situat in carul in care a calatorit Mircea Eliade.

Exceptional! Despre Cioran...

L-am si rugat pe Cioran... sa nu ma mai supradimensioneze, ca imi creeaza un complex de inferioritate supradimensionarea lui. L-am rugat sa i se invoce portretul pe care il face Joseph de Maistre, fragmentul in care de Maistre il lauda pe Papa atat de exagerat, incat Sanctitatea Sa s-a cutremurat; pentru ca – spune Cioran – „exista si asasinat din entuziasm“.(...) Eu il vad pe Cioran impacat cu sine, de acord cu Sfantul Apostol Pavel si de acord cu absolutul divin, pentru a nu muri in lumea aceasta. El il cauta pe Dumnezeu, dar cautatorii nu-l gasesc; v-am mai spus. Eu am fost asemanat cu Socrate. Socrate n-a scris cat mine, eu am scris enorm, trebuie sa apara o serie de volume. In Carmide, care e dialogul lui Platon despre intelepciune – nu stiu daca mi-aduc bine aminte, dar va rog sa ma iertati: „Socrate, imi vine sa te bat. Cand am venit la tine stiam ceva despre intelepciune, acum nu mai stiu nimic“, „Tu crezi ca eu stiu?“, „Dar cum putem afla?“, „Hai sa cautam un zeu“. Atat el, cat si eu, in actele cautarii, cautam la scara noastra de oameni, neafland, si stim, nestiind. Atat!

 „Eu n-am fost legionar, nici comunist“

Intrigat de eticheta legionara pe care i-o pusese vremelnicul meu supervizor (n.a. – redactorul-sef Manase Radnev, sub a carui sefie fusesem pus, dupa ce fusesem destituit din postul de director de departament), nu mi-am infranat curiozitatea sa-l intreb pe Petre Tutea off the record despre trecutul sau politic. Cu voia sa, am publicat apoi in numarul 3 al saptamanalului independent „Expres Magazin“ urmatoarea marturie:

Domnul Tutea, ati fost legionar, ati imbracat vreodata camasa verde asa cum au facut atatia intelectuali romani, unii dintre ei chiar recent prezentati la Televiziune?

N-am fost niciodata. In tineretea mea, asa cum v-am spus, am fost de stanga si chiar am scos prin anii ’30, impreuna cu Petre Pandrea, o revista care se chema chiar „Stanga“.

 


(Petre Tutea - Desen realizat de Dan Cioca)

Deci, nu numai ca n-ati fost legionar, dar nici macar de dreapta n-ati fost.

Stiti de unde vine acuzatia asta? La comunisti, daca nu esti cu ei, sau nu mai esti cu ei, inseamna ca esti legionar. Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost antihitlerist pentru ca ­ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcaria pe care ne-a facut-o Hitler la Viena. Nu antigerman, pentru ca sunt alaturi de germani care au aceleasi interese vitale ca si noi, romanii: oprirea expansiunii slave.

Mai exista un pericol slav?

Nu, nu mai exista: astazi slavii tind sa intre in Europa si sa se subordoneze Europei de Apus...

Sa revenim la acuzatia ce vi s-a adus.

Sa-ti povestesc un fapt interesant. In timpul guvernului Antonescu-Horia Sima, ministrul meu, fostul liberal Cancicov, titularul de la Industrie, m-a propus sa fac parte ca expert din delegatia care pleca la Moscova pentru incheierea tratativelor economice. La Moscova ne-am intalnit cu Mikoian, care era dictatorul sovietic pentru comert exterior. Ce om rafinat putea fi acest Mikoian...Nu stiu daca trebuie sa spun eu asta, dar Mikoian avea o simpatie deosebita pentru mine, fapt pe care l-a facut cunoscut si celorlalti membri ai delegatiei. Dupa un timp, cand noi am declarat razboi Rusiei, Grigore Gafencu, care fusese ultimul ministru roman la Moscova, a venit si l-a intrebat pe Pandrea daca nu cumva eu sunt bolsevic. „De ce, draga domnule Gafencu?“, s-a mirat Pandrea. „Pentru ca la banchet, cand am incheiat negocierile cu Rusia, Mikoian inchina numai cu Tutea si-i tot dadea inainte cu noroc“. „Nu e, domnule Gafencu“, l-a asigurat Pandrea. „Tutea nu e bolsevic, el a fost diplomat“.

Deci, n-ati fost pana la urma nici legionar, nici bolsevic. De ce acest sindrom legionar la bolsevicii nostri, domnule Tutea?

Fiindca legionarii sunt singurii romani care n-au avut la litera „g“cuvantul gluma si cand ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor.

Si reciproca a fost valabila. 

E adevarat, numai ca ei nu faceau confuzii...

sursa:historia.ro/interviu realizat de Vartan Arachelian 

Galerie Foto

Tutea4_1
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1578 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014442 (s)

loading...