• 18-12-2014 O ROMANCA de exceptie, aplaudata de medici de pretutindeni! „Am fost PRIMA din lume”
• 18-12-2014 Biserica NU vrea sa recunoasa ASTA! „Ar insemna SFARSITUL”!
• 18-12-2014 De veghe, de Joydeep Roy-Bhattacharya
• 18-12-2014 El este regele dependent de autosatisfacere
• 18-12-2014 «The Loft» - VIDEO
• 18-12-2014 Ea a fost marea iubire a viceamiralului Horatio Nelson
• 18-12-2014 Dorothy Garrod, Neandertalieni si Natufieni
• 18-12-2014 Arthur Zimmermann si telegrama ce a distrus un imperiu
• 18-12-2014 Arheologii francezi au descoperit sarcofagul reginei Bahnou
• 18-12-2014 HORROR! Chirurgul care a ingrozit toti barbatii din Franta. Le-a facut ASA CEVA fara sa aiba vreo REMUSCARE!
• 18-12-2014 Piotr Ivanovici Bagration, eroul razboiului de aparare impotriva campaniei din Rusia din 1812 a lui Napoleon
• 18-12-2014 Informatii INCREDIBILE. Ce legatura exista intre marele POTOP al lui NOE si Romania
• 18-12-2014 Opera poetului german Johann Gottfried von Herder
• 18-12-2014 Iuliu Hossu, un model pentru toti ceilalti
• 18-12-2014 Profilul psihologic al impartului roman Caligula
Mica Publicitate
Vezi Toate | Adauga
Trailer Filme
Video Divertisment
Muzica Populara
Video Sport

Portul National si simplitatea oamenilor in anii 1870-1936 - FOTO

 

Ca parte integranta a istoriei si civilizatiei poporului roman, portul popular constituie un document viu care, dainuind peste veacuri, a transmis generatiilor mesajul unei creatii artistice autentice. Costumul popular este un pretios document artistic, social si istoric. Taranimea noastra este inzestrata din fire cu atata gust si atata pricepere incat provoaca si admiratia strainilor. Pe cand barbatul cauta sa impodobeasca cu fel de fel de ornamente increstate sau cioplite case, mobile, unelte de lucru- covoarele si braiele tesute pe stative si indeosebi camasile si stergarele, ofera femeilor familiei prilejul binevenit de a-si manifesta talentul, de a- si arata gustul, brodandu-le cu motive bogate in cele mai vii culori. Se poate spune ca femeia de la tara transforma acul in pensula, firul de ata in acuarela pentru realizarea unor cusaturi de inalta valoare artistica. 

Portul romanesc ca si intreaga arta populara (arhitectura, crestaturile in lemn, ceramica, etc.) s-a nascut si a dainuit pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri. Obarsia broderiilor de pe imbracamintea taranilor trebuie cautata in trecutul cel mai indepartat. Faptul ca aceste broderii au atins la strabunii nostri culmea dezvoltarii, dovedeste cat de departe trebuie sa fie inceputul acestei arte nationale romanesti.

Cusatura, arta cusutului si a tesutului, este o indeletnicire foarte veche. Impodobirea camasii si a pieselor de la brau in jos, a sumanelor, se facea pe teritoriul tarii noastre inca din timpul triburilor trace.
 


Intunericul acopera insa originea si evolutia artei noastre populare, doar ici, colo, gasim cate o insemnare, care pentru noi romanii este punctul de plecare in intelegerea dezvoltarii broderiilor.  Istoricul Herodot aminteste de subele tracilor frumos impodobite. Istoria ne spune ca dacii erau imbracati la fel cu taranii nostri de la munte:
“ Imbracamintea lor era un fel de tunica pana la genunchi, stransa c-o cingatoare peste mijloc, itari largi legati la glezna cu sfoara sau varati in opinci, pe deasupra o manta larga, fara maneci, incopciata pe umar. Femeile erau inalte, zvelte, mandre la port, cu o dulce mladiere in miscari si cu multa blandete si duiosie in chipul lor frumos, in ochii lor mari, galesi, umbriti de gene lungi. Purtau o haina usoara pana-n calcaie, pe deasupra o dulama pana la genunchi, stransa la brau, pe cap o broboada de in sau de canepa, margele la gat si flori in cosite”, ne aminteste Al. Vlahuta. Marturii despre originea portului romanesc se vad pe Columna lui Traian si pe monumentul de la Adamclisi. Monumentul de piatra de la Adamclisi are metope care infatiseaza pe daci cu camasi la fel croite cum poarta si azi tarancele noastre, mai ales cele din Moldova si Bucovina. Croiala lunga si larga a camasii, portul itarilor la barbati si fustele largi la femei, cojoacele groase au ramas aceleasi si in zilele noastre. Prin descoperirea figurinelor de lut de la Cirna- Craiova, din epoca bronzului, s-au constatat in imbracaminte elemente ce corespund costumului romanesc. Graitoare este piesa din spate (de la brau in jos) si anume “opregul” (care astazi se poarta in Banat), pe care se intrezaresc franjurile.

Sapaturile de la Cetatea Sucevei au dezvelit fragmente din broderii din secolul XVI. Arta broderiei se cultiva intens la curtile voievozilor moldoveni si munteni, in serviciul ei punandu-se doamna, domnitele si toate femeile curtii.
 


Specialisti celebri ca A. Riegel si M. Hoberland intaresc posibilitatea ca arta populara romana isi are originea din vremuri cu mult mai vechi. Radacinile ei par a patrunde pana in timpurile tarzii ale Imperiului roman (ondulatiile in forma de S si motivele in forma de inima).

Nu vom uita sa amintim inrauririle culturii bizantine, caucaziana, persica si chiar turceasca.

O multime de odoare din secolele XV si XVI, ce se pastreaza cu sfintenie la manastirile de pe tot cuprinsul tarii, arata inaltimea la care a ajuns arta brodatului.

La expozitia din 1910 de la Viena, care a oferit un studiu comparativ, broderiile romanesti prezentate s-au reliefat prin varietatea modelelor, bogatia desenului, prin cromatica subtila, armonia culorilor fiind perfecta.

Imagini ale portului nostru se gasesc in unele fresce si pe unele porti ca la Episcopia de la Ramnicu Valcea, pe a carei poarta de la intrare se vede o fecioara in ie, zavelci (soarte) si poale. Picturile pe lemn sau pe sticla infatiseaza de asemenea elemente ale costumului romanesc. Pretioase sunt si picturile lui C. Popp de Szatmary, Nicolae Grigorescu, Gh. Tattarescu, care zugravesc tarani si taranci in costum simplu dar plin de prospetime si pitoresc.
 


„Portul de dac- spune Mihail Sadoveanu – il poarta si astazi taranii nostri de la munte, mai ales momarlanii din valea superioara a Jiului. Padurencele din Hunedoara, taranii din jurul Gradistei si a Boutarilor (langa Gradistea) si-au pastrat, neschimbat, pe langa chip, imbracamintea dacilor. Bubourile (saricile) sunt haine tipic dacice.”

Toate aceste marturii care s-au pastrat de-a lungul timpurilor sunt adevarate documente ale originii si continuitatii romanilor pe pamantul vechii Dacii. Costumul confectionat de taranca romana este legat de viata sa de zi cu zi. El este conceput nu numai ca obiect de uz practic, dar si ca o nevoie de frumos, de materializare, a talentului si a iubirii pentru natura in care s-a nascut. Pastrarea lui a constituit un semn de protest in calea celor care au exercitat oprimarea sociala nationala.

Impodobirea costumului indica direct sursa de inspiratie a tarancii: frunzele si florile campului, pasarile, oamenii, animalele. Ea stie sa le prezinte in asa fel incat prin liniile cele mai simple reda esentialul cu o mare puritate de expresie.

Cusatura pe fir a iilor si camasilor barbatesti din intraga tara se realizeaza pe fire numarate, in timp ce broderia se realizeaza pe baza de desen. Cu ajutorul cusaturii pe fir se decoreaza iile si camasile barbatesti, unele obiecte de podoaba interioara, pe cand broderia se foloseste in ornamentarea mintenelor, sumanelor, cojoacelor, etc.

Portul taranilor romani din Muntenia, Oltenia si mai ales din Bucovina este bogat ornamentat. Camasa de sarbatoare la femei este incretita la gat, (camasa cu brezarau), ca pe metopele monumentului de la Adamclisi. Cu timpul, unele tarance, mai mult din spirit practic, au inlocuit ata care incepea sa se rupa dupa un timp de folosinta, cu un guleras mic de 1 cm. Asa apare camasa cu ciupag. Pe ciupag se brodeaza un fragment din modelul de pe altita.

Altita acopera umarul. Are doua sau trei dungi orizontale. Deasupra dungilor sunt fie motive geometrice, fie zoo sau avimorfe. Dungile sunt despartite prin lantujele de metal, fir aur sau argint, fluturi, margele.

Urmeaza increteala de 5-15 cm, care are un ornament geometric intr-o singura culoare: galbena, iar pentru tineret rosie. Variate sunt motivele broderiei pe maneca de jos. Se disting doua tipuri:

I. a) de-a lungul manecii trei dungi verticale care au acelasi model;

b) predomina dunga de la mijloc, pe cand dungile de pe margine sunt mai inguste si mai simple. Dunga de la mijloc formeaza un fel de crac de la care se despart in dreapta si in stanga, uneori simultan, alteori alternativ, frunze si flori.

II. Dungi costisate, oblice, acelasi model.

Pe piept si pe spate camasa este brodata cu dungi inguste sau motive desprinse din ornamentele manecii. 

Camasa de toate zilele este putin brodata.

Barbatii si mai ales flacaii, au camasile brodate la poale, peste umar si jos la maneca.

Daca desenele de pe iile femeiesti sunt cateodata viu colorate, au lantujele din fir de aur si argint, fluturi si margele, modelele de pe camasile barbatesti sunt lucrate mai mult cu negru, foarte rar este folosit la umplutura putin rosu sau fir metalic.

Ştergarul  cu care-si invelesc capul femeile batrane, stergarul care se pune ca ornament in casa, ca si naframa folosita cu ocazia nuntilor, sunt brodate cu motive geometrice sau flori stilizate si de retinut, desenul se prezenta totdeauna pe doua fete- astfel ca atat pe fata cat si pe dos, modelul era acelasi. Marama din Muscel este din alesaturi de borangic cu fir auriu, la fel cu cele din restul Munteniei, al Olteniei si din Şcheii Brasovului.

Cojoacele, bunditele si bunda sunt brodate cu ornamente din domeniul plantelor mai mult sau mai putin stilizate, flori si frunze impreunate in manunchiuri sau ghirlande.

In cromatica romaneasca alaturi de alb, negru, rosu, trinitatea de culori vechi, se gasesc griuri, galben- portocaliu, verde de diferite nuante, albastru ca cerul, albastru de Voronet, albastru inchis. In zona Clujului, se foloseste destul de mult liliachiul- movul.

La aplicarea culorilor, tarancele tin seama de regulile armoniei, pentru care merita toata lauda. Motivele nu se restrang numai la contururi, ci acopera chiar si fondul, motivul aparand din fondul brodat, fiind de o rara frumusete.

In tara se folosesc mai multe tipuri de ornamente: geometrice, fitoforme, zoomorfe, antropomorfe, simbolice, sociale, iar preferintele variaza de la o zona la alta atat pentru motive, cat si pentru culori.
 


Mare parte din modelele intrebuintate s-au conservat neschimbate din generatie in generatie, altele au suferit in decursul vremurilor destule schimbari in forma si culoare din cauza femeilor care au dorit sa le dea o nota personala. Dar multe, foarte multe din aceste vechi, batranesti comori de arta, ce se gaseau raspandite pana in cele mai umile casute de sub poalele codrilor nostri, au fost distruse de vreme. Foarte multe au fost supuse pieirii si numai putine din ele au infruntat vitregia vremii.

Desi la inceput mijloacele tehnice au fost destul de modeste si materiile prime erau produsul gospodariei taranesti, totusi realizarile au fost uimitoare.

Portul popular in general se diferentiaza in functie de anotimp, ocazii festive, varsta, sex, adaptandu-se prin structura sa, ocupatiilor specifice fiecarei zone. Piesele folosite in timpul muncilor sunt mai simple, mai putin ornamentate decat costumul ce se imbraca la hora sau mai ales la nunti, care are ornamentele cele mai frumoase si bogate in fir metalic, margele, paiete (fluturi) prinse pe camasa cu o margica. 

Costumul femeiesc este compus din camasa, poale si piesa care acopera partea de la brau in jos. Aceasta ultima piesa se deosebeste de la regiune la regiune.

Costumul barbatesc se compune dintr-o camasa lunga, in sudul si estul tarii, si mai scurta in nord si in vest. Pantalonii sunt lungi si stramti in nord si sud- vest si ceva mai scurti si largi in nord- vestul tarii.

Se poate incheia citandu-l pe ing. Erich Kolbenheyer, autorul albumului „Motive ale industriei casnice de broderii din Bucovina” tiparit la Viena in 1912: „Din dorinta de a pastra comoara aceasta si de a o face accesibila tuturor, iar pe de alta parte dorind de a scapa de pericolul uitarii si a pierzaniei si de a salva, cat se mai poate salva, am intreprins aceasta opera”. Sunt cuvintele unui austriac, care a trait si muncit ca director al unei scoli de pe meleagurile noastre, a cunoscut taranul roman si i-a apreciat arta in asa masura, incat s-a simtit obligat sa o incredinteze hartiei pentru a ramane cat de cat in amintirea urmasilor.

Portul national e ca o uniforma dupa care ni se cunoaste neamul, e un steag al natiunii romane. Portul nostru e cel mai artistic si cel mai distins dintre toate porturile populare.


sursa:

1. Aurelia Doaga   - Cusaturi romanesti, Editura „Ion Creanga”,  Bucuresti, 1978.

2. Natalia- Tautu Stanescu- Aplicatii de broderii romanesti, Editura Albatros, Bucuresti, 1972.

3. Leocadia Ştefanuca- Culegere de cusaturi populare, Editura Dacia, Bucuresti, 1990.                          

4. Erich Kolbenheyer- Motive ale industriei casnice din Bucovina, Viena, 1912. 
sursa FOTO:orasul Iasi/facebook.com 

Galerie foto

 
Articole despre: +portul popular +istorie +fotografii
loading...
Libertatea.ro
Realitatea.net

Video Stiri

Mica publicitate

Vezi toate anunturile | Adauga gratuit anuntul tau