News Flash:

Activitate stiintifica a lui Nicolaus Copernic

3 Noiembrie 2014
1361 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7612 RON (0.0000)
USD: 4.2560 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, in orasul liber hanseatic Toruń, aflat azi in Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astazi Frombork, Polonia), astronom si cosmolog, matematician si economist, preot si prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrica a sistemului solar.

Teoria cosmologica a lui Ptolemeu ("Sistemul ptolemeic"), oficial acceptata, concepea existenta unui univers geocentric in care pamantul este fix si imobil, in centrul unor sfere concentrice in rotatie pe care se gasesc diversele planete ale sistemului solar (cum il numim astazi). Sferele finite cele mai externe ar contine asa zisele "stele fixe". In tratatul sau, Copernic reia o veche ipoteza heliocentrica, deja sustinuta de filosofii pitagoreici, si descrie cele trei tipuri de miscari ale pamantului: in jurul axei ("rotatie"), in jurul soarelui ("revolutie") si in raport cu planul eliptic, mentinand teza aristotelo-ptolemeica asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, desi largindu-i substantial dimensiunea in raport cu universul ptolemaic, pentru a putea explica astfel lipsa paralaxei stelare (intre sfera a saptea a lui Saturn si a opta sfera, aceea a stelelor fixe, Copernic postuleaza un enorm spatiu).

Vezi si Victor Babes - Conceptii filozofice si atitudine militanta

Impulsul pentru cautarea unei alte teorii decat cea geocentrica a venit initial din pure considerente "practice", mai exact ca urmare a constatarii ca ordinea planetelor pe sferele ceresti nu e in nici un fel justificata de geocentrism. Acest aspect mai mult sau mai putin important din punct de vedere strict astronomic, avea totusi in epoca o importanta coplesitoare, tinand cont ca ordinea planetelor juca un rol crucial in realizarea prezicerilor astrologice atat de populare la elita aristocratica a Europei.

Vezi si Activitatea stiintifica a lui Paul Dirac

Copernic a devenit constient de aceste neajunsuri ale astronomiei zilei in perioada stundentiei lui la Bologna, unde a aflat despre critica serioasa facuta cu o jumatate de secol inaintea publicarii lucrarii coperniciene de catre umanistul italian Pico dela Mirandola ghicitului astrologic ("Tratatul contra ghicitului astrologic" (1491), publicat doar dupa moartea autorului in 1496).

In epoca lui Copernic astronomia si astrologia nu erau inca nici discipline separate si nici nu se bucurau de o respectabilitate diferita. "Marele tratat" astronomic al lui Ptolemeu (Megali Sintaxis, Almagest) se bucura de aceea de tot atat de mare apreciere si interes ca si azi mai putin cunoscuta lui scriere astrologica numita "Tetrabiblos".

Principala motivatie de a cunoaste si intelege mecanica cereasca era deci la finele Evului Mediu o mai buna prezicere astrolologica, si chiar si la doua generatii dupa Copernic, un Kepler sau un Galileo isi mai castigau inca painea furnizand preziceri astrologice aristocratiei.

Sistemul ptolemeic geocentrist putea sa determine directia unei planete de interes la un moment dat, insa nu era capabil sa masoare distanta intre Pamant si aceasta planeta, fapt care avea repercusiuni astrologice, caci ordonarea planetelor nu putea sa fie facuta obiectiv, ci doar conform nesigurei ipoteze a lui Ptolemeu: acesta a presupus ca cu cat mai mult timp ii ia unei planete sa parcurga circuitul pe bolta, cu atat aceasta e mai departata de Pamant. Ipoteza lui devenea insa impotenta in cazul lui Mercur si Venus, care ambele aveau un parcurs pe bolta de un an, caz care era complicat in plus si de "coincidenta" ca acest termen era si timpul parcursului solar pe ecliptica. Lui Venus si lui Mercur nu li se puteau asadar aloca distante diferite fata de Pamant apeland la ipoteza ptolemeica, care ea formase totusi timp de mai bine de un mileniu gandirea celor interesati de "stiinta stelelor" in lumea greaca, latina si araba. Un sistem heliocentric asa cum ganditori medievali care l-au precedat pe Copernic au luat si ei in considerare fara a-l si adopta, avea avantajul de a permite masurarea distantei relative a oricarei planete fata de noul centru care devenea Soarele, apeland la o triangulare trigonometrica in care distanta Soare-Pamant forma baza cunoscuta a triunghiului.
Intre 1543 si 1600 putini au fost adeptii sistemului copernician, cei mai renumiti fiind Galileo Galilei si Johannes Kepler. In 1588, astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, dupa care pamantul ramane nemiscat in timp ce planetele se misca in jurul soarelui, care, la randul lui, inconjoara pamantul. Dupa respingerea teoriei lui Copernic de catre autoritatile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar cativa filosofi iezuiti mai acceptau in ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia dupa sfarsitul secolului al XVII-lea, odata cu aparitia lucrarilor lui Isaac Newton asupra mecanicei ceresti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea ganditorilor europeni.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicolaus copernic astronom cosmolog matematician ptolemeu geocentrism
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1700 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019555 (s)