News Flash:

Activitatea politica a lui Adolphe Thiers

12 Februarie 2015
504 Vizualizari | 0 Comentarii
Adolphe Thiers (n. 18 aprilie 1797 – d. 3 septembrie 1877) a fost un avocat, jurnalist, istoric si om politic francez. A detinut diferite functii politice ca: prim-ministru in timpul lui Ludovic-Philippe, presedinte interimar al Frantei, presedinte al Consiliului de Ministri in perioada Monarhiei din Iulie, deputat in perioada celei de-A Doua Republici.

A fost ales membru in Academia Franceza in 1833.

Studiaza la un liceu din Marsilia, apoi urmeaza Dreptul la Aix-en-Provence. Aici il cunoaste pe jurnalistul si istoricul François-Auguste Mignet. Thiers se simtea atras mai mult de literatura decat de domeniul juridic. In toamna lui 1821, Thiers ajunge la Paris si colaboreaza la ziarul Le Constitutionnel.

Devine cunoscut in cercurile liberale si incepe lucrarea sa celebra, Histoire de la revolution française. Primele doua volume apar in 1823, iar ultimele doua, in total fiind zece, in 1827.

Vezi si Activitatea politica a lui Stefan Cazimir

In 1830, Thiers il sustine pe Ludovic-Filip de Orléans in preluarea puterii si, pe la sfarsitul lui 1830, se orienteaza catre stanga din punct de vedere politic, dar, nemultumit de lipsa de autoritate a premierului Jacques Laffitte, in 1831 se indreapta spre opozitie, energicul Casimir Perier servindu-i drept model. Dupa moartea acestuia, intra in componenta guvernului lui Nicolas Jean-de-Dieu Soult. Impreuna cu François Guizot si Victor de Broglie formeaza triada talentelor superioare care domina viata politica a epocii. Desi este apreciat de Ludovic-Filip, Thiers este detestat de familia regala.

In 1833, se casatoreste cu Élise Dosne, ceea ce va aduce o imbunatatire a situatiei sale financiare.

In timp ce Monarhia din Iulie isi consolideaza puterea, Thiers se indreapta spre centru-stanga si chiar spre stanga, evolutie determinata si de demersul regal de a-l indeparta de prietenii sai, Guizot si Broglie, actiune menita a intari autoritatea regelui. Totusi, cand Camera Deputatilor acorda vot negativ guvernului lui Broglie, pe 22 februarie 1836, Ludovic-Filip il nominalizeaza pe Thiers ca premier.

Vezi si Activitatea politica a lui Vasile Lucaciu

Pentru rezolvarea problemei Peninsulei Iberice, Thiers isi exprima clar dorinta de a trimite in Spania trupe militare, ceea ce contravine opiniilor regelui Ludovic-Filip. Atunci Thiers isi prezinta demisia (1836). In perioada 1837 - 1839, Thiers isi manifesta tot mai clar dorinta de revansa, atacandu-l mereu pe succesorul sau, Mathieu Molé, Sufera o puternica deziluzie prin alegerea lui Hippolyte Passy in fruntea Camerei Deputatilor.

La 1 martie 1840 este din nou presedinte al Consiliului de Ministri, ca la 29 octombrie sa fie indepartat in favoarea lui François Guizot. Ramane in Camera Deputatilor, ca opozant de centru-stanga.

Devenit republican, Thoiers sustine Revolutia franceza de la 1848, care a condus la caderea cabinetului lui François Guizot, eternul sau rival, caruia pe 23 februarie 1848 ii ia locul la solicitarea regelui Ludovic-Filip. Pe 23 februarie 1848, regele Ludovic-Filip ii solicita sa ocupe acest post, dar Thiers refuza fiind raliat cauzei Republicii.

Ales in guvernul provizoriu al celei de-a Doua Republici Franceze, Thiers isi mentine sustinerea pentru dreapta conservatoare in defavoarea socialistilor. Mai mult, va sustine canditatura la presedintie a lui Napoleon al III-lea.Opunandu-se loviturii de stat din 2 decembrie 1851 al lui Napoleon al III-lea, Thiers se refugiaza in Elvetia, revine in 1852, dar se mentine in afara scenei politice in aceasta perioada a celui de-al Doilea Imperiu, caruia ii era opozant.

Situatia devine mai liberala prin anii 1860. Thiers este ales deputat de Paris, iar in 1863 devine liderul opozitiei liberale.

Dupa infrangerea de la Sedan din 1870, Franta mentine deschis conflictul cu Prusia, initiat de Napoleon al III-lea.

La 17 februarie 1871, Adunarea Nationala, refugiata la Bordeaux, il alege pe Thiers sef al puterii executive al Republicii Franceze, in timp ce regele Prusiei proclama, la Versailles, suprematia Imperiului German si incheie cu Bismarck, in acelasi an, asa-numitul Tratat de la Frankfurt.

Temerea restaurarii monarhiei si refuzul armistitiului conduc la insurectie si la proclamarea Comunei din Paris. Thiers reprima cu brutralitate aceasta insurectie si conduce represaliile impotriva revolutionarilor, care sunt arestati si in mare parte executati dupa o judecata sumara. Datorita implicarii in acest macel, va pierde alegerile prezidentiale, care vor fi castigate de maresalul Patrice de Mac Mahon.

Numit presedinte al republicii, initiaza reforme administrative, fiscale si militare. Dar nu reuseste sa stabileasca un dialog intre republicani si monarhisti. Astfel, Pactul de la Bordeaux din 10 martie 1871 este considerat ca un reviriment al republicanismului de catre monarhisti care, pe 13 martie 1873 voteaza legea Broglie, care nu permite presedintelui republicii sa se adreseze adunarii nationale, decat printr-o scrisoare citita de unul din ministri. Pe 24 mai 1873, Thiers demisioneaza din functia de presedinte.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

adolphe thiers istoric om politic prim-ministru ludovic-philippe
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2085 (s) | 23 queries | Mysql time :0.057671 (s)