• 28-07-2014 Acest barbat spune ca nu a mai dormit de 40 de ani! Iata cum a ajuns sa arate
• 28-07-2014 Institutia cu cea mai mare credibilitate la romani
• 28-07-2014 De cealalta parte a lumii. Calatorind prin Australia, de Bill Bryson
• 28-07-2014 Dwayne Johnson in Hercules: cum si-a marit muschii actorul pentru a aduce pe ecrane eroul legendar
• 28-07-2014 Brian Schmidt, laureat Nobel pentru fizica: Toate galaxiile vor disparea, cu exceptia celei in care traim
• 28-07-2014 Zeci de obiecte scumpe, scoase la licitatie in Mamaia
• 28-07-2014 Povestea nestiuta a comunitatii rrome din Romania. Proiectul inedit al unei echipe de cercetatori din Cluj
• 28-07-2014 A inviat la propria inmormantare! Cazul unei femei de 101 de ani i-a socat pe toti
• 28-07-2014 Suveranul Pontif, pledoarie pentru pace: Va rog sa incetati
• 28-07-2014 S-A STINS o STEA! Unul dintre cei mai apreciati CANTARETI A MURIT
• 28-07-2014 Cum a fost ingropat Tutankhamon
• 28-07-2014 Ce s-a intamplat astazi, 28 iulie, in istorie
• 27-07-2014 Albert Speer - Alaturarea cu nazistii
• 27-07-2014 Castelul Eastnor din Marea Britanie - FOTO
• 27-07-2014 Cine a organizat cea mai mare redecorare a Casei Albe
Mica Publicitate
Vezi Toate | Adauga
Trailer Filme
Video Divertisment
Muzica Populara
Video Sport
Material realizat de prof. dr. Ioan Scurtu

Sa nu uitam! Bombardamentul de la 1944

 

Pe la ora pranzului, un numar de 220 bombardiere B-17 (numite Fortarete zburatoare) si 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat in spatiul aerian al Romaniei, venind din Italia. Cu putin timp inainte de apropierea lor de capitala, autoritatile au dat alarma. Dupa 22 iunie 1941 s-au facut zeci de exercitii, pentru ca populatia sa se adaposteasca, astfel ca, pentru multi bucuresteni, alarma din 4 aprilie parea a fi un exercitiu.

Era o zi de marti, iar oamenii se gaseau la lucru sau cu diverse treburi in oras. De exemplu, conferentiarul universitar Ion Hudita nota ca in cursul diminetii a fost la Universitate, unde a discutat cu rectorul Horia Hulubei, dupa care a decis sa se intoarca acasa in cartierul Vatra Luminoasa. „De-abia m-am urcat in tramvai – era unu si un sfert – si s-a auzit alarma. Cand sa trecem de Piata Bratianu, sergenti de strada si un comisar au oprit toate tramvaiele, invitand lumea sa se adaposteasca unde poate. Ma indrept spre Piata Rosetti si vazand toata lumea alergand ingrozita, m-am adapostit in gangul unei cladiri vechi.”

Gheorghe Zane, profesor la Universitatea din Iasi, se afla de cateva zile in Bucuresti; s-a dus la Statia C.F.R. Basarab pentru a-si ridica bagajele pe care le expediase din „Capitala” Moldovei. In Memoriile sale, el avea sa scrie: „Alarma ca si in zilele precedente. Populatia a crezut ca este vorba de un nou exercitiu si s-a ascuns in adaposturi.” S-a conformat si el, nebanuind ce avea sa urmeze.

Ivor Porter, spion englez retinut din decembrie 1943 in localul Comandamentului Jandarmeriei, impreuna cu colegul sau (tot spion) A.G. Chastelain, juca bridge. Peste mai multi ani avea sa noteze ca in ziua de 4 aprilie 1944, pe la ora 13,45 a auzit „avioanele de vanatoare trecand deasupra noastra, dar nu le-am dat nici o importanta; zece minute mai tarziu, primul covor de bombe a cazut in directia Garii de Nord. Ne-am uitat pe fereastra pana a sunat telefonul si i s-a spus subofiterului sa ne conduca la adapost. Prima oara am stat acolo doar patruzeci de minute. Nu era un adapost in adevaratul sens al cuvantului, era doar un coridor la subsol. Femei plangeau intr-un colt, convinse ca rudele lor care locuiau in zona Garii de Nord fusesera omorate. Gardienii simteau nevoia sa iasa sa vada ce se intampla, dar erau obligati sa stea cu noi; ca prizonieri eram in aceeasi barca cu ei. Chas [Chastelain] canta la muzicuta si noi palavrageam despre razboi, prizonieri sau gardieni la fel de excitati de aceasta schimbare in plictisul cotidian.”

In Gara de Nord se aflau cateva sute de moldoveni, evacuati, pentru a nu ramane sub ocupatia sovietica, de unde urmau sa fie repartizati in diferite locatii din Bucuresti, precum si din provincie. Erau mai ales femei, copii si batrani, intr-o stare de totala deprimare si deruta. Isi parasisera casa si averea agonisita, iar acum asteptau, flamanzi si obositi, intr-o gara pe care cei mai multi nu o vazusera niciodata in viata lor. Cand s-a dat alarma, aproape toti au ramas in vagoane, deoarece nu aveau unde se adaposti.

Gh. Zane a trait si el emotia bombardamentului: „Deodata a inceput sa cada o ploaie de bombe dinspre Gara inaintand in faimosul «covor» spre centru. Ne-am refugiat in subsolul hotelului Union la care locuiam, fara sa ne dam seama de primejdia acestui fel de adapost. Bombele cadeau in jurul nostru, continuu… Afara parea ca un infern se declansase. In adapost, copii au inceput sa planga si unele femei sa scoata tipete. Incet, incet, bubuiturile s-au rarit, pana cand, dupa vreo ora, nu s-au mai auzit.”

Efectele au fost devastatoare. Dupa incetarea bombardamentului, oamenii au inceput sa iasa din adaposturi. Mihail Sebastian in Jurnalul sau, nota: „Cind am iesit in curte am vazut plutind nenumarate hirtii colorate (manifeste probabil) si am crezut ca intr-adevar avioanele nu aruncasera altceva decit manifeste… Primele zvonuri venite din oras (o bomba pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au parut nascociri. Cind am iesit spre centru, o stranie agitatie nervoasa insufletea strazile, parca mai mult din curiozitate decit din groaza. Abea mai tirziu ne-am dat seama de intinderea dezastrului.”

Gh.Zane a constatat foarte rapid proportiile dezastrului: „se vedea arzand Athénée Palace, fum se ridica din alte parti ale orasului. Am iesit cu Lena din hotel si cu un sentiment de oroare ne-am indreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flacari ieseau de prin fiecare fereastra; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am vazut fumegand hotelul Splendid, aproape complet daramat, pe trotuare numai sticla sfaramata de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. In spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expozitiei Comitetului de Patronaj. In sus pe Calea Victoriei, pe stanga si pe dreapta, din loc in loc, cladiri daramate. Pana in str.Frumoasa, mai toate geamurile facute farame; calcam cu prudenta si ocoleam gramezile. Din str. Sf. Voievozi inspre Gara de Nord, bombardamentul facuse ingrozitoare ravagii. Am vazut un tramvai surprins in mers; conducatorul mort statea cazut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe.”

Gh. Zane a fost si el in zona: „Gara de Nord, Gara Basarab Marfuri, Calea Grivitei grav lovite. Gara de pasageri, la acea ora, doua dupa amiaza, era intesata de calatori, toti sau aproape toti refugiati din Basarabia si Moldova. Pribegia lor lua aici sfarsit.”Ivor Porter a vizitat si el zona respectiva: „Gara si casele ceferistilor din imprejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau intesate de refugiatii din Basarabia si Bucovina, astfel ca pierderile de vieti omenesti au fost mari.”

Mihail Sebastian nota la 8 aprilie: „Ieri dupa-masa am fost in cartierul Grivita. De la Gara la Bulevardul Basarab, nici o casa – nici una – n-a scapat neatinsa. Privelistea e sfasietoare. Se mai dezgroapa inca morti, se mai aud inca vaiete de sub daramaturi. La un colt de strada trei femei boceau cu tipete ascutite, rupandu-si parul, sfasiindu-si hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase putin dimineata si peste toata mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de cosmar. N-am mai fost in stare sa trec dincolo de Basarab – si m-am intors acasa, cu un sentiment de sila, oroare si neputinta.”

Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logica. A fost macelarita populatia civila, lipsita de aparare, au fost distruse importante bunuri materiale.

Gheorghe Zane nota: „Bombardamentul din 4 aprilie si cele urmatoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; razboiul era decis cand ele au inceput, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publica si fruntasii politici aveau la aceasta data atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise in numele eliberarii Europei.”

In acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfartecati de bombele americane 2.942 romani, iar 2.126 au fost raniti. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.

loading...

Video Stiri