News Flash:

24 octombrie 1863: A incetat din viata poetul Andrei Muresanu

24 Octombrie 2013
1807 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Andrei Muresanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orasul Bistrita. Parintii poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, tinea in arenda, la Bistrita, o moara de argasit scoarta, care abia asigura existenta familiei relativ numeroase: sotia si trei copii. Casa in care locuiau era compusa dintr-o singura chilie ceva mai larga, si o tinda. Cativa ani dupa nasterea poetului, tatal moare strivit de un car de argaseala. Intreaga greutate a intretinerii celor trei copii mici ramane in seama mamei. Fratii mai mari ai poetului, din cauza greutatilor materiale, nu au putut urma la scoli mai inalte, pentru a se califica intr-o profesie intelectuala. Unul a ajuns cantaret bisericesc, altul morar, ca si tatal. Singur poetul, ajutat de imprejurari si de o inclinatie deosebita pentru studii, a mers mai departe. Primele cunostinte de scoala le primeste de la un batran granicer, Danila Dobos, din Valea-Rocnei.
In anul 1825 a fost primit ca elev la scoala normala saseasca din Bistrita, iar peste cativa ani a trecut la liceul piaristilor, din acelasi oras, facandu-se remarcat printre elevii cei mai buni. In 1832 s-a mutat la Blaj, unde a fost ajutat de profesorul Nicolae Marin si unde a studiat doi ani filosofia, apoi teologia. Acolo l-a avut coleg de studentie, cu cativa ani mai mare, pe George Barit, organizatorul unei echipe teatrale, care dadea spectacole de teatru in limba romana. Cu Barit l-a legat o prietenie adanca, prelungita apoi de-a lungul multor ani la Brasov.
Mediul cultural al Blajului, unde, pe langa spectacolele stangace date de diletanti, un Timotei Cipariu, de pilda, scria versuri (Egloga, scrisa la 1832 si reprezentata la un spectacol in anul urmator), va inrauri pe fiul morarului din Bistrita, stimulandu-l pe calea lecturii si a scrisului. Cand George Barit a parasit Blajul, preluand conducerea scolii romane din Brasov, in anul 1837, s-a gandit sa-l aduca de la Blaj si pe Muresanu. Intrucat poetul era inca student in ultimul an, Barit i-a obtinut dispensa de a intra in invatamant fara a-si fi terminat studiile. Astfel ca in anul 1838 Muresanu s-a stabilit la Brasov, ca institutor la scoala romana condusa de Barit. Peste doi ani, in 1840, trece ca profesor la gimnaziul romanesc, in care calitate functioneaza pana in anul 1849. Paralel a inceput sa colaboreze la gazetele lui Barit, Foaie pentru minte... si Gazeta de Transilvania, cu poezii si articole. In acest timp are prilej sa cunosca o seama de poeti din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Radulescu, Cezar Bolliac, mai tarziu pe Dimitrie Bolintineanu si Vasile Alecsandri, care obisnuiau sa vina vara la bai la Valcele, nu departe de Brasov. Acest contact cu poeti deja consacrati va stimula inceputurile literare ale bardului ardelean si va influenta in mod vizibil creatia sa poetica.
Poezia sa e din ce in ce mai combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Barit. Aici a fost luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere s-a stabilit ca functionar la Sibiu : "concepist guvernial" si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate ("Artile sau maiestriile cele frumoase", "Romanul si poezia lui", "Romanul in privinta muzicei", "Romanul in privinta picturei", "Maiestria tiparului"), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Poetul suporta greu munca de contopist. Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro-ungar si guvernatorului Transilvaniei. Treptat se insingureaza. Randurile scrise la 1855 fostului sau profesor Simion Barnutiu, care-i propunea sa vina la Iasi, unde-i facuse rost de o catedra, sunt ale unui deceptionat:
„Domnul meu - spunea el - chemarea mea ar fi sa ma cuprind cu Pegasul, aspirind la Olimp, si ca sa o pot face aceasta bine, aveam trebuinta de cateva peregrinajuri pe la pamantul cel clasic, iar nu sa vand participii, sau, mai rau, sa traduc guvernului meu hartii ciocoiesti, pe care consortii mei nu le vor, sau nu le pot descifra.”
Poetul continua sa scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. In ultimii ani ai vietii a tradus Noptile lui Young, precum si o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani in urma scrisese si o gramatica romaneasca in limba germana. Manuscrisele acestor lucrari nepublicate nu s-au pastrat. La 1861 e pensionat, dar pensia data de guvernul cezaro-craiesc al Transilvaniei nu-i ajunge sa-si intretina familia. La 1862 isi tipareste in volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor in presa, precum si o parte din traduceri. Vanzarea cartii i-ar fi adus, pe langa o reconfortare morala, o oarecare inviorare in bugetul familiei. Dar cartile se vand greu. Iacob Muresanu face apeluri insistente catre publicul roman, in Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul aflat in mizerie si bolnav, cumparandu-i poeziile. Societatea "Astra" ii acorda lui Muresanu un premiu de 50 de galbeni. Dupa un an, in noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul a decedat la Brasov, in saracie, "in urma unui morb nervos indelungat", cum se mentiona in anuntul mortuar publicat in Gazeta Transilvaniei, lasand in urma un baiat, pe nume Gheorghe, elev in clasa a VII-a la gimnaziu, o fetita de 11 luni, Eleonora, si pe sotia sa Suzana. Inmormantarea sa a pricinuit un protest al enoriasilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv ca in cimitirul parohial ortodox nu si-ar avea locul un credincios unit (greco-catolic). In favoarea inhumarii lui Andrei Muresanu in cimitirul Bisericii de pe Tocile a intervenit insusi mitropolitul Andrei Saguna, cu indemnul: „Prostilor, ce mai intrebati, ingropati-l si taca-va gura.” Cuvantarile funebre au fost rostite de preotul unit Ioan V. Rusu si de Iacob Muresanu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

andrei muresanu bistrita rasunetul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1718 (s) | 34 queries | Mysql time :0.029616 (s)