News Flash:

150 de ani de la detronarea lui Cuza. De ce principe strain?

11 Februarie 2016
1087 Vizualizari | 0 Comentarii
Cuza
Acum 150 de ani, elitele politice au decis ca cea rapida si sigura cale de a integra Romania in Europa civilizata este ca tara sa fie condusa de un pricipe strain, inrudit cu cele mai influente case domnitoare ale timpului.

La 10 mai 1866, principele Carol de Hohenzollern intra in Bucuresti. Momentul este startul unei uriase curse contra-cronometru pentru modernizare. Vreme de 48 de ani, Carol I va infrunta conflicte interne, crize dinastice, probleme diplomatice, razboaie europene si probleme sociale imense. Dar dupa jumatate de veac, chipul Romaniei va deveni cu totul altul. Tara marunta, tranzactionata frecvent de imperiile vecine, avea sa fie in 1914 o putere regionala. Cum au reusit generatiile de atunci aceasta performanta exceptionala? Cum de au accelerat istoria? Intr-un nou proiect Digi24, aflati daca nu cumva solutiile gasite de Romania in viteza Carol I sunt valabile si astazi.

Detronarea lui Cuza, justificata. Se indrepta catre o dinastie personala

Pe 11 februarie 1866, domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, e inlaturat de la putere. Liberalii si conservatorii tolerasera vreme de cativa ani decizii si comportamente pe care le considerau abuzive. Liberalii inghitisera o lovitura de stat data de Cuza in mai 1864 pentru ca sustineau reformele agrara si electorala, imposibil de aplicat altfel. Conservatorii acceptasera si ei reformele pentru ca domnitorul lucra eficient la consolidarea Unirii. Dar si unii, si ceilalti au refuzat planurile fostului parcalab de Galati de a crea la Bucuresti o dinastie personala. Alexandru Ioan Cuza isi putea permite derapaje, dar nu avea dreptul sa incalce acordul politic major care il adusese la putere. Divanurile ad-hoc cerusera Unirea sub dinastie straina si aveau motive intemeiate sa procedeze asa.

Vezi si Ziua cand Adunarea Electiva a Moldovei l-a ales in unanimitate ca domn pe Alexandru


Complotistii care l-au detronat pe Alexandru Ioan Cuza au batut la o usa deschisa. Domnitorul stia ca pierduse orice sprijin politic. Conservatorii erau nemultumiti de felul in care se aplicasera reformele agrara si electorala. Liberalii detestau maniera lui autoritarista de conducere.

In noiembrie 1865, Cuza ii scrisese lui Napoleon al III lea ca sa tatoneze terenul retragerii. Raspunsul a fost unul dezamagitor. Ion Bratianu, trimisul liberalilor, se afla deja la Paris in cautare de sprijin pentru viitorul principe strain. La Bucuresti, toti cei care contau in politica luau in calcul plecarea lui Cuza.

Mariajul lui Cuza era macinat de probleme. Elena Rosetti, sotia domnitorului, nu putea avea copii. Ii lipsea si dragostea sotului. Intors de la Paris in 1837, tanarul ofiter de la Galati isi risipea solda in cazinoul orasului. In 1844 zestrea sotiei venise la timp. Episoadele de menage-a-trois erau insa frecvente si utile politic. Numit parcalab de Covurlui/Galati, proaspatul colonel Alexandru Ioan Cuza a demascat falsificarea alegerilor pentru divanurile ad-hoc in favoarea Turciei gratie informatiilor obtinute printr-o relatie extraconjugala.

Vezi si Loviturile de stat confirmate de istoria Romaniei

In perioada domniei, pacatele lui voda erau usor de trecut cu vederea in atmosfera levantina de la Bucuresti. Dar relatia sa cu printesa sarba Maria Obrenovici a devenit o problema politica. Ea ii daruise lui Cuza doi fii, iar domnitorul i-a adus in casa sotiei, planuind sa ii adopte. Ideea a starnit panica. Mostenitorii ar fi permis crearea unei dinastii personale.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza fusese rezultatul cererilor formulate de adunarile ad-hoc de la Iasi si Bucuresti de la sfarsitul Razboiului Crimeei. Victoria din 1856 a aliantei formate din Franta, Anglia si Turcia asupra Rusiei facuse posibila si discutarea punctului de vedere al Principatelor.

Ignorate pana atunci, Moldova si Valahia cerusera Unire, dar sub un principe strain, vazut ca arbitru intern si conexiune directa cu Occidentul, neutralitate sub garantia Marilor Puteri si libertate economica. Dar in 1858-59, proiectul unei dinastii straine a fost amanat. Puterile garante cereau doi domni romani si numai dubla alegere si in Moldova si in Tara Romaneasca a facut posibila Mica Unire. Dar in momentul in care Cuza a pus sub semnul intrebarii insusi principiul printului strain, inlaturarea sa a devenit iminenta, scrie digi24.ro.

„Monstruoasa Coalitie este o formula pe care a propus-o, pentru prima data, nu istoriografia comunista, ci propaganda oficiala a regimului Cuza. Este sintagma care trebuia sa - si a si facut-o, de altfel - sa diabolizeze aceasta opozitie fata de politica lui Cuza.

Numai ca cei implicati in complot, in acest proiect al inlaturarii lui Cuza, aveau o problema - nu dispuneau de forta militara necesara. Si, practic, inlaturarea propriu-zisa a fost amanata pana in momentul in care seful Statului Major al armatei pamantene, generalul Haralambie, a fost convins sa se alature conjuratilor. In momentul in care acesta si-a dat acordul pentru organizarea propriu-zisa a loviturii de stat, fara sa se mai astepte sI fara sa se mai caute o solutie pentru a rezolva situatia post-abdicare, s-a trecut la actiune, Cuza este inlaturat repede”, explica istoricul Alin Ciupala.

11 februarie 1866. Cuza este detronat. Locotenenta Domneasca


Actul de abdicare a fost semnat in zorii zilei de 11 februarie, la 5 dimineata. Un grup de ofiteri a intrat in casa domnitorului si i-a prezentat documentul: „Noi, Alexandru Ioan Cuza I, conform dorintiei natiunii intregi si a angajamentului ce am luat la suirea pe tron, depun, astazi 11 februarie 1866, carma guvernului in mana unei Locotenente Domnesti si a unui minister ales de popor".

Alexandru Ioan Cuza era popular printre orasenii de rand, majoritatea veniti recent de la tara. Dar acestia nu au aflat stirea abdicarii in timp util. Prefectul Politiei ordonase sa fie taiate funiile clopotelor din oras care functionau drept sirene de alarma.

Locotenenta domneasca, adica un soi de Regenta, s-a putut instala imediat. Componenta ei este relevanta pentru proiectul de tara ale vremii.

Primul membru al Locotenentei, colonelul Nicolae Haralambie, fusese omul numarul 2 in regimul Cuza, dupa premierul Mihail Kogalniceanu.

„Generalul Haralambie a fost cel care a organizat practic lovitura de stat... In afara de Mihail Kogalniceanu, toti ceilalti lideri ai vietii politice romanesti, atata cat exista ea, au fost impotriva lui Cuza. Aceasta Monstruoasa Coalitie, ca sa folosim termenul propagandei regimului, ii aduna, de fapt, pe toti cei care conteaza in aceasta societate romaneasca aflata la inceputul drumului ei catre Europa”, spune profesorul universitar Alin Ciupala.

Al doilea, generalul Nicolae Golescu, liberal, muntean, dintr-o familie boiereasca mai noua , fusese premier si apoi ministru de interne si de razboi sub Cuza.

„Nicolae Golescu este unul dintre cei patru frati pasoptisti, este unul dintre fiii lui Dinicu Golescu, boierul calator care ajunge pana la Viena si care ne-a lasat o foarte interesanta relatare a calatoriei lui, este, intr-adevar, un personaj care se afirma in timpul Revolutiei de la 1848 din Muntenia”, precizeaza istoricul Alin Ciupala.

Alaturi de fratele sau, Stefan, Nicolae Golescu isi petrecuse exilul post-Revolutie pasoptista la Paris. In acei ani, bucati mari din mosia familiei, care se intindea in zona actualei Gari de Nord din Bucuresti, au fost vandute pentru sustinerea actiunilor de lobby in favoarea Principatelor.

Cel de-al treilea membru al Locotenentei Domnesti, era moldovean. Marele boier Lascar Catargiu care se va afirma mai ales dupa venirea in tara a lui Carol I.

„Lascar Catargiu face parte dintr-o veche familie aristocratica a boierimii moldovenesti, o familie veche, instarita. El personal s-a dovedit a fi atat in pozitia de prim-ministru al Romaniei, cat si in pozitia foarte importanta de presedinte al Partidului Conservator un personaj moderat, un personaj care a incercat sa adune langa el toate fortele conservatoare, sa tempereze excesele altor lideri si a fost foarte apreciat de Carol I care nu a ezitat sa se bazeze pe el ori de cate ori conjunctura a cerut-o. Intr-un fel, nu putem decat sa ne bucuram ca astazi statuia lui a fost refacuta si o putem admira in Bucuresti, chiar daca nu este in locul in care a fost initial. Este unul dintre intemeietorii Romaniei moderne care isi merita din plin statuia”, spune profesorul universitar Alin Ciupala.

1866: Romanii au vrut un lider apusean

Autorii loviturii de la 11 februarie stiau ca trebuie sa se miste rapid. Puterea suzerana a Principatelor, Turcia, recunoscuse Unirea doar pe timpul domniei lui Cuza. Odata inlaturat, Unirea ar fi trebuit desfacuta. Imediat ce telegraful a adus la Constantinopol vestea abdicarii lui Cuza, ministrul de externe Ali-pasa a cerut ca Iasiul si Bucurestiul sa organizeze de indata alegeri pentru doi domni.

In ciuda riscurilor care planau asupra Unirii, 1866 era un moment bun pentru proiectul de tara al Romaniei. Napoleon al III lea, favorabil romanilor, domina scena politica europeana, Anglia ezita sa se implice, Rusia poza in protectoarea crestinilor contra Turciei, iar Austria, adversara categorica a Unirii, se pregatea de razboi cu Prusia. Prin urmare, locotenenta domneasca de la Bucuresti si-a permis sa ignore cererea Istanbulului. A urgentat in schimb gasirea mult doritului principe strain.

Graba a provocat o prima alegere stanjenitoare. Romanii s-au indreptat initial spre Filip de Flandra, care a refuzat oferta. Nu dorea sa riste nimic. Un alt print, de origine germana, a fost insa gata sa isi asume toate riscurile.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romania europa civilizata bucuresti carol i domnitorul liberalii iasi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2201 (s) | 34 queries | Mysql time :0.059311 (s)