News Flash:

Tanarul Stalin - un Al Capone din Caucaz

11 Martie 2013
2325 Vizualizari | 0 Comentarii
Toata viata sa, pana la decesul fulgerator din martie 1953, Stalin a fost extrem de vigilent in a bloca din fasa orice incercare de cercetare, documentare si publicare a biografiei sale din tinerete, care ar fi putut aduce atingere biografiei oficiale a dictatorului de mai tarziu. Sub acest aspect, ultima carte a lui Sebag Montefiore, publicata la editura McArthur & Company din Toronto, cu titlul „Young Stalin“ (Stalin Tanar), este o premiera mondiala pentru ca descrie in detalii cum a devenit gruzinul Osip Giukasvili din Osetia dictatorul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin din capitala URSS-ului.

Toate lucrarile despre Stalin, publicate pana azi, trateaza laconic anii de tinerete petrecuti in Georgia natala de catre dictatorul sovietic. Cartea de fata prezinta in cele 442 de pagini numai anii de tinerete ai lui Osip Giukasvili in Caucaz, inaintea autoexpatrierii sale in Rusia tarista. In mod ferm si incontestabil, Sebag Montefiore s-a impus drept biograful occidental cel mai bine documentat despre viata lui Stalin. Acest fapt este admis de scriitori consacrati, precum profesorul universitar Robert Service din Anglia sau Robert Conquest din SUA, care au cercetat o viata intreaga istoria URSS-ului si sunt cunoscuti in Occident drept kremlinologi.

Prima surpriza pe care o aduce aceasta carte este lista detaliilor total inedite care fac din aceasta biografie o premiera absoluta la scara mondiala. Lumea se intreaba de unde a procurat autorul atatea detalii intime si mai ales atatea fotografii unicat? Raspunsul este dat in ultimele sase pagini care cuprind sute de nume si prenume ale oamenilor din toate colturile lumii care au furnizat detalii si fotografii inedite din tineretea lui Osip Giukasvili, incepand cu familia prezidentiala a tarii sale natale, Georgia:  Sandra si Mihail Saakasvili.

Autorul scrie ca presedintele Georgiei a emis un decret prezidential pentru admiterea sa in arhivele secrete ale Georgiei fara de care custozii arhivelor au refuzat sa-l primeasca pe autor. Si mai eficace a fost insa invitatia facuta publicului georgian la televiziunea nationala, ca „cei“ care detin detalii inedite, jurnale intime sau memorii nepublicate ale celor care l-au cunoscut sau au lucrat cu Stalin sa le aduca la Cancelaria prezidentiala a Georgiei care va garanta anonimatul sursei lor, daca o cer.

Un gangster pur si simplu

Este evident faptul ca autorul cartii a beneficiat masiv de concursul si prietenia familiei prezidentiale a Georgiei in colectarea atator izvoare de informatii privind tineretea gruzina a lui Stalin. Cititorul care are rabdarea si curiozitatea sa parcurga metodic acele ultime sase pagini ale cartii de fata ramane siderat. Sunt acolo nu numai nume georgiene si rusesti, ci provin de la toate etniile din cele patru colturi ale lumii, de la mostenitori de a treia generatie, care au pastrat cu mandrie de la bunicii lor documente, fotografii sau jurnale cu insemnari nepublicate, care atesta participarea lor directa la istoria stalinista a Georgiei sovietice si l-au cunoscut pe Osip Giukasvili inainte de a-si lua numele conspirativ de Stalin.

Istoricii occidentali gasesc in aceasta carte unele explicatii la declaratia facuta de premierul Winston Churchill: „Cand Stalin a venit la putere, Rusia ara pamantul cu plugul de lemn. Cand Stalin a murit, tara sa era cea mai mare superputere a lumii intrecuta doar de America“. Cu alte cuvinte, in decursul a 29 de ani, acest gruzin a reusit sa faca din Rusia o superputere mondiala, ceea ce americanii au putut sa faca din tara lor abia in 200 de ani cu trei duzini de presedinti.

A doua surpriza a cartii de fata este dezvaluirea secretului arzator al tineretii lui Stalin, pazit cu strasnicie atat de catre dictator, cat si de succesorii lui de pana acum: inainte de a deveni un conducator politic, Osip Giukasvili a fost un gangster, un brigand si un criminal de drept comun, cu multiple arestari in Gruzia natala, spargator de banci si escroc calificat. A inceput prin a estorca bani de la patronii din Caucaz ca „taxa de protectie“.

Cine refuza sa plateasca primea un prim avertisment prin incendii organizate de Giukasvili pe proprietatile lor, provocand pagube mai mari decat taxa de protectie ceruta anterior. Dupa acest avertisment urmau rapiri de persoane din familia patronilor. Baronul Rotschild, care avea intreprinderi petroliere in Caucaz, avea un angajat cu salariu a carui unica atributie era sa asigure plata la timp a sumelor cerute de Giukasvili drept taxa de protectie. Exista fotografii in aceasta carte care-l arata pe Osip Giukasvili in arhiva politiei din capitala Georgiei, Tiflis, astazi Tbilisi, imbracat ca Al Capone de la Chicago – superelegant, din banii furati din spargerea bancilor Georgiei.

Stalin a fost batut crunt de mama sa in copilarie

La varsta de 80 de ani, mama sa, Keke Giukasvili, a scris in memorii nepublicate pana azi, ca fiul ei Osip a suferit, cand avea sase ani, doua accidente are l-au lasat invalid pentru tot restul vietii (pag. 34). Cu mana stanga, ramasa mai scurta decat cea dreapta, el nu putea ridica o ceasca de ceai (pag. 33).  Am mai auzit asta la Miami, Florida, la o conferinta de presa a senatorului democrat Claude Pepper care l-a vizitat pe Stalin la Kremlin. Intrebat de un jurnalist ce anume l-a impresionat cand a dat mana cu Stalin, Claude Pepper a raspuns ca a observat ca nu putea vedea mana stanga a dictatorului, deoarece maneca hainei era mai lunga decat mana respectiva.

La timpul respectiv n-am crezut acest detaliu neverosimil deoarece facea din Stalin un estropiat fizic. Autorul adauga acest amanunt deloc neglijabil pe lista complexelor de inferioritate pe care le-a avut Stalin de-a lungul vietii.

Alte detalii pe aceasta lista de complexe: degete lipite la un picior, infirmitate care l-a descalificat medical de la efectuarea serviciului militar obligatoriu; fata brazdata de cicatrici de la varsat de vant si, mai ales, zvonurile persistente ca era copil din flori facut de Keke cu un nobil gruzin, Koba Egnatasvili, a carui fotografie apare in carte. Pe langa faptul ca era un invalid din punct de vedere fizic, cartea demonstreaza ca Stalin a fost vatamat psihic in copilarie de pe urma ambilor parinti. La ultima intalnire avuta de Stalin cu mama sa Keke in anii 1930, martori oculari au relatat ca Stalin a intrebat-o de ce il batea asa salbatic cand era copil. La care Keke a raspuns prompt: „Daca nu te bateam, nu ai fi ajuns ce esti astazi“.

La moartea mamei sale, la Tbilisi, Stalin nu s-a dus la funeralii, preferand sa-l trimita pe Lavrenti Beria sa se ocupe de inmormantarea lui Keke. De retinut faptul ca Keke nu stia ruseste si, ca o consecinta, n-a putut vorbi cu copiii lui Stalin, Vasili si Svetlana, decat prin translatori din gruzina in rusa. Sotia lui Beria, Nina,  a rezumat admirabil intr-o propozitie ca Stalin si sotul ei Lavrenti au trait, au muncit, au murit si sunt ingropati intr-o tara straina, Rusia.

Din anii sai de scoala la Seminarul Teologic din Tiflis, Osip Giukasvili a pastrat o amintire frumoasa unui singur dascal, profesorul de istorie Makhatadze a carui viata a salvat-o in anul 1931, cand era in inchisoare asteptandu-si executia. Autorul reproduce in carte urmatoarea telegrama trimisa de la Moscova de Stalin, primului secretar de partid din Georgia: 

„Nikolai Dimitrievici Makhatadze in varsta de 73 de ani este detinut la inchisoarea Metehi. Il cunosc pe acesta de la Seminar si nu cred ca el reprezinta un pericol pentru puterea sovietica. Iti cer sa-l eliberezi pe batran si sa-mi comunici rezultatul“ (pag. 70).

Cum s-a nascut numele Stalin

Autorul acestei carti a gasit sursa numelui conspirativ sub care Osip Giukasvili a intrat in istorie. Printre numeroasele amante pe care le-a avut in Georgia, se numara si o activista, pe nume Liudmila Stal. Era fiica proprietarului unei otelarii din sudul Ucrainei, cu sase ani mai in varsta si o veterana a inchisorilor tariste. Idila lor amoroasa a fost intermitenta intrucat ea s-a autoexilat la Paris.

Aceasta a lucrat indeaproape cu Lenin in exil si de cate ori s-a vazut cu Lenin in strainatate, Stalin s-a revazut si cu Liudmila Stal, care a exercitat o evidenta influenta asupra tanarului georgian. S-au revazut in mod cert in anul 1917. Nu a supravietuit nimic din prietenia lor, cu exceptia unei surprinzatoare decizii pentru restul vietii sale: georgianul Giukasvili a luat de la aceasta Liudmila Stal numele sau conspirativ de Stalin. Autorul a inclus in galeria fotografiilor inedite din aceasta carte si poza Liudmilei Stal din perioada tineretii ei.

Tot la acest capitol, autorul scrie ca si Lenin avea multe amante la activ. In exil Lenin s-a implicat intr-o idila amoroasa pasionanta cu Inessa Armand, o femeie frumoasa maritata cu un bogatas francez. Dupa ce a ajuns la putere in 1917, Lenin a avut relatii amoroase cu secretarele sale si, potrivit lui Stalin, sotia lui Lenin, Nadejda Krupskaia s-a adresat Biroului Politic pentru a reclama comportamentul acelor secretare (pag. 151). 

In primii ani dupa Revolutia Rusa din 1917, Inessa Armand i-a cerut voie lui Lenin s-o lase sa plece la bai, la Karlsbad, in Germania. Lenin a convins-o sa se duca in Caucaz mai curand decat in Germania si ea a acceptat sugestia. Numai ca in Caucaz, Inessa Armand s-a imbolnavit de tifos si cu toate ingrijirile medicilor a decedat acolo.

Martori oculari, care erau in gara moscovita la sosirea trenului funerar ce o aducea acasa pe Inessa Armand, n-au putut sa uite ca Lenin era pe peron intr-o asemenea stare incat trebuia sustinut de ambele brate de sotia sa si de alti apropiati.

N-a venit la birou multe zile dupa inmormantarea ei. Un detaliu minor, dar extrem de ilustrativ: Inessa Armand are mormantul in Piata Rosie in spatele mausoleului lui Lenin, alaturi de marile celebritati ale statului sovietic, ca presedintii URSS, Yakov Sverdlov, Mihail Kalinin, Leonid Brejnev, in timp ce sotia lui Lenin a fost incinerata si urna ei este cimentata in zidul Kremlinului, alaturi de personalitati de rang secund, precum maresalii Jukov si Malinovski. Tot in acelasi cimitir din Piata Rosie se afla ingropat si sarcofagul lui Stalin dupa ce a fost scos din mausoleu la ordinul lui Hrusciov.

Din aceasta carte mai aflam ca meseria de baza si singura ocupatie legitima avuta de Stalin a fost cea de cizmar, meserie invatata de la tatal sau, Beso Giukasvili, mort de tanar intr-o incaierare cu alti betivi din Osetia natala (pag. 45). Ar fi ramas probabil cizmar tot restul vietii daca mama sa, Keke, n-ar fi apelat la ajutorul lui Koba Egnatasvili pentru obtinerea unei burse de studii pentru fiul ei Osip. Asa va ajunge acesta sa studieze teologia la Seminarul din Tiflis, de unde va fi exmatriculat pentru indisciplina, insubordonare fata de profesori si lecturi interzise. Visul lui Keke de a-l vedea preot s-a spulberat, Osip preferand o viata subterana, cu activitati criminale soldate cu noua arestari si opt evadari din exilul siberian.

Din lectura acestei carti rezulta faptul ca georgianul Osip Giukasvili a castigat simpatia lui Lenin pe cand acesta se afla in exil in Elvetia. O buna parte din finantarea activitatilor politice ale lui Lenin din exil au fost asigurate din banii trimi?i de acest georgian, din jefuirea bancilor din Caucaz.  „Jefuirea bancilor nu era singura sursa de finantare a lui Lenin. El a ordonat unei perechi de banditi bol?evici sa seduca doua surori retrase care au mostenit o avere imensa de la unchiul lor, industriasul Schmidt.

Activitatile politice ale lui Lenin, sponsorizate din jafurile lui Stalin

Dubla seductie a reusit, desi Lenin a recunoscut ca n-ar fi putut s-o faca el insusi. Unul dintre seducatori, Victor Taratuta, a furat o suma considerabila din mostenire pentru a o cheltui pe picior mare inainte de a expedia lui Lenin restul banilor“(pag. 190). In aceasta carte este descrisa si lansarea ziarului bolsevic „Pravda“, in anul 1912, fondatorii lui fiind tanarul Stalin si Viaceslav Scriabin, intrat in istorie sub numele conspirativ de Molotov, care va fi mana dreapta a lui Stalin pentru urmatorii 41 de ani. Sunt multe articole scrise de Stalin si tiparite in „Pravda“ sau sub forma de brosuri. Marxismul si problema nationala este cea mai cunoscuta lucrare scrisa de Stalin.

El nu s-a oprit din a edita aceasta lucrare pe toata durata vietii sale. Lucrarea a fost un raspuns la propunerea socialistilor austrieci inaintata lui Lenin inainte de revolutie si numita de Lenin „o federatie austriaca in interiorul Partidului“. Ca intotdeauna, Lenin era pragmatic, vizionar si doctrinar. El s-a temut ca evreii Bund-ului si mensevicii georgieni, care sustineau diverse versiuni de autonomie culturala sau chiar separatism national, vor face Partidul si Imperiul Rus neguvernabil sub bolsevici. Lenin avea nevoie de o teorie care sa ofere idealul autonomiei si dreptul la secesiune fara a-l acorda in practica pe vreunul dintre ele. Lenin si Stalin au cazut de acord ca nimic n-ar trebui sa stea in calea Statului Centralizat.

Stalin a definit natiunea ca fiind: „o comunitate de oameni, formata istoric, unita prin comunitatea de limba, teritoriu, viata economica si profil psihologic“. Despre evrei Stalin se intreba: „Ce fel de natiune este o natiune evreiasca care consta din evrei georgieni, evrei daghestani, evrei rusi si evrei americani care nu se inteleg intre ei, locuiesc in diferite parti ale globului... si nu actioneaza niciodata impreuna si unitar in timp de pace sau razboi? Ei sunt asimilati pentru ca nu au «un stat stabil si larg legat de teritoriu»“.

Dreptul la secesiune a fost oferit in aceasta lucrare (dar numai in teorie), si niciodata aplicat in practica (cu exceptia Finlandei). Aceasta doctrina a nationalitatilor n-a fost scrisa frumos, dar a avut un fel de subtilitate care s-a transformat in realitate cand Stalin a creat reteaua de republici unionale care vor constitui URSS-ul. Ea ramane relevanta pentru ca dezmembrarea URSS-ului in anul 1991 a permis unor mari republici ca Ucraina, Estonia si Georgia sa devina independente (pag. 277). Tot in aceasta perioada tanarul Stalin face cunostinta cu Lev Rosenfeld, pe numele conspirativ Kamenev, cu care Stalin va conduce un timp tara, dupa moartea lui Lenin in 1924.

Tatal lui Lev Rosenfeld-Kamenev era un inginer bogat care a construit calea ferata Batumi-Baku, inginer care si-a finantat fiul marxist, Lev, in activitatile sale comuniste. Desi mai tanar, Lev Kamenev s-a imprietenit cu Stalin, dar a facut greseala capitala sa-l patroneze pe acesta prin educatia sa aleasa pana cand a fost prea tarziu s-o mai dreaga, sfarsind in fata unui pluton de executie, la ordinul lui Stalin.

Un alt nume sonor prezentat in aceasta carte este cel al unui mestesugar evreu, Meyer Wallach, pe numele conspirativ Maxim Litvinov, ajuns ministru de Externe al URSS si amic de-al lui Nicolae Titulescu in perioada interbelica. Un detaliu interesant il reprezinta dezvaluirea multiplelor calatorii internationale ale lui Stalin, efectuate sub numele conspirativ de Ivanovici.

A calatorit la Londra si Berlin (unde s-a intalnit cu Lenin), la Stockholm (unde l-a cunoscut pe strungarul Vorosilov), la Viena etc. Ajuns dictator la Kremlin, Stalin n-a mai calatorit in afara URSS decat pentru cele doua intalniri cu liderii aliati anglo-americani la Teheran, in 1943, si la Potsdam, in 1945. A fost la un pas sa se intalneasca cu Hitler, daca Stalin ar fi preferat sa negocieze cu Hitler Pactul de Neagresiune de la 23 August 1939, in loc de von Ribbentrop.

Hitler este inregistrat documentar ca s-a declarat gata sa mearga personal la Moscova, daca va fi nevoie, ca sa semneze Pactul de Neagresiune. Dar in loc de pactul Stalin-Hitler, el a intrat in istorie ca Pactul Molotov-Ribbentrop... O posibila explicatie este data de faptul ca lui Stalin ii era frica de avion. La plecarea sa spre Teheran, in 1943, pe aeroportul din Moscova Stalin si-a uimit insotitorii prin faptul ca in loc sa urce in avionul care-l astepta, s-a urcat in avionul pregatit pentru Beria! La intalnirea cu Truman si Churchill de la Potsdam in 1945, Stalin s-a dus cu un tren blindat, iar pe fiecare parte a caii ferate erau postati la fiecare 500 de metri soldati sovietici.

Un alt detaliu pitoresc este faptul ca la abdicarea tarului de la tronul Rusiei, toti conducatorii bolsevici erau in strainatate: „Trotki si Buharin la New-York, Lenin si Martov in Elvetia. Bolsevicii descumpaniti din Petrograd erau condusi de un tanar muncitor, de 33 de ani, pe nume Alexandr Sliapnikov si de Molotov care avea 27 de ani. Existau mai putin de 25.000 de bolsevici in intreaga Rusie si numai 1.000 dintre ei erau activisti veterani“ (pag. 324).

Acesti oameni habar n-aveau atunci ca ei fac istoria tarii lor pentru urmatorul secol! In concluzie, portretul rezultat din aceasta carte ne dezvaluie in persoana lui Osip Giukasvili-Stalin un om estropiat si vatamat psihic inca din copilarie, total lipsit de caldura sufleteasca, a carui suprema placere era sa ucida. Acest portret veridic, neretusat apare abia la o jumatate de secol de la moartea dictatorului, dupa ce s-a facut responsabil de moartea a zeci de milioane de barbati, femei si copii.


sursa:historia.ro 

stalin biografiei dictatorului sebag montefiore young stalin occident
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1485 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013445 (s)

loading...