News Flash:

Povestile celor mai crude personaje din istoria Romaniei

11 Martie 2013
5024 Vizualizari | 0 Comentarii
Elisabeta Bathory
Ucigasi cu sange rece, domnitori, haiduci, contese sau calai au ramas in istorie, de-a lungul timpului, ca figuri de o cruzime rar intalnita. Mircea Ciobanul, domnitor al Tarii Romanesti, a ucis 47 de boieri dupa ce i-a invitat la masa. La fel de cruda a ramas in istorie si contesa Elisabeta Bathory, despre care se spune ca a fost o femeie foarte frumoasa, insa cronicile vremii consemneaza ca prin vene ii curgea rautate in loc de sange.

Campioana cruzimii: o contesa maghiara cu origini salajene, in Cartea Recordurilor la crime. A omorat sute de fecioare pentru a se imbaia in sangele lor. Cea mai cruda femeie din istoria omenirii se trage din Salaj, de la Simleu Silvaniei, si si-a trait viata la putin peste 100 kilometri de aici.

Este vorba despre Elisabeta Bathory, contesa maghiara inclusa in Cartea Recordurilor ca fiind persoana care a comis cele mai multe crime din istorie, in afara situatiilor de razboi. Legatura ei cu Salajul este data de mama sa, care a fost  contesa Ana Báthory, fiica lui Stefan Báthory de Simleu si sora lui Stefan Báthory, rege al Poloniei si Lituaniei din 1571, care aveau resedinta la Simleu Silvaniei, cetatea ramasa de la ei dainuind, intr-o stare jalnica - e adevarat - si astazi. Elisabeta Bathory s-a nascut si a trait, insa, la aproximativ 100 de kilometri de aici, in localitatea Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astazi.

La varsta de 15 ani, Elisabeta Bathory este maritata, in urma unui aranjament dintre cele doua familii, cu contele Ferenc Nadasdy, un celebru militar, extrem de crud in razboaiele cu turcii si purtand apelativul de „Cavalerul Negru”.

Despre Elisabeta Bathory se spune ca a fost o femeie foarte frumoasa, cu pielea alba ca laptele si parul negru ca abanosul. Era, insa, obsedata de propria imagine, iar in jurul varstei de 40 de ani, odata cu aparitia primelor semne de imbatranire,  a devenit din ce in ce mai invidioasa pe frumusetea tinerelor care serveau la curte si se aflau astfel in preajma sa in fiecare clipa. Astfel, orice greseala din partea vreunei servitoare nu facea decat sa duca la o pedeapsa fara nicio urma de mila, iar istoria vremii consemneaza ca prin vene ii curgea rautate in loc de sange.

Bestia din spatele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Mihail Roller a fost unul dintre cele mai crude personaje ale istoriei. S-a ocupat de anihilarea fizica si morala a elitei romanesti in perioada regimului lui Gheorghe Gheorghiu- Dej.

Supranumit „Controller” sau „Micul Stalin”, Mihail Roller a fost un ideolog inflacarat al stalinismului din Romania. El s-a nascut pe 6 mai 1908, in comuna Buhusi din Neamt.

Din tinerete a fost atras de regimul comunist, dar abia in 1926 a devenit membru al partidului, intai al Partidului Comunist German, apoi al Partidului Comunist Francez.

„Inginerul Roller” sau „Rolea” a fost arestat de trei ori, dar nu a fost condamnat din cauza lipsei dovezilor. In anul 1940 s-a dus in Basarabia sovietica si a intrat in Partidul Comunist de la Moscova, devenind coleg de echipa cu Ana Pauker, in cadrul „Institutul de Cercetare Stiintifica nr. 205”. In perioada razboiului Mihail Roller a facut Facultatea de Istorie a Universitatii de la Moscova. Intors la Bucuresti in 1944, a urcat rapid in ierarhia partidului. Dupa trei ani, sub redactia sa, a aparut prima sinteza marxista de Istorie a Romaniei.

Roller era obsedat de ideologia comunista si de cresterea vigilentei pe plan istoric. Istoricii din Romania tremurau de spaima la auzul numelui sau. S-a ocupat de demascarea devierilor de la liniile partidului, de zdrobirea unor destine si de falsificarea unor adevaruri istorice.

Blestemul calailor Brasovului

Ucigasii au sfarsit la fel de crud ca si victimele lor. Brasovul secolului al XVI-lea era cunoscut in toata tara prin Dralul Furcilor (actualul Deal al Melcilor). Aici au fost executati prin tortura toti cei condamnati la moarte. Prima executie pronuntata de Senatul Brasovului dateaza din anul 1442, insa despre cei care le duceau la indeplinire nu stim mai nimic. O prima informatie cu privire la etnia acestora dateaza din anul 1504 in registrele castelanilor de la Bran, care ii foloseau pe Egiptii sau Ciganorum drept calai pentru a-i spanzura pe raufacatorii din satele ce tineau de cetate.

Calaii din Brasov, dar si din intreaga Transilvanie, erau tiganii, dupa cum scria, la 1595, italianul Pietro Busto, muzicant la ­curtea lui Sigismund Bathory. Incepand cu anul 1520, registrele Brasovului incep sa consemneze executiile duse la indeplinire in oras de calaii tigani. Conform acestor insemnari, intre anii 1520-1550 au fost duse la indeplinire un numar de 120 de sentinte, printre care se numarau torturi, spanzurari, decapitari, arderi pe rug, taieri de urechi, batai si alungari din oras. Calaii orasului erau insarcinati si cu inmormantarea cadavrelor sinucigasilor.

Monstrii Bistritei: de la generalul Giorgio Basta, la executiile comunistilor si la contemporanul Francisc Trombitas

Nici municipiul Bistrita si nici celelalte localitati si orase din judet nu au scapat de teroarea diferitelor personaje care i-au ingrozit locuitorii. Daca in 1600 intreaga Transilvanie era terorizata de generalul Gheorghe Basta, inainte de `90 comunistii au impus „moda” executiilor, iar in democratie personaje precum Francis Trombitas ingrozeau taranii bistriteni.

Cu siguranta printre cele mai crude personaje pe care le-a cunoscut judetul Bistrita-Nasaud se numara Gheorghe (sau Giorgio pe numele sau real)  Basta, care s-a nascut in 1550 in apropiere de Taranto, in regatul lui Napoleon.

Giorgio a fost un general italian de origine albaneza, angajat de imparatul Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, pentru a conduce fortele habsburgice in razboaiele antiotomane si ulterior pentru a administra Transilvania, in calitate de vasal imperial.

Din ordinul sau a fost ucis, in 1601, in apropiere de Turda, aliatul sau, voievodul Mihai Viteazul. Generalul a ingrozit insa intreaga Transilvanie cu cruzimii de care dadea dovada. In 1604 cheama la Cluj nobili maghiari din toata Transilvania pe care ii spanzura.

„Omul cu ciocanul“. Criminalul care a ingrozit Clujul: ucidea si viola femeile

Timp de trei ani, incepand cu septembrie 1972, Romulus Veres a terorizat Clujul. Ucidea femei cu ciocanul si le-a declarat anchetatorilor ca nu el savarsea crimele, ci Satana, ca diavolul ii fura infatisarea si omora. A fost prins de celebrul criminalist roman colonelul Dumitru Ceacanica dupa ce 4.000 de clujeni au fost intervievati.

In locuinta lui Veres, anchetatorii au gasit suficiente probe pentru incriminarea acestuia: carnetele-jurnale unde „omul cu ciocanul“ isi nota delirurile pe care le traia si un tratat de medicina legala, cu sublinieri in privinta traumatismelor craniene si diversele forme de moarte violenta.

Parcurgerea acelor jurnale a scos al iveala ca Veres avea un dulap transformat in loc de rugaciune, unde, dupa cum spunea el, se intalnea cu Satana, care ii dadea ordinele in privinta savarsirii omorurilor. El nota in jurnal ca este chinuit, de fapt, de doi Satana, unul foarte rau, numit „Bere“, si altul ceva mai bland, numit „Puiu“.

Criminalul nu si-a recunoscut niciodata complet faptele. A dat vina pe diavolul care il poseda, ii fura infatisarea si ucidea.

Povestea calaului care i-a tras pe roata pe Horia, Closca si Crisan

Fiecare oras, targ sau sat mai important isi avea in evul mediu locul, calaul, precum si instrumentele si armele necesare executiilor periodice. Locurile  erau amenajate  in piete publice, la intrarea in orase sau de-alungul celor mai circulate drumuri.

Unele toponime din judetul Alba mai amintesc si acum de existenta  unor locuri de tortura si executie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul  Furcilor”, la Sard o „Poiana a Furcii”, intre Ighiu si Bucerdea o „Magura a Furcii”, la Sancel, langa Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Sugag un loc numit “La Furci” .

Institutia pentru care inchizitia era copil mic: "Erau torturi fizice si psihice inumane"

Timisorenii nu se temeau de o animita persoana. Lor insa li se facea “pielea de gaina” la auzul cuvantului “Siguranta”. Este numele celei mai odioase institutii din Romania comunista, care nu a ezitat sa puna in aplicare cele mai inumane metode impotriva celor care nu impartaseau noile orientari. 

Ileana Silveanu, fiica fostului sef al Statului Major al trupelor regale din Timisoara, colonelul Ioan Ursa, care a fost arestat de trei ori de comunisti pentru „uneltire impotriva statului”, „crime de razboi”, a descoperit si a facut publice crime odioase comise de comunisti, torturile fizice si psihice la care au fost supusi cei care nu le impartaseau crezurile. 

„Statul comunist s-a temut si de umbra lui. A trebuit sa ducem o viata duplicitara: una spuneam, alta gandeam si altceva era in sufletele noastre. In cartile mele descriu cum au fost tratati oamenii la securitate. Erau torturi fizice si psihice care depaseau imaginatia. Inchizitia a fost copil mic”, a mai declarat Silveanu.

Povestea domnitorului asasin de boieri

Sadismul si cruzimea, desi intalnite mai rar, n-au ocolit istoria Bucurestiului. De la asasinarea boierilor pentru a inspira frica, la executarea mafiotilor pe strazile Ferentarilor in timpul razboiului si pana la necrofilia si canibalismul criminalului Ramaru, capitala tarii n-a fost ferita de malefic.

Lucru frecvent pe vremea domnitorilor pusi la carma Principatelor Romane, cei care veneau in fruntea regiunii trebuiau sa fie cunoscuti ca niste conducatori cruzi, dusmanii trebuiau sa-i cunoasca de frica, atlfel tronul era in pericol.

Este si cazul domnitorul Tarii Romanesti Mircea Ciobanul care avea obiceiul sa-i adune pe boieri si sa-i ucida la Curtea Domneasca din Bucuresti. A domnit de trei ori: ianuarie 1545 (intra in Bucuresti la 17 martie) - 16 noiembrie 1552; mai 1553 - 28 februarie 1554 (in martie paraseste Bucurestiul);  ianuarie 1558 - 21 septembrie 1559.

Cronicile vremii insemneaza ca Ciobanul, la doua saptamani dupa instalare, a poruncit ca sa fie ucisi mai multi boieri. De asemenea, acestia ar fi fost si torturati pentru a dezvalui unde sunt banii si bijuteriile ascunse pentru a fi varsate la tezaur. In urma macelului, rudele si o mare parte din boierime se refugiaza in Transilvania si Ungaria in ideea de a-si uni fortele si incearca de doua ori sa-l rastoarne de pe tron. Prima incercare a reprezentat-o batalia de la Peris, din 24 august 1546, cand oastea boierilor pribegi a fost atacata prin surprindere si nimicita de Mircea Ciobanul.

Cu doua zile inainte de lupta cu Radu Ilie, cel care era sustinut de hapsburgi pentru a prelua puterea in Tara Romaneasca, de frica sa nu fie tradat, Mircea a pus sa fie ucisi 47 de boieri chiar la masa sa. Lupta decisiva s-a dat la Manesti in 16 noiembrie 1552. Radu Ilie a castigat, iar Mircea s-a refugiat cu familia la Giurgiu.

Intoarcerea sa la tron aprobata de sultan dupa moartea predecesorului sau, a adus cu sine un alt macel. Numirea lui a provocat un exod al boierilor peste Carpati. Mircea le-a promis acestora ca daca se intorc si i se inchina, ii va ierta. Primirea are loc la curtea domneasca din Bucuresti, in prezenta dregatorilor turci. Insa, dupa plecarea turcilor, Mircea i-a ucis pe boieri in frunte cu Stanila vornicul. In aceeasi zi, 3 februarie 1558, a fost pentru prima data cand au pierit si reprezentanti ai clerului.

Vintila Voda, cel mai crud domnitor al Oltului

Judetul Olt a dat istoriei pe unul dintre cei mai cruzi domnitori ai vremii, respectiv Vintila Voda, fiu al lui Radu cel Mare. Acesta si-a faurit o faima de speriat dupa ce a dat porunca sa fie ucisi mai multi boieri pe parcursul domniei sale, altfel – destul de scurta: doi ani, boieri pe care ii banuia de tradare. Scrierile istorice ale vremii atesta ca, pe la 1530, traia la Slatina boierul Vintila, ce ocupa postul de “jude” (judecator, n.a.). El ii succede la tronul Tarii Romanesti lui Vlad Inecatul, care piere ucis intr-o lupta cu turcii in apele Viisoarei, pravilele domnesti mentionand inceputul oficial al domniei pe la 18 septembrie 1532.

Iancu Jianu a fost cel mai vestit haiduc din Oltenia

Actiunile sale au fost indreptate impotriva boierilor. Haiducii din Oltenia au ingrozit prin faptele lor si au ramas in legenda. Au furat, au mintit, au talharit, au falsificat si au ucis oameni. In vremea lor, legea era raul, iar tot ce era in afara legii se transforma in bine. Haiducii erau tot timpul razvratiti, le placea viata libera, insa de cele mai multe ori au sfirsit in strreang sau la ocna. Andrei Popa sau (Andri Popa), originar din Seaca, Dolj, a luptat alaturi de Iancu Jianu  in atacurile impotriva Vidinului si Plevnei.

Personajul care a inspaimantat Iasul la mijlocul secolului XIX

Povestea lui Gavril Buzatu, ultimul calau al Moldovei. „Colos la trup, pagan de slut la fata, cu o privire fioroasa de te baga in friguri la cea dintai cautatura". Asa il vedeau contemporanii ingroziti pe Gavril Buzatu, ultimul calau al Moldovei. Una dintre legendele care continua sa-i uimeasca pe ieseni este legata de trecutul sangeros al orasului celor sapte coline.

Calaul Buzatu

Pe la inceputul secolului al XIX-lea, in Iasi a trait un criminal, talhar si calau extrem de crud: Gavril Ciobanu, zis Buzatu, din cauza infatisarii pocite si fioroase. Faptele sale sangeroase i-au inspaimantat pe contemporani, care i-au hiperbolizat prin povesti actiunile si au  creat astfel un adevarat mit urban.

Scrierile vremii spun ca Buzatu ar fi fost un tigan fugit din robie, care s-a apucat de talharit si ucis la drumul mare. La inceput prada singur. Apoi s-a alaturat bandei lui Ion Chetrariu, un talhar celebru in epoca, despre care se spune ca acumulase averi uriase. Slabiciunea lui Chetrariu era evlavia. Fire credincioasa, nu putea recurge la duritati, motiv pentru care crudul Buzatu a fost primit in banda tocmai pentru a se ocupa de a se ocupa de opozanti. Schingiuia si ucidea fara regrete, iar scrierilor vremii i-au pus in carca zeci, chiar sute de crime.

Ana Pauker, „Stalin in fusta“

Vasluianca Ana Pauker, poreclita si „Stalin in fusta“, cea mai cruda femeie din istoria tarii noastre. Vasluianca Ana Pauker, poreclita si „Stalin in fusta“, este unul din personajele considerate de istoricii romani ca au dat dovada de o cruzime dusa la extrem, pentru a-si putea indeplini telurile.

Codaestii, vechi sat romanesc din tinutul Vasluiului, a devenit in prima jumatatea secolului XIX un targusor evreiesc, datorita sosirii unor emigranti din Galitia, cu acordul domnitorului Mihai Voda Sturza. Aici se naste, pe 13 februarie 1893, Hanna Rabinsohn, viitoarea Ana Pauker, „una dintre cele mai nefaste figuri din istoria contemporana a Romaniei“.

Era fiica de haham, adica angajatul comunitatii evreiesti care taia animalele in asa fel incat sa nu ramana nicio picatura de sange, tatal ei avand 35 de ani, iar mama 30 de ani. Ana face primele clase primare la Codaesti, urmand, in paralele, si heiderul, adica Scoala Confesionala evreiasca. Se muta foarte curand la Bucuresti, unde are mai multe ocupatii, cum ar fi croitoria sau studiul limbii ebraice.

Cele mai mari crime ale sale au fost cele indreptate catre Biserica si taranime.Clerul greco-catolic a fost bagat in inchisori aproape in intregime, la fel ca si mii si mii de preoti si calugari ortodocsi, intre victimele sale fiind si foarte multe calugarite.

sursa:adevarul.ro 

ucigasi domnitori haiduci contese mircea ciobanul tarii romanesti
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1728 (s) | 35 queries | Mysql time :0.016249 (s)

loading...