News Flash:

Aceasta este cea mai veche descoperire crestina din Campia Romana

22 Ianuarie 2014
1667 Vizualizari | 0 Comentarii
Unul dintre cele mai interesante situri arheologice din sudul tarii este, fara indoiala, cel de la Chitila, din imediata apropiere a capitalei. Cercetarile arheologice efectuate la Chitila-ferma, de pe grindul colmatat, situat la nord-vestul localitatii, intre calea ferata Bucuresti-Ploiesti si cursul raului Colentina, au pus in evidenta o locuire din secolele al II-lea - al V-lea, apartinand carpo-dacilor. Asezarea era cunoscuta din cercetarile de teren efectuate anterior aici. Importantele piese arheologice descoperite la Chitila-ferma fac dovada unei vieti economice, sociale si religioase bine organizate, dar la un nivel de dezvoltare caracteristic lumii barbare de la periferia imperiului roman din acea vreme. Materialul ceramic este prelucrat cu mana si cu roata olarului, chiar in asezare. Exista insa si o importanta cantitate de ceramica de factura romana, rezultata din importurile pe care po-pulatia locala le facea pe calea schimbului cu locuitorii din Dacia cucerita, din Scythia Minor, Moesia sau din alte provincii marginase ale imperiului, scrie ziarullumina.ro.
Populatia din aceasta asezare avea o organizare militara, idee sustinuta de descoperirea unor varfuri de sageti, de sulite, pinteni de calareti etc.
In asezare se practicau pastoritul, agricultura, activitatile casnice, cum erau torsul, impletitul, cioplitul lemnului si pescuitul.

Vezi si 
Descoperirea ce demonstreaza faptul ca doi sfinti au fost ingropati de vii in Roma Antica 
Un sceptru crestin din bronz, care a apartinut unei capetenii sau unui arhiereu
Dintre multele piese arheologice gasite aici de echipa de arheologi condusa de prof. dr. Vasile Boroneant se remarca in mod deosebit un sceptru de bronz, in forma de mitra. „Piesa face dovada faptului ca daco-carpii erau la acea data crestini, credinta pe care o impartasea si conducatorul comunitatii, care putea fi chiar un preot cu rang inalt, dupa forma si motivele ornamentale ce le prezinta“, ne-a declarat profesorul Boroneant. Cercetatorul este de parere ca sceptrul este de fabricatie locala, fiind realizat de un mester putin priceput, dar foarte bun cunoscator al traditiilor traco-getice ale zonei, cu origini preistorice indubitabile. „Piesa este un arhetip ce are forma unei mitre de arhiereu si prezinta un orificiu mai larg la baza pentru introducerea unui maner din lemn. Deasupra prezinta un orificiu mai mic, in care era incastrata o cruce, facuta probabil tot din bronz, care s-a pierdut“, ne-a spus domnul Boroneant.
Similitudini cu sceptrul miniatural de pe colierul de la Simleu Silvaniei
Dupa lungi cercetari, forma originara a sceptrului a fost reconstituita, cu sprijinul imaginilor de pe piesele monetare de epoca si de podoaba, precum si cu ajutorul informatiilor pe care le-a furnizat ceramica descoperita in areal. „Un element convingator si indubitabil este prezenta globului cruciger de pe emisiunile monetare in care imparatii din dinastiile constantiniana (324-364), valentiniana (364-378), teodosiana (379-457), leoniana (457-518), iustiniana (518-610) si apoi a heraclizilor (610-717) si a celor care au urmat sunt prezentati purtand in maini globul cu cruce. Fara indoiala, forma globulara a sceptrului face parte din traditia dacica a arealului si este atestata si prin sceptrul descoperit in mormantul dacic de secol al III-lea de la Peretu, cu ascendenta in cele din piatra si lut din Epoca pietrei si din cea a bronzului, in special cele din cultura Tei de la Catelu Nou, Baneasa, Butimanu etc. Forma in lobi a globului are origine in coroana imperiala bizantina si este sustinuta ornamental de motivul in crenguta de brad aplicat prin nituire, dispus in cruce pe calota piesei, inscrisa si ea pe un plan in cruce prin incizie si care imbraca intreaga piesa. In deschiderile ovale de pe lobii sceptrului au existat, probabil, incastrate pietre pretioase care s-au pierdut odata cu crucea de deasupra“, ne-a mai spus profesorul Boroneant. Crucea si planul de cruce de pe sceptru de la Chitila sunt identice, ca forma, cu elementele ornamentale repezentate pe sceptrul miniatural de pe colierul de la Simleu Silvaniei. Identificarea similitudinilor a fost posibila dupa publicarea, in 1994, a rezultatelor cercetarilor intreprinse asupra celebrului colier de catre germanul Torsten Capelle si reconstituirile formei sceptrelor facute de belgianul Piere Bastien (intr-un studiu referitor la busturile imparatilor romani, publicat in 1992). Astfel, cele doua obiecte reprezinta piese arhieresti de cult. Ele au comun atat forma globulara cat si crucea cu brate egale, cu diferenta ca pe sceptrul de la Chitila aceasta se afla deasupra, in timp ce pe sceptrul din colier se afla incizata pe partea exterioara a globului.

Vezi si 
Religia daco-getilor comform anticilor Herodot si Vergilius 
Elemente ornamentale dacice aplicate pe un obiect crestin
Conform parerii aceluiasi cercetator, motivul in crenguta de bradut face parte din catalogul elementelor ornamentale utilizate pe coifurile dacice de la Poiana Cotofenesti, Agighiol, Portile de Fier si Peretu, fiind atestat in continuare si in secolele al II-lea - al V-lea si urmatoarele pe piese ceramice (in special capace de recipiente), vase sau opaite ornamentate in relief sau prin imprimare in tehnica terra sigillata din lumea carpo-dacica, apartinand culturii Chilia-Militari din Campia Romana si dacilor liberi din vechiul regat dacic. Acelasi motiv mai este intalnit si pe ceramica provinciala romana din Scitia Minor, Moesia, Panonia sau din provinciile vecine din imperiu. Motivul globular (globul cruciger - cu cruce deasupra) este prezent pe piese de podoaba, cum sunt cerceii din aur descoperiti in Scitia Minor, dar si pe alte obiecte de podoaba, iar cel al mitrei este inrudit ca forma cu coroanele.
Crestinismul a fost un factor activ in procesul formarii poporului roman
Sceptrul descoperit la Chitila este foarte important pentru ca prezenta lui intr-o asezare dacica din Campia Romana aduce informatii noi cu privire si la formarea poporului roman, „in care crestinismul a fost factor activ, fiind raspandit in limba authtonilor, atat prin raporturile de inrudire dintre populatia increstinata din zona cucerita de romani cu cea a dacilor ramasi liberi, cat si prin faptul ca in armata romana se inrolau luptatori crestinati, vorbitori de limba daco-carpica. Prin armata si veterani, crestinismul a putut sa se raspandeasca in sanul populatiei locale, fapt sustinut de martirii crestini militari sau fosti militari de origine traco-dacica sau traitori pe acest spatiu istoric“, este de parere profesorul Boroneant.
Legalizarea crestinismului de catre imparatul Constantin cel Mare a avut consecinte importante pe teritoriul fostei Dacii. Profesorul Boroneant crede ca procesul increstinarii stramosilor nostri „a fost desavarsit in epoca medievala de catre cnezii, voievozii si arhiereii din Principatele Romane care, dupa caderea Constantinopolului, se considerau urmasi ai dinastilor bizantini. ...Sceptrul acesta dovedeste ca la acea data daco-carpii erau deja crestini, iar crestinarea gotilor, ca aliati ai lor impotriva Imperiului Roman, face parte din coalitia politica, din convietuirea dintre acestia in zona, si constituie un proces normal in acest context istoric. La fel de normala trebuie considerata si relatia populatiei daco-carpice cu cea din Scitia Minor, unde traiau crestini, frati de limba si sange, sugerata si de descoperirile de la Dinogetia, Histria, Axiopolis, Halmyris, Noviodunum, in ultimele doua asezari fiind gasite cripte cu martiri crestini“.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

situri arheologice chitila cercetarile arheologice carpo-dacilor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1745 (s) | 23 queries | Mysql time :0.016964 (s)