News Flash:

Actorul Dorel Visan: „Pastele e o sarbatoare cosmica. Disparitia traditiilor il face pe om sa se dezumanizeze”

28 Aprilie 2019
1397 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7205 RON (-0.0018)
USD: 4.1484 RON (+0.0029)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Actorul Dorel Visan

Actorul Dorel Visan a povestit intr-un interviu acordat Antenei 3, cu ocazia Sarbatorilor Pascale, despre ce mai inseamna astazi Pastele, cum mai este primenirea in inimile romanilor, dar si despre cum lipsa traditiilor incep sa-l dezumanizeze pe om.

Mai este Pastele un prilej de primenire spiritual in randul romanilor? Mai e primenirea prezenta in inimile romanilor, ca sens, model de urmat?

Nu prea mai este. Nu mai simte nimeni sau foarte putini mai simt nevoia sau indemnul din sufletul lor de primenire sufleteasca. Lumea a cazut foarte tare, chiar acum ma odihneam putin si ma uitam la televizor si la o emisiune cu niste tineri. Domnule ce aiureala, un gol in sufletul si mintea lor, un haos nedefinit care ma deruteaza cand privesc lumea asta ce apartine astazi lor, atat de cazuta.

Pastele e o sarbatoare cosmica. Nu e o sarbatoare ca toate celelate, ca duminicile, nu e o sarbatoare de odihna sau o sarbatoare care aminteste de un sfant. E o sarbatoare fundamentala cum este de altfel si Craciunul – sarbatoarea Nasterii Domnului. S-a nascut cineva care vine sa mantuiasca lumea, nu vorbim despre o simpla nastere, e Invierea celui care moare, adica Invierea lui Iisus are o semnificatie cosmica. Ea trebuie sa fie in sufletul fiecaruia. Este o Inviere in costiinta. Iisus a spus: ”Dezbracati-va de omul vechi si imbracati-va cu omul nou!”. Desigur, aceasta imbracare nu este o simpla imbracare si dezbracare de haine, ci o imbracare si o dezbracare de constiinta, de credinta, de autocunoastere, de relatie cu divinitatea.

M-am mai uitat la televizor, unde nu prea mai ai ce sa vezi, si multi preoti nu prea erau in tema cu Invierea lui Iisus. Ei vorbesc despre o poveste, o poveste a unuia numit Iisus si care a patimit si a Inviat, dar nu reusesc sa traiasca aceasta poveste. Religia, in general, il considera pe Iisus un idol, dar Iisus nu e un idol, El este un ideal. Iisus a avut doua origini, origine divina si origine omeneasca, umana. Biserica nu prea face diferenta dintre cele doua origini ale Mantuitorului. Se ocupa numai de partea de divinitate a lui Iisus. El s-a Inaltat la Cer. Deci, El a plecat dintre noi. Numai ca atunci cand El a plecat a spus asa: ”Acolo unde voi fi eu, veti putea fi si voi”. Ce inseamna acest lucru pe care l-a spus dupa Inviere? Ca nu va trebui sa murim ca sa ajungem la Iisus, ci doar a realizat demonstratia ca si noi ne putem inalta. Problema Inaltarii e problema primenirii de care vorbim. Primenirea ramane valabila. Ma uitam aici la tara la vecina mea, ca a scos tot din casa, a facut curat, a sters de praf totul. Inca se mai pastreaza, in anumite familii, traditia asta de curatenie, o curatenie sufleteasca, trupeasca si materiala, precum si de innoire, ca aici este o alta problema reala. Sa va nasteti din nou,  asta spunea Iisus. Noi, numai ca nu ne putem naste, noi nici nu putem muri.

Nu aveam credinta aceasta. Iisus, ca om, trebuie sa ramana in realitate. Marii filosofi ai lumii, ai gandirii umane in ansamblul si apogeul ei, spun ca daca Dumnezeu nu coboara in realitate, el pentru noi nici nu exista. Deci Dumnezeu trebuie sa treaca in realitate ca omul sa treaca la fapta. Aici este miezul. Credinta fara fapta, fara actiune e o vorba goala.

Nimic nu este mai necunoscut pentru om decat el insusi

Relatia cu Dumnezeu, relatia cu Iisus, se face prin accesarea acestui tip de gandire. Iisus a spus eu sunt Calea, Adevarul si Viata, dar El a mai spus niste cuvinte: ”Tot ce este calauzit de Duhul Sfant sunt fiii lui Dumnezeu”. Deci a spus ca El este Calea, dar toti putem sa fim aceasta cale, sa devenim una cu aceasta Cale, daca il urmam. Nimic nu este mai necunoscut pentru om decat el insusi.

Dumitru Staniloaie spune ca viata unui crestin trebuie sa fie, sa se desfasoare dupa cadrul vietii lui Iisus. Din acest considerent, Iisus e o punte de constiinta, pe care Dumnezeu a aruncat-o catre om pentru ca aceasta sa se poata apropia de divinitate. Din acest motiv, spun ca este un ideal. O punte de cunoastere si de autocunoastere. Relatia cu Dumnezeu e o problema de cunoastere si de autocunoastere, bineinteles.

Traditia  isi pierde din putere, din insemnatate. Ce ramane de facut?

Am fost acum doi ani in America pe Mississippi. Acolo exista niste triburi de indieni care nu accepta civilizatia. Deci nici chibritul nu-l accepta. Ei aprind focul tot cu lemnul frecat. Nu accepta nimic, doar regulile lor vechi. Acolo am vazut un muzeu, lumea nu a prea bagat de seama, ca toti erau interesati de o punte aflata la nu stiu cati metri inaltime, nimeni nu era atent la informatia din jur.

Disparitia traditiilor il face pe om sa se dezumanizeze

Acolo era un anunt, o lozinca, un mesaj, un avertisment, in care scria asa: ”Daca nu ne vom intoarce la randuielile batranilor nostri vom disparea ca oameni”.

Deci nu ca specie, ca oameni. Acesta este raspunsul la ce m-ati intrebat! Dispaream ca oameni pentru ca traditiile, obiceiurile, instruierea care se facea cu tinerii, sunt in legatura cu legile universale, cu legile pe care Dumnezeu le-a lasat pentru armonia universului. In momentul in care dispar aceste legi, aceste legi ce nu pot fi nici modelate, nici supuse, ele sunt legile unei puteri pe care noi o numim Dumnezeu si este extrem de organizata si purtatoare de constiinta, golul ce se instaleaza in urma anunta nimicul ce ia locul credintei, nimicind constiinta. Disparitia traditiilor il face pe om sa se dezumanizeze.

Noi romanii avem asa o predilectie pentru cuvinte mari

Intram, cum spuneam aici la o lansare de carte la Cluj, intr-o valtoare a obisnuintei. Ne obisnuim cu comoditatea, suficienta. Imitam ce fac ceilalti, nu mai facea ce au facut odata bunii si strabunii nostri. Am vazut o doamna care vorbea la televizor si spunea Romania - ”Smart Up”, ai auzit, adica pe masura ce Romania este tot mai mizerabila, mai down si nu mai up, sunt unii si unele, care aduc modernul, asa zic ei, aduc  aduc Europa, aduc America, aduc Lumea, dar sa ne amintim ce spunea Eminescu – ”Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de desvoltare a acestei tari este ca elementul romanesc sa ramaie cel determinant. Voim statul national, nu statul cosmopolit, nu America dunareana".

Noi trebuie sa ne pastram frumusetea noastra pe care am avut-o, in toate domeniile si in comportament, scoala si in relatia cu parintii. Noi romanii avem asa o predilectie pentru cuvinte mari. Aveam un prieten care ca sa arate aceasta gandire bombastica a romanului necultivat, cand explica un lucru spunea: ”Din punct de vedere preponderent si Madagascar”. Folosea doua cuvinte rasunatoare, pentru a sublinia lipsurile, formele fara fond.

Pacat ca tinerii nu mai cresc, nu mai traiesc cu aceste traditii, caci traditia e in ei. Copii de astazi inca se nasc, au informatia cuprinsa in programul lor biologic ce este o emanatie a  bunilcilor si a strabunilor lor, al neamului nostru. Noi ne nastem cu acel program si trebuie sa-l indeplinim. Asa cum rata, puiul de rata iese din ou, si alearga spre balta, nu in partea cealalta ca si broasca testoasa. Ai vazut cand ies puii vin pradatorii acolo la ospat, dar puii merg exact spre ocean, exact spre mare, nu o iau in partea cealalta spre desert.

Dispare intelegerea dintre oameni, colaborarea dintre oameni. Prietenia nu mai este cum a fost odata

Acelasi program se afla si in launtricul copiilor nostri, acelasi program biologic. Daca acest program nu ia fiinta, atunci se intampla ceva in psihicul lor care ii aduce in punctul de a nu mai avea incredere in oameni. Ei nu mai pot colabora intre ei. Observam ca dispare intelegerea dintre oameni, colaborarea dintre oameni,. Prietenia nu mai este cum a fost odata.

Traditia e in noi. Am vazut odata o rata, care si-a facut cuibul intr-un copac intr-o scorbura. Era o rata salbatica si-si arunca puii de acolo la un moment dat, de la doi metri. Se ridicau cu aripioarele lor si fugeau spre apa. Si cum ajungeau in apa scuturau codita si erau fericiti. Acesta este instinctul, dar omul nu are numai instinct, el are si gandire. Aici este relatia dintre om si Dumnezeu.

Credinta se face numai prin gandire. Unirea gandirii cu vointa si asta nu mai functioneaza. Noi am intrat intr-o moara, valtoare a obisnuintei care distruge, nu numai trupul, ci si sufletul. Facem multe pacate.

Sarbatoarea de Paste nu este un prilej de numarare a bobocilor, a pacatelor, ci de indreptare a lor.  A ajuns, din pacate, sa fi un prilej de ghiftuiala. Cum spunea marele poet Adrian Paunescu –sarbatori triviale. Spunea el, primim o inviere din import, de la cei care intai ne si omoara. O Inviere de la cei care ne omoara. Asa a Inviat si Iisus!

Invierea lui Iisus este un simbol, o piatra fundamentala a omenirii. Daca Dumnezeu si-a trimis propriul Fiu pe pamant si lumea nu s-a schimbat in bine si nu-l urmeaza, ci doar il insereaza intr-o poveste, atunci ceva nu e bine cu omul. Ceva nu e bine cu totul! Daca modelul hristic nu mai reprezinta ceva pentru noi sarbatorim Pastele degeaba, zadarnic. Noi trebuie sa Inviem, dupa exempul lui Iisus.   

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sarbatorilor pascale pastele romanilor traditiilor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1976 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019992 (s)