News Flash:

21 octombrie 1984: s-a stins din viata marele actor roman Ion Fintesteanu

21 Octombrie 2013
8188 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Fintesteanu (n. 18 martie 1899, Bucuresti - d. 21 octombrie 1984, Bucuresti) a fost un celebru actor roman de teatru si de film. A facut parte din trupa Teatrului National din Bucuresti (1921-1984), fiind numit membru de onoare al acestui teatru (1971). In paralel cu activitatea artistica, a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica si sef al catedrei Arta actorului. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului.
Ion Fintesteanu s-a nascut la 18 martie 1899, in Bucuresti, fiind primul dintre cei patru copii ai sotilor George Fintesteanu si Florica Comsa.  
Familia sa era originara din satul Fintesti (aflat astazi in judetul Buzau), de unde si-a luat si numele.Numele actorului a fost dintotdeauna Ion Fintesteanu.
In perioada interbelica au existat unele zvonuri despre o pretinsa origine evreiasca a actorului. Fintesteanu-insusi a facut haz pe seama faptului ca era crezut evreu chiar de catre evrei. El a povestit in cartea sa de memorii doua anecdote in acest sens. Aflat in 1924 in turneu la Piatra Neamt cu trupa Teatrului National din Bucuresti condusa de Nicolae Soreanu, Fintesteanu a fost confundat de niste evrei cu actorul evreu Alexandru Finti, care fusese fluierat de niste huligani la Bucuresti. Actorul a incercat sa le explice ca el e Fintesteanu si nu Finti, dar gazetarul evreu Luta Lutescu (tatal compozitorului Aurel Giroveanu) a spus ca Finti sau „Fintisteanu” este totuna. 
In primavara anului 1939, auzind de la un comerciant de incaltaminte evreu ca Fintesteanu ar fi „ovrei”, actrita Natasa Alexandra i-a cerut sa-i aduca si ei niste „humantas”, deoarece se apropia Purimul. 
Fintesteanu a avut de mic copil inclinatii catre teatru, recitand poezii si jucand in cateva piese puse in scena la scoala. A urmat apoi cursurile Liceului Mihai Viteazul din Bucuresti. In primavara anului 1916 a inceput sa se pregateasca cu Radu Demetrescu-Cluceru (viitorul sot al Soniei Cluceru) in vederea admiterii la Conservator in toamna. Ocuparea Bucurestiului de catre armatele germane in iarna anului 1916 a determinat refugierea sa in Moldova, mai intai la Dorohoi unde a lucrat ca meditator si functionar la gospodaria comunala (din vara lui 1917) si apoi din toamna anului 1917 la Iasi unde a promovat examenul de angajare ca tenor la Societatea romana de opera.In aceeasi iarna a debutat ca actor de teatru in spectacolul Marsul nuptial de Henry Bataille, inlocuind un actor care nu mai era disponibil. El a jucat alaturi de Maria Ventura, Tony Bulandra si Florica Alexandrescu, fiind atat de emotionat ca nu si-a mai adus aminte ulterior daca a spus sau nu replica.
In perioada 1918-1921 a urmat cursul clasei Luciei Sturdza Bulandra de la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, absolvindu-l in 1921 ca premiant. In acel an, George Vraca a iesit premiant la clasa lui Nicolae Soreanu.  
Inca din perioada studentiei a fost angajat la Compania Bulandra, dar a refuzat sa-si reinnoiasca contractul din cauza salariilor mici care erau platite actorilor.Ramas fara angajament, a fost solicitat sa plece in turneu cu trupa Teatrului National condusa de Nicolae Soreanu. A fost angajat la 1 decembrie 1921 la Teatrul National din Bucuresti, ramanand actor al acestui teatru pana la moarte. Fintesteanu i-a considerat ca mentorii sai pe actorii Aristide Demetriade, Constantin I. Nottara si Nicolae Soreanu. A colaborat cu mai multi regizori, dar cel mai mult i-a apreciat pe Paul Gusty si Ion Sahighian.
In toamna anului 1938 a jucat rolul Charly in piesa Clownul de Serck Rogers, rol pe care l-a considerat „Hamletul meu”.  
La sugestia sa a fost introdus in piesa un numar muzical de clovn pentru care s-a pregatit aproape sase luni cu artisti de seama ai circului precum Ervin si Dussano-junior.Interpretarea sa a fost laudata de criticii de teatru, precum si de artistii de la circ, propunandu-i-se sa invete textul in limba italiana si sa mearga intr-un turneu mondial.
Ion Fintesteanu a devenit apoi profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica si sef al catedrei Arta actorului. I-a avut ca asistenti pe Sanda Manu si pe Dem Radulescu.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romine, actorului Ion Fintesteanu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romine „pentru merite deosebite, pentru realizari valoroase in arta si pentru activitate merituoasa”. Apoi, anterior anului 1966, a primit si titlul de Artist al Poporului.
In aprilie-mai 1956 a plecat intr-un turneu cu trupa Teatrului National Bucuresti la Festivalul International de arta dramatica de la Paris, sustinand trei spectacole in limba romana cu piesele Ultima ora de Mihail Sebastian si O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Ulterior trupa Nationalului bucurestean s-a aflat intr-un turneu oficial in URSS, cu urmatorul repertoriu: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Badaranii de Carlo Goldoni, Anii negri de Aurel Baranga, Revizorul de Nikolai Gogol si Steaua fara nume de Mihail Sebastian.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate indelungata in teatru si merite deosebite in domeniul artei dramatice”.
Ion Fintesteanu a debutat ca actor de film in Datorie si sacrificiu (1926), in care a jucat fara onorariu.A aparut apoi in Nabadaile Cleopatrei, un film pierdut astazi. Activitatea sa cinematografica s-a intrerupt apoi pentru 25 de ani, timp in care actorul nu mai aparut in filme. El a revenit pe marile ecrane cu filmul Bulevardul „Fluiera Vantu” (1950), interpretand apoi roluri „cu oarecare clocot” in O scrisoare pierduta (1953), Afacerea Protar (1955), Citadela sfaramata (1957), Celebrul 702 (1961), Vacanta la mare (1962), Titanic vals (1964), Runda 6 (1965) si Haiducii (1966). El a mai aparut apoi in filmele Serata (1971) si B.D. la munte si la mare (1971), fara a i se mai oferi roluri de prim plan. Fintesteanu a reprosat regizorilor de film ca dau dovada de lipsa de inventivitate, alcatuind distributii-sablon, plimband aceiasi actori prin toate filmele si facand ca personajele sa semene leit unele cu altele si sa rosteasca replici stereotipe. 
Ion Fintesteanu a fost sarbatorit la 25 noiembrie 1967 cu prilejul aniversarii a 50 de ani de activitate teatrala, interpretand rolul Tartuffe din piesa omonima a lui Molière. In pauza spectacolului au fost sustinute mai multe discursuri de omagiere a personalitatii sale de catre Costache Antoniu (rectorul IATC), academicianul Zaharia Stancu (directorul Teatrului National „I.L. Caragiale”), academicianul Victor Eftimiu, dramaturgii Mircea Stefanescu si Aurel Baranga si altii.Prin Hotararea Secretariatului C.C. al P.C.R. nr. 3991 din 1971 a fost numit membru de onoare al Teatrului National din Bucuresti, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de cand facea parte din trupa teatrului.
In 1977, cu prilejul aniversarii a 60 de ani de activitate teatrala, Fintesteanu a cerut conducerii teatrului sa fie pus in scena spectacolul Visul unei nopti de iarna de Tudor Musatescu prin care sa fie sarbatorit acest eveniment. Dupa un an si jumatate de amanari, directorul Radu Beligan i-a trimis intr-o scrisoare prin care i se comunica actorului ca piesa solicitata nu se afla printre imperativele „procesului de productie” si i se oferea un rol de figuratie in piesa Marele soldat.
Actorul a decedat la 21 octombrie 1984, la varsta de 85 ani, si a fost inmormantat intr-o capela din Cimitirul Bellu. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ion fintesteanu actor roman teatru
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1795 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013261 (s)