News Flash:

90 de ani de la aparitia blestemului lui Tutankhamon. Cum a luat nastere un mit modern

5 Aprilie 2013
1760 Vizualizari | 0 Comentarii

Poate cel mai cunoscut mit egiptean este cel al blestemului Faraonului Tutankhamon. Se presupune ca locul sau de veci ar fi fost inconjurat de un blestem, iar cel care ar fi profanat mormantul ar fi dezlantuit moartea.


Ziua de 5 aprilie 2013 marcheaza implinirea a 90 de ani de la moartea lui Lord Carnarvon, cel care a patruns primul in mormantul faraonului, si inceputul blestemului misterios al regelui egiptean Tutankhamon. Lord Carnavon, un impatimit al traditiei egiptene, a fost un aristocrat englez cunoscut drept sponsorul lucrarilor de excavatie desfasurate la mormantul lui Tutankhamon din Valea Regilor, in anul 1922.


Se spune ca moartea lui are legatura cu un blestem al lui Tutankhamon. Dar povestea reala din spatele mortii Lordului Carnarvon este departe de a fi sinistra, sustine asa cum egiptologul Joyce Tyldesley de la Universitatea din Manchester. Ea sustine ca o intelegere cu mass-media si parerile unor non-experti au ajutat la amplificarea zvonului privind blestemul regelui Tutankhamon. Recunoaste insa ca acest blestem este mult mai celebru decat regele si cei care i-au dezgropat ramasile.


Teoriile expertilor vremii


In noiembrie 1922, echipa egiptologului Howard Carter si Lord Carnarvon au patruns pentru prima data in mormantul lui Tutankhamon. Descoperirea lor a atras atentia presei de la nivel mondial, dar un acord exclusiv incheiat cu cotidianul "The Times" a lasat zeci de jurnalisti in afara mormantului, fara ca acestia sa poata scrie despre descoperire sau sa intervieveze pe cineva.


Prin urmare, ziarele au apelat la tot felul de "experti" pentru a obtine comentarii cu privire la remarcabila descoperire, printre care si autori ai unor povesti de fictiune, precum Arthur Conan Doyle. De departe, cea mai proeminenta figura a fost romanciera Marie Corelli, ale carei comentarii cu privire la starea de sanatate a Lordului Carnarvon au dus la intarirea zvonurilor unui blestem.


Intr-o relatare a publicatiei "The Express" din 24 martie 1923, despre starea de sanatate a Lordului Carnarvon, Marie Corelli scria: "Nu pot decat sa ma gandesc ca unele riscuri provin din faptul ca s-a intrat in mormantul celui din urma rege al Egiptului, un mormant care este pazit special. De aceea, ma intreb, «o muscatura de tantar l-a infectat atat de serios pe Lordul Carnarvon?»". Dupa ce Carnarvon a murit, la doar cateva zile dupa aceste afirmatii, Marie Corelli a fost transformata intr-o clarvazatoare, luand nastere o legenda.



Unul dintre sarcofagele de aur ale regelui Tutankhamon, afisat la Muzeul Egiptean din Cairo FOTO AFP


"In cele din urma, presa din intreaga lume avea o poveste pe care o putea publica fara embargoul impus de "The Times". Cum se intampla dupa toate decesele celebritatilor, curand au luat nastere diverse scenarii sinistre. La momentul mortii lui Carnarvon, toate luminile din Cairo s-au stins in mod misterios, iar cainele lui de acasa, din Anglia, a scos un urlet si a murit", spune egiptologul Joyce Tyldesley.


Cu toate acestea, asa cum Tyldesley remarca in cartea ei, "Blestemul lui Tutankhamon: evolutia istoriei unui rege egiptean", o pana de curent in Cairo era ceva obisnuit, iar cainele a murit cu patru ore inaintea stapanului sau.


Aceeasi Marie Corelli a fost cea care a pus paie pe foc, spunand ca "moartea vine pe aripi (muscatura unui tantar n.r.) asupra celui ce intra in mormantul unui faraon". Mai mult, in urma spuselor ei, s-a incetatenit ideea conform careia aceeasi fraza era sculptata la intrarea in mormantul lui Tutankhamon sau undeva in interiorul acestuia.


Lista celor "blestemati"


Chiar si asa, nu a fost gasita nicio dovada a acestei inscriptii, iar Joyce Tyldesley spune ca e putin probabil ca Tutankhamon sa fi simtit nevoia unei astfel de atentionari. "Intr-un loc in care doar aproximativ 5% din populatie era alfabetizata, ar parea putin probabil ca cei tentati sa jefuiasca sa fi putut citi acest avertisment. In schimb, era raspandita credinta ca mortii aveau puterea de a se amesteca in treburile celor vii", mai spune ea.


Absenta unor dovezi cu adevarat concrete a facut ca zvonurile sa continue. Pe masura ce anii treceau, au inceput sa apara tot mai multe decese atribuite blestemului lui Tutankhamon. Printre cei "blestemati" se gaseau nume precum:


- Printul Ali Kemal Fahmy Bey, care a vizitat mormantul si care ulterior a fost impuscat de sotia sa, in 1923


- Georges Benedite, seful Departamentului de Antichitati de la Muzeul Luvru, care a murit in 1926, dupa ce a vizitat mormantul


- Albert Lythgoe, egiptolog la Muzeul Metropolitan de Arta din New York, care a murit dupa ce a vazut sarcofagul lui Tutankhamon deschis.


Astfel de decese suspecte au fost atribuite blestemului lui Tutankhamon pana in anii 1970. De altfel, moartea echipajului care a transportat sarcofagul lui Tutankhamon pentru o expozitie in Londra in 1972 a fost pusa tot pe seama blestemului.


Insa Howard Carter a incercat de-a lungul timpului sa dezminta aceste mituri si a explicat ca nu au existat capcane biologice sau alte otravuri in mormant ori un blestem. De altfel, dintre cei care au patruns in locul de veci al lui Tutankhamon, numai Lordul Carnarvon a murit prematur.


Asadar, ce a dus la declansarea acestei legende?


Cum a dat presa nastere unui mit


Se presupune ca Lord Carnarvon a murit din cauza septicemiei, dupa ce si-a taiat din greseala o muscatura de tantar in timp ce se barbierea. Pe atunci avea 57 de ani, intr-o perioada in care speranta medie de viata la barbati in Marea Britanie era cam in jurul acestei varste. De asemenea, sanatatea lui a avut de suferit dupa un accident de masina din 1901.


Un alt zvon popular in acea perioada era ca Lordul Carnarvon ar fi fost infectat de un tantar care ar fi fost contaminat de lichidele de imbalsamare de pe corpul lui Tutankhamon.



Valea Regilor FOTO Shutterstock


Aceasta teorie a fost raspandita pentru prima oara de "Daily Mail" si a castigat in popularitate atunci cand autopsia mumiei a scos la iveala o cicatrice de pe fata faraonului, care se asemana cu muscatura unui tantar. Dar acest zvon nu a rezistat pentru ca tantarii au inceput sa apara in Valea Regilor dupa ce barajul Aswan a fost construit, in anii 1960.


Sir Arthur Conan Doyle a fost primul care a sugerat ca in mormant au fost plasati spori otravitori, responsabili de o asemenea tragedie. O alta teorie spunea ca Lordul Carnarvon ar fi fost intoxicat de guano, acumulari de excremente (fecale si urina), produse de lilieci care ar fi ramas pe podeaua mormantului. Dar acest zvon pica din moment ce mormantul era sigilat.


Chiar si ideea conform careia Carnarvon ar fi fost ucis de radiatiile din interiorul mormantului a devenit extrem de populara. In acest caz, nu exista dovezi care sa sustina o astfel de teorie.


Deci, de ce acest concept al blestemului lui Tutankhamon a persistat?


"Popularitatea ocultismului este motivul pentru care legenda moderna a blestemului lui Tutankhamon continua sa fie crezuta si astazi. Cu toate acestea, nu este surprinzator ca acest aspect al povestii a continuat sa reziste. Cu toata concentrarea pe viata Regelui Tutankhamon, imposibilitatea de a vedea mormantul si o moarte lipsita de evenimente, jurnalistii nu pot fi invinuiti ca au scris despre un blestem antic si misterios, indiferent de cat de adevarat ar fi putut sa fie", conchide egiptologul Joyce Tyldesley.

sursa:adevarul.ro 

Galerie Foto

1
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1685 (s) | 35 queries | Mysql time :0.020220 (s)