News Flash:

Acesta este rolul cultural al Atenei

16 Februarie 2014
3599 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7612 RON (+0.0011)
USD: 4.2560 RON (-0.0195)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Maretia Atenei incepe in vremea celor doua razboaie persane (490 si 480-479 i.Hr.). Pana atunci Ionia si Magna Graecia (cetatile grecesti din sudul Italiei si din Sicilia) au fost cele care au dat la iveala marile personalitati. Victoria de la Maraton (490) a Atenei asupra regelui persan Darius si victoria flotelor grecesti reunite, sub conducere ateniana, asupra succesorului sau Xerxes (480) au conferit Atenei un mare prestigiu. Ionienii din insule si de pe coasta Asiei Mici se rasculasera impotriva Persiei, iar eliberarea lor a fost infaptuita de Atena dupa ce persanii au fost izgoniti din partea continentala a Greciei. La aceasta operatiune n-au participat si spartanii, carora nu le pasa decat de teritoriul lor. Asa se face ca Atena a devenit partenerul dominant in cadrul unei aliante impotriva Persiei. Potrivit constitutiei acestei aliante, fiecare din statele membre era obligat sa contribuie fie cu un numar determinat de corabii, fie cu contravaloarea acestora. Majoritatea au optat pentru a doua alternativa, astfel ca Atena a dobandit suprematia navala asupra celorlalti aliati si treptat a transformat alianta intr-un imperiu atenian.

Vezi si Educatia in antichitate
Atena a ajuns bogata si a prosperat sub conducerea inteleapta a lui Pericle, care a guvernat, prin libera alegere a cetatenilor, circa treizeci de ani, pana la caderea sa, in 430 i.Hr. Epoca lui Pericle a fost rastimpul cel mai fericit si mai glorios din istoria Atenei. Eschil, care luptase in razboaiele persane, a inaugurat tragedia greaca; una din tragediile sale, Persii, abandonand obiceiul de a alege subiecte homerice, vorbeste despre infrangerea lui Darius. Foarte repede, lui i-a urmat Sofocle, iar acestuia Euripide. Creatia acestuia se prelungeste, insa, pana in zilele negre ale Razboiului peloponesiac care a urmat caderii si mortii lui Pericle, iar piesele sale reflecta scepticismul acestei perioade mai tarzii. Contemporanul sau Aristofan, poetul comic, isi rade de toate ism-ele de pe pozitia unui bun-simt robust si marginit; in particular, el il expune pe Socrate barfei cum ca ar fi tagadui existenta lui Zeus si ca s-ar indeletnici cu nelegiuite mistere pseudo-stiintifice.
Atena fusese cucerita de Xerxes si templele de pe Acropole fusesera distruse prin incendiere. Pericle s-a consacrat reconstruirii lor. El e cel ce a construit Partenonul si celelalte temple ale caror ruine dainuie impresionand epoca noastra. Sculptorul Fidias a fost angajat de catre stat sa faca statui gigantice de zei si zeite. La sfarsitul acestei perioade, Atena era cel mai frumos si mai stralucitor oras din lumea elena. 
Herodot, parintele istoriei, se tragea din Halicarnas, in Asia Mica, dar a trait la Atena, a fost sprijinit de statul atenian si si-a scris istoria razboaielor cu persii din punctul de vedere atenian.
Infaptuirile Atenei in epoca lui Pericle reprezinta probabil lucrul cel mai uimitor din intreaga istorie. Pana atunci Atena s-a aflat in urma altor cetati grecesti si nu daduse la iveala nici in arta, nici in literatura vreo personalitate de seama (in afara de Solon, care a fost cu precadere legiuitor). Dintr-o data, sub impulsul victoriei, al bogatiei si al nevoii de reconstructie, arhitecti, sculptori si dramaturgi, ramasi neintrecuti pana in ziua de astazi, au produs opere ce aveau sa domine viitorul, pana in epoca moderna. Lucrul e cu atat mai surprinzator cand ne gandim cat de mica era populatia cetatii. Se estimeaza ca Atena, in momentul ei de zenit, pe la 430 i.Hr., avea ca la 230 000 de locuitori (punand la socoteala si sclavii) iar teritoriul inconjurator al Aticii rurale era destul de slab populat. Nicicand inainte si nici dupa aceea o populatie de marime comparabila nu s-a aratat in stare de o opera atat de desavarsita.

Vezi si Incredibila poveste a lui Pericle
In filozofie Atena a contribuit doar cu doua nume mari, Socrate si Platon. Platon apartine unei perioade ceva mai tarzii, dar Socrate si-a trait tineretea si varsta adulta timpurie in epoca lui Pericle. Atenienii erau indeajuns de interesati de filozofie ca sa-i asculte avizi pe profesorii veniti din alte cetati. Sofistii aveau cautare la tineretul dornic sa invete arta disputei; in Protagoras, Socratele platonician ofera o amuzanta descriere satirica a discipolilor zelosi sorbind cuvintele eminentului oaspete. Pericle, dupa cum vom vedea, l-a adus in cetate pe Anaxagora, de la care Socrate spunea ca a invatat preeminenta spiritului in univers.
Majoritatea dialogurilor din opera lui Platon sunt plasate de el in cuprinsul epocii lui Pericle si zugravesc un tablou placut al vietii din mediul celor avuti. Platon apartinea unei familii aristocrate si a crescut in traditia perioadei de dinaintea anilor in care razboiul si democratia au distrus bogatia si securitatea claselor superioare. Tinerii din dialogurile sale, neavand nevoie sa munceasca, isi petrec in cea mai mare parte ragazurile cu preocupari pentru stiinta, matematica si filozofie; pe Homer il stiu aproape pe de rost si sunt judecatori avizati ai iscusintei recitatorilor de poezie profesionisti. Arta rationamentului deductiv fusese descoperita nu demult si odata cu ea aparuse emotia fauririi de noi teorii, atat adevarate cat si false, in intregul camp al cunoasterii. In acea epoca era posibil, ca in putine altele, sa fii deopotriva inteligent si fericit, si fericit prin exercitiul inteligentei. 
Echilibrul fortelor care au dat nastere acestei epoci de aur era insa precar. Existau amenintari atat dinauntru cat si din afara – dinauntru din partea democratiei, iar din afara din partea Spartei. Pentru a intelege ce s-a petrecut dupa Pericle, trebuie sa creionam pe scurt istoria timpurie a Aticii.
La inceputul perioadei istorice Atica era o mica regiune agricola cu economie autarhica; Atena, capitala ei, nu era mare, dar avea o populatie in crestere de mestesugari si de artisti dornici sa-si desfaca productia dincolo de hotarele regiunii. Treptat s-a descoperit ca e mai profitabil sa se cultive vita-de-vie si maslini decat cereale, iar acestea din urma sa fie importate, in principal de pe coasta Marii Negre. Noua forma de cultura a solului avea nevoie de mai mult capital decat cultura granelor si astfel micii fermieri au ajuns sa se indatoreze. Atica, la fel ca alte state grecesti, fusese in epoca homerica o monarhie, dar cu timpul regele a devenit un simplu demnitar religios fara putere politica. Carmuirea a ajuns in mainile aristocratiei, care asuprea atat pe fermierii de la tara, cat si pe mestesugarii din oras. Un compromis in directia democratiei a fost realizat de Solon la inceputul secolului al VI-lea, iar din infaptuirile sale, multe au supravietuit in decursul perioadei urmatoare de tiranie, exercitata de Pisistrate si de fiii acestuia. Cand aceasta perioada a luat sfarsit, aristocratii, ca oponenti ai tiraniei, au fost in masura sa se recomande democratiei. Pana la caderea lui Pericle, o serie de procese democratice au dat puterea in mainile aristocratiei, ca in Anglia secolului al XIX-lea. Dar catre sfarsitul vietii sale, fruntasii democratiei ateniene au inceput sa revendice un cuantum mai mare din puterea politica. In acelasi timp, politica lui imperialista, de care era legata prosperitatea economica a Atenei, a generat frictiuni tot mai grave cu Sparta, care au condus finalmente la Razboiul peloponesiac (431–404), in care Atena a fost total infranta.

Vezi si Teatrul in Grecia antica 
In pofida colapsului politic, prestigiul Atenei a dainuit si, timp de aproape un mileniu, centrul filozofiei s-a aflat aici. Alexandria a eclipsat Atena in domeniul matematicii si al stiintelor naturii, dar Aristotel si Platon au asigurat Atenei locul de frunte in filozofie. Academia, unde Platon isi tinea prelegerile, a supravietuit tuturor celorlalte scoli si a dainuit, ca o insula de paganism, timp de doua secole dupa convertirea Imperiului roman la crestinism. In cele din urma, la 529 d.Hr., a fost inchisa la porunca lui Iustinian, spirit bigot in materie de religie, iar peste Europa s-a instapanit Epoca  Intunericului.
Bertrand Russell, Istoria filozofiei occidentale, vol.1, Bucuresti, Humanitas, 2005, pag. 75-77/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

maretia atenei ionia magna graecia victoria maraton xerxes eschil
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1858 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018703 (s)