News Flash:

112 ani de la nasterea lui Mircea Vulcanescu

3 Martie 2016
963 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6495 RON (+0.0015)
USD: 4.0769 RON (-0.0127)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Mircea Vulcanescu
Mircea Vulcanescu (3 martie 1904, Bucuresti - 28 octombrie 1952, Aiud) a fost un economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog si profesor de etica roman, victima a represiunii comuniste din Romania.

S-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti, in familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit in Capitala, gimnaziul la Iasi si Tecuci (fiind refugiat in timpul ocupatiei germane), iar liceul l-a urmat la Galati si Bucuresti. De foarte tinar si-a descoperit dexteritati de activist social: la 12 ani a devenit cercetas, iar la 16 ani s-a inscris in societatea culturala "Infratirea romaneasca". Din adolescenta a scris poezii si eseuri ("Constiinta nationala la romani", ”Cine e poetul romanismului”).

In 1921 s-a inscris la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bucuresti. A fost un membru remarcabil al Asociatiei Studentilor Crestini din Romania (ASCR). In anul universitar 1923 - 1924 si-a satisfacut stagiul militar, ca voluntar, la scoala militara de geniu din Bucuresti, unde a obtinut gradul de sublocotenent.

In timpul studentiei a scris mai multe lucrari filosofice: Cercetari asupra cunostintei, Introducere in fenomenologia teoriei cunostintei, Misticismul si teoria cunostintei. A proiectat Sistemul meu filosofic: existentialismul. A publicat mai mult articole in Buletinul ASCR si a fost influentat de profesorii sai Dimitrie Gusti si Nae Ionescu.

Vezi si Gruparea secreta din care facea parte Ion Creanga


In 1925, si-a luat licentele in Filosofie si in Drept. In primavara aceluiasi an a participat la campania monografica organizata de Dimitrie Gusti in satul Goicea Mare (din 1968, component al comunei Goicea), judetul Dolj. Tot atunci s-a casatorit cu Anina Radulescu-Pogoneanu, o colega de facultate.

Incepind cu toamna lui 1925, Mircea Vulcanescu a facut studii de specializare la Paris, intentionind sa-si dea un doctorat in drept si altul in sociologie. Vremurile nu i-au permis sa-si definitiveze studiile.

In iarna lui 1927, a inceput colaborarea la Gandirea. A continuat sa aiba o vie activitate in cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferentiat in repetate rinduri. In octombrie 1928, a inceput sa colaboreze la ziarul Cuvantul, al Miscarii Legionare, unde va scrie pina la suspendarea ziarului in 1933. In anul universitar 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politica si stiinte juridice la Scoala de Asistenta Sociala, pina in 1935. S-a despartit de sotia sa, Anina Radulescu-Pogoneanu.

Pe 27 aprilie 1930 s-a casatorit cu Margareta Ioana Niculescu, o alta fosta colega de facultate, profesoara de liceu. Intre timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice si texte de economie politica; a mers in campaniile monografice organizate de profesorul D. Gusti; a conferentiat cu diverse ocazii si a participat la emisiunea ”Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Romana.

Pe 13 octombrie 1931 a iesit in public asociatia culturala ”Criterion”, la simpozioanele careia Vulcanescu a sustinut comunicari. A colaborat la Viata Universitara, Realitatea ilustrata, Ultima ora, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvintul studentesc, Gind romanesc, Ideea Romaneasca, Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din iunie 1935, a detinut functia de director general al Vamilor pina in septembrie ’37, cind a fost demis dupa ce a descoperit contrabanda cu bauturi si tigari facuta de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. Totusi, a fost numit director al Datoriei Publice in Ministerul de Finante. In acei ani a calatorit intens pentru interesele statului roman in mai multe capitale europene. In anii urmatori, a ocupat de asemenea pozitii importante in administratia nationala: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finantare si Amortizare si presedinte al Casei Autonome a Fondului Apararii nationale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 sa fie subsecretar de stat la Finante, pina la 23 august 1944. In aceasta perioada, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti. Regele Carol al II-lea si ulterior regele Mihai I i-au conferit distinctii si mari ordine nationale, in semn de recunoastere pentru serviciile aduse statului roman.

Orator de mare forta, a conferentiat cu pasiune si persuasiune pe subiecte diferite, de la satul romanesc la dimensiunea romaneasca a existentei. Mircea Vulcanescu a detinut functia de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finante in guvernul Ion Antonescu, in perioada 27 ianuarie 1941 - 23 august 1944.

Unul dintre cei mai tenace negociatori ai Romaniei cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcanescu a reusit, intre 1941 si 1944, sa obtina pentru Banca Nationala a Romaniei 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat dupa 23 august 1944) si inzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou , etc. (Vezi M. Vulcanescu, "Ultimul Cuvant",Humanitas, 1992, pp.15-16 si passim, in special de la p.68).

Dupa lovitura de stat din 23 august ’44, condusa de regele Mihai, a revenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pina pe 30 august 1946, cind a fost arestat in lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului Antonescu, acuzati de crime de razboi.

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temnita grea. Judecarea recursului s-a prelungit pina in ianuarie 1948, cind instanta a mentinut pedeapsa din ’46.

Inchis la Aiud, alaturi de majoritatea elitei romanesti, Mircea Vulcanescu a tinut o serie de conferinte considerate subversive de tortionari, pentru ca le mentinea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alti 12 barbati din celula sa, in hrubele sectiei 1. Acolo au fost dezbracati in pielea goala si lasati intr-un frig cumplit, neavind paturi sau scaune pe care sa sada. Epuizat, unul dintre detinuti a cazut din picioare dupa citeva ore. Conform unui martor, Vulcanescu s-ar fi asezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborit, salvindu-i viata. Filosoful a murit insa pe 28 octombrie 1952, bolnav de plamini, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani si a lasat un indemn: "Sa nu ne razbunati!".

Casa in care a locuit se gaseste pe strada Popa Soare, la nr. 16 A.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mircea vulcanescu economist filolog filosof publicist sociolog teolog
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2087 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019241 (s)