News Flash:

Spartacus, de la istorie la arta

2 Aprilie 2013
3490 Vizualizari | 0 Comentarii
Neinfricatul gladiator trac Spartacus, conducatorul revoltei sclavilor din Republica Romana, este poate personalitatea care se regaseste aproape in toate genurile si reprezentarile artistice care au ajuns pana la noi de-a lungul timpului. Arta plastica, teatrul, literatura beletristica, baletul si filmul au evocat acest personaj eroic poate mai mult decat a facut arta pentru alta figura din panteonul universal.

De ce oare? Pentru ca Spartacus ilustreaza fara doar si poate acea aspiratie eterna a umanitatii spre libertate. Astazi nu stim cu siguranta daca revolta lui a avut un program, daca a urmarit intr-adevar eliberarea sclavilor din intreaga Italie, asa cum ni-l prezinta literatura. Dar faptul ca a tinut in sah Roma republicana timp de aproape trei ani, i-a indemnat pe scriitori sa-i atribuie acest plan indraznet.

Statuia lui Spartacus de Denis Foyatier


Despre Spartacus au scris istoricii antici Appian, Plautarh, Sallustius si Florus. Dintre acestia, ultimul ofera cele mai multe informatii, desi se arata ostil sclavilor, scriind de pe pozitiile aristocratiei senatoriale. Dar, pana sa vedem cum il infatiseaza literatura, sa incercam sa cunoastem pe Spartacus asa cum il infatiseaza istoria.

Plutarh, in biografia dedicata omului politic si generalului roman Marcus Licinius Crassus, invingatorul revoltei sclavilor, il descrie ca fiind “distins si mai elenizat decat un trac”. De asemenea ne mai informeaza ca se remarca prin “prestigiu, inteligenta si putere”. Asadar, nu avem de-a face cu un sclav oarecare. Insusirile pe care i le atribuie Plutarh, ne fac sa banuim in el un om educat, familiarizat cu cultura elena. Plutarh precizeaza si tribul caruia ii apartine (maidicas), iar istoricul german Th. Mommsen crede ca numele indica o descendenta regala, ca reprezentant al dinastiei Spartakizilor.

In general, se considera ca Spartacus a fost adus ca prizonier la Roma, dupa cucerirea Traciei de catre armatele romane. Condamnat sa devina gladiator (sclav obligat sa lupte in arena, spre amuzamentul publicului), nu era greu sa apara si legende cu privire la puterea lui covarsitoare. Una dintre acestea, aminitita si de Plutarh, povesteste despre un sarpe gasit incolacit in jurul fetei lui. Sotia lui Spartacus – careia nu i se cunoaste numele – avea darul profetiei. Ea i-a prezis, in urma acestei intamplari, ca va dobandi o mare puetre, dar va avea parte si de un sfarsit tragic.

Filmul revoltei

Repartizat la scoala de gladiatori a lui Lentulus Batiatus, de la Capua, Spartacus a provocat acolo o revolta a sclavilor, alaturi de alti gladiatori precum celtul Crixus si germanul Oinomaus. Asemenea scoli pregateau luptatori care urmau a fi vanduti stapanilor de sclavi pentru a se infrunta in amfiteatre. Personalitatea tracului s-a impus repede in  fata celorlalti lideri. Aceasta explica si succesele rapide asupra cohortelor (unitati militare) trimise de la Roma. Comandanti militari precum Claudius Glaber, Publius Varinius, consulii Cornelius Lentulus si Gellius Poplicola figureaza  “la loc de cinste” printre invinsii lui Spartacus.

O alta victorie repurtata la Mutina, asupra proconsului Cassius Longinus, nu influenteaza in bine mersul rascoalei, deoarece neintelegerile intre Spartacus si celelalte capatenii, Crixus si Oinomaus, au dus la dezbinare in randul armatei sclavilor si la separarea celor doi ofiteri de comandantul lor. Spartacus strabatuse intreaga Peninsula Italica, spre sud, incercand sa traversese stramtoarea Messina si sa debarce in Sicilia, dar flota promisa de piratii cilicieni nu a mai ajuns la locul prevazut pentru imbarcare. In felul acesta, hartuit de trei armate romane, cea a lui Lucullus, guvernatorul Macedoniei, a generalului Pompeius si a lui Marcus Licinius Crassus, cel mai avut cetatean al Romei, Spartacus hotaraste sa-l infrunte pe ultimul si sa-si croiasca drum spre Roma.

Dar in Lucania, in batalia de pe raul Silarius, este invins si ucis dupa o aparare disperata. Ranirea lui este infatisata intr-o fresca descoperita in 1927 in orasul Pompei. Datorita acestei descoperiri il cunoastem si pe ofiterul care l-a ranit cu lancea in picior (pe la spate, cum apare in fresca) si care a tinut astfel sa-si imortalizeze pe peretele casei sale “fapta de vitejie”: Felix Pompeians.

Dramele lui Spartacus

Figura gladiatorului trac a inspirat numeroase opere de arta. In 1766 francezul Saurin scrie tragedia Spartacus, admirata de marele filosof iluminist Voltaire pentru mesajul ei umanist. Intre 1846 si 1847, austriacul Weber si francezul Hypolite Mangan scriu la randul lor doua drame intitulate Spartacus.

Dar personajul isi va castiga celebritatea in plan literar abia in anul 1874, datorita romanului lui Rafaello Giovagnoli, in care gladiatorul trac obtine libertatea datorita succeselor in arena si castiga iubirea frumoasei vaduve a dictatorului roman Lucius Cornelius Sylla, Valeria Mesalina. Are tot viitorul in fata, dar el isi sacrifica fericirea personala, intorcandu-se la Capua gata sa lupte pentru ceilalti sclavi care nu avusesera norocul sau. Sacrificul sau merge pana acolo incat refuza oferta lui Crassus de a-si trada camarazii si a reintra in serviciul Romei… preferand sa moara in ultima batalie.
 


Chiar si arta dansului s-a lasat sedusa de eroul trac. Baletul Spartacus, apartinand compozitorului armean Aram Haciaturian, se remarca printr-o muzicalitate aparte.

In sfarsit, in 1951, apare la New York romanul scriitorului american Howard Fast, Spartacus, ecranizat pentru prima oara la zece ani dupa ceea de Stanley Kubrick, cu Kirk Douglas in rolul principal. Fidel intr-o masura mai mica surselor istorice, Fast scrie totusi un roman emotionant, dandu-i identitate sotiei lui Spartacus. Ea este sclava de origine germanica Varinia. Nici Spartacus nu mai este nobilul trac de vita regala. Cu toate acestea, intr-o pagina memorabila, in cadrul discutiei dintre Spartacus si un gladiator african (care va refuza sa ucida in arena pentru a trai), tracul exprima un adevar etern valabil care rezuma toata conditia si suferinta sclavilor:
“Tatal meu a fost sclav. Si el mi-a lasat un singur bun. Singurul bun al unui sclav este viata”. Si, am adauga noi, viata nu traita oricum… ci in libertate.


sursa:istoriiregasite.wordpress.com 

Galerie Foto

-Spartacus-
spartacus gladiator
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1492 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013281 (s)

loading...