News Flash:

Adevarata legenda a "Vulpii Desertului"

2 Octombrie 2013
2608 Vizualizari | 0 Comentarii
Cel care avea sa fie cunoscut la apogeul carierei sale sub porecla admirativa de “Vulpea Desertului”, data de inamicii sai britanici, s-a nascut pe data de 15 noiembrie 1891 in localitatea Heidenheim an der Bretz, din landul Württemberg. Tatal sau a fost un profesor de scoala, iar mama sa era fiica unui fost guvernator al landului Württemberg.
Initial, tanarul Rommel vroia sa devina inginer, fiind atras de tehnica si tehnologii, dar norii Primului Razboi Mondial au facut ca viitorul general sa fie inrolat in armata pe data de 6 iulie 1910. Dupa doar trei luni, Rommel a fost promovat la rangul de caporal, iar dupa alte trei a devenit sergent. In martie 1911 intra pe portile scolii de ofiteri din Danzig (orasul Gdansk de astazi). In perioada cat a fost elev al scolii de ofiteri si-a cunoscut sotia, pe Lucie Maria Mollin, cei doi casatorindu-se in anul 1916.
Din anul 1912 pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial, Erwin Rommel a avut primit sarcina de a se ocupa de un birou de recrutari din Weingarten.
Declansarea razboiului a dus la revelarea caracterului si personalitatii sale distincte, Rommel remarcandu-se ca un ofiter foarte curajos care obisnuia sa isi atace inamicul chiar daca sortii nu erau alaturi de el. Spre exemplu, pe data de 2 august 1914, a fost ranit la un picior pe cand ataca transeele franceze inarmat doar cu o baioneta, deoarece ramasese fara munitii, potrivit istoriesicultura.ro.
Un an mai tarziu, dupa ce s-a intors de pe frontul din Argonne, a fost decorat in premiera cu Crucea de Fier, Clasa I pentru bravura. In anul 1916, a fost trimis pe frontul de est, in Carpatii Meridionali, unde a infruntat trupele Armatei Romane. Intors dupa misiunea militara din regatul Romaniei, Rommel a fost decorat cu Ordinul pentru Merite Speciale, o distinctie acordata doar generalilor de armata, in conditiile in care el era pe atunci un simplu ofiter inferior.
Pe frontul din tara noastra, Rommel si-a demonstrat calitatile in cursul luptelor de pe Valea Jiului. A fost numit la comanda a sase companii de mitraliori care au invins mai multe unitati romanesti, mult mai slab inarmate si echipate. Cu Rommel in prima linie, germanii au spart frontul si au ocupat Regatul Romaniei. Unitatea condusa de el a luat parte la cucerirea Bucurestiului si a Craiovei. Dar Rommel avea sa cunoasca pentru prima data gustul amar al infrangerii tot pe pamantul nostru. Unitatea sa avea sa fie infranta in Armagheddonul germanilor de la Oituz, Marasti, Marasesti. Im urma incheierii Pacii dezastruoase de la Buftea-Bucuresti, Rommel a fost retras de pe frontul romanesc si trimis sa lupte in Italia.
La finele razboiului, avea deja gradul de capitan si comanda un regiment de infanterie din Stuttgart. A ajuns instructor la Scoala de Infanterie din Dresda, unde a scris mai multe manuale importante de tactica si comanda, inclusiv valoroasa lucrare Infanterie greift an (Infanteria ataca).
In anul 1933, a fost promovat la gradul de maior si trimis la cazarmele din Goslar, unde a comandat un batalion de vanatori de munte. Cariera sa militara continua sa straluceasca pe cerul Wermacht-ului, astfel incat, in anul 1935, a devenit locotenent-colonel si a inceput sa predea la Academia Militara din Potsdam.
Calitatile sale militare, renumele castigat pe campurile de lupta, tinuta si prestanta sa au atras atentia oportunistului Adolf Hitler, care cauta sa-si legitimizeze noua pozitie prin crearea unui anturaj de oameni capabili si respectati de poporul german. Hitler dorea de fapt sa-l transforme pe Rommel intr-o veriga vitala intre Ministerul de Razboi si proaspata organizatie Hitlerjugend. In aceasta noua pozitie, Rommel a fost insarcinat sa formeze un grup de intructori militari care sa se ocupe de pregatirea tinerilor din organizatie.
Achtung – Panzer! – Divizia Fantomelor Blindate
Promovat colonel in anul 1937, un an mai tarziu devenea deja comandant al Academiei Militare din Wiener Neustadt. Intre timp fusese numit sef al Führer-Begleit-Bataillon, un corp de elita destinat protectiei personale a lui Hitler. In functia de comandat al acestei unitati, Rommel avea acces nelimitat in biroul Führerului, devenind in scurt timp unul dintre ofiterii sai favoriti. Pozitia i-a permis sa se imprieteneasca cu Joseph Goebbels, care i-a devenit admirator si s-a folosit ulterior de imaginea si succesele militare ale lui Rommel in cadrul uriasei sale masini de propaganda.
Inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial l-a gasit pe Rommel in pozitia de sef al escortei militare care l-a insotit pe Hitler pe frontul din Polonia. Nerabdator sa ajunga pe front, Rommel i-a cerut lui Hitler comanda celei mai bune divizii de tancuri a Wermacht-ului, in ciuda faptului ca Seful Personalului Militar ii respinsese anterior cererea pe motiv ca ambitiosul ofiter german nu avea experienta in comanda unei unitati de blindate. Führerul i-a indeplinit dorinta, iar Rommel a comandat Divizia 7 de Tancuri care avea sa fie apoi cunoscuta sub numele de Divizia Fantoma, cea mai faimoasa unitate de profil din istoria blindatelor pe campul de batalie.
Ajuns general maior, Rommel a invatat extrem de repede tainele unitatilor blindate. De fapt, geniul sau militar l-a facut sa obtina victorii pe banda, in ciuda lipsei sale de experienta. Fostul specialist in infanterie a devenit rapid un expert in blindate!
Parte din Corpul de Armata 15, comandat de generalul Hermann Horth, Divizia Fantomelor a fost trimisa in campania de invadare si cucerire a Frantei si Tarilor de Jos.
Imediat, Divizia 7 Blindate si-a demonstrat porecla de Divizie a Fantomelor pe baza vitezei, mobilitatii si elementului surpriza de care a dat dovada. Daca pana atunci, tancurile erau niste vehicule greoaie care inaintau lent, tacticile revolutionare si bravura lui Rommel au facut ca legendara sa divizie sa scrie istorie in privinta utilitatii tancurilor pe front.
Rommel improviza si brava pe front, ignorand riscul unor atacuri din flancuri si bazandu-se aproape exclusiv pe forta de soc a inaintarii sale si pe superioritatea tehnica a tancurilor germane. In ciuda victoriilor sale numeroase, personalitatea sa a inceput sa trezeasca unele suspiciuni, deoarece prefera sa conduca operatiunile militare direct de pe linia frontului si sa ia decizii proprii in functie de situatie, ceea ce ducea la frecvente neintelegeri cu cei din cartierele generale. Cu toate acestea, Rommel era de neoprit.
Pe data de 21 mai 1940, Divizia Fantoma zdrobea contraatacul britanicilor de la Arras si inainta cu viteza, ajungand la Lille la doar 6 zile de la incheierea bataliei. Rommel a primit si comanda Diviziei 5 Tancuri si a cucerit rapid orasul Lille, primind Crucea de Fier in Ordin de Cavaler, personal din mana Führerului.
Inalta decoratie a starnit rumoare si invidie in randul celorlalti generali germani, care au considerat ca Rommel fusese supra-apreciat strict pe baza criteriilor subiective ale lui Hitler. Dupa ocuparea orasului Lille, Rommel a avansat pana la Atlantic, unde a ajuns pe 10 iunie, inainte sa se indrepte spre sudul Frantei.
Dupa capitularea acestei tari, generalul Hoth a laudat rezultatele lui Rommel, dar si-a exprimat indoielile cu privire la judecata sa si capacitatea de a avea pe viitor comanda unui corp mai mare de armata. Cu toate acestea, ca o recompensa pentru meritele sale din Franta, Rommel a primit comanda celebrului corp de armata care avea sa se numeasca Deutsches Afrikakorps (sau Afrika Korps, cum il numeau englezii).
Episodul Afrika Korps
Sosit in Libia in februarie 1941, Rommel a primit ordinele de a mentine linia frontului si a contraataca daca situtia devenea favorabila. Aflat din punct de vedere tehnic si operational sub deciziile comandamentului militar italian – Comando Supremo -, Rommel nu a pregetat prea mult si a luat comanda si initiativa.
A inceput cu un atac de mica amploare asupra britanicilor, la El Agheila. Atacul a fost urmat de avansul unei divizii germane si doua italiene. Dupa respingerea britanicilor, Rommel a continuat ofensiva pentru a recuceri intreaga Cirenaica, ajungand astfel la Gazala pe data de 8 aprilie. A ignorat toate ordinele din Berlin si Roma, care-i cereau sa se opreasca, si a cucerit astfel portul Tobruk, obligandu-i pe britanici sa se retraga in Egipt.
In Berlin, Franz Halder, un general iritat de succesul celui botezat cu respect “Vulpea Desertului de catre britanicii uimiti de inteligenta tacticilor sale, vitupera ca “Rommel a innebunit si trebuie adus urgent in Europa; in plus, nu mai trebuie sa primeasca munitii sau provizii”. In aceste conditii, atacurile Aliatilor contra Tobrukului au ramas fara replica, iar oamenii lui Rommel sufereau din lipsa de munitii.
Dupa respinderea a doua atacuri britanice, Rommel a primit comanda Grupului de Blindate Afrika, care continea majoritatea tancurilor Axei din Continentul Negru. Cu toate acestea, in noiembrie 1941, Rommel a trebuit sa se retraga in urma Operatiunii Crusader, lansata de britanici.
Vulpea Desertului a reusit totusi un contraatac in ianuarie 1942, fortandu-i pe britanici sa urgenteze pregatirile pentru apararea Gazalei. A fortat printr-o miscare caracteristica gen Blitzkrieg, iar pe data de 26 mai a aceluiasi an, a dat o lovitura de proportii britanicilor, recucerind teritoriile si trimitandu-i din nou in Egipt. In urma acestei manevre de succes, Rommel a fost promovat la rangul de feldmaresal.
In ciuda succeselor sale, masinaria de razboi germana incepea sa scartiie serios, proiviziile au incetat sa fie trimise in Africa, iar Rommel a fost chemat in Europa, chiar inainte de ofensiva pe care o planuia la Alam Halfa.
Fortat sa se retraga in Tunisia, ca urmare a ordinelor Führerului, Rommel a fost prins intre Corpul 8 de Armata Britanic si fortele anglo-americane care ajusesera in Africa prin intermediul Operatiunii Torch. Incoltita,Vulpea s-a dovedit un tigru periculos.
Cu toate ca a provocat mari pagube Corpului II al Armatei Americane in batalia de la Kasserine Pass, din februarie 1943, situatia sanatatii sale s-a inrautatit si pe data de 9 martie a parasit Africa.
Vulpea care s-a reabilitat
Intors in Germania, Rommel a primit urgent comanda trupelor din Grecia si Italia, dupa care a fost mutat in Franta la conducerea Grupului de Armate B. Cu misiunea de a securiza plajele Frantei impotriva asteptatei debarcari a Aliatilor, a lucrat inteligent la organizarea asa-numitului Plan al Zidului Atlanticului.
Cu toate ca intuitia sa geniala i-a spus ca Aliatii urmau sa debarce in Normandia, a trebuit sa cada de acord cu restul generalilor germani, care credeau ca Aliatii vor intra in Franta prin Calais. Dupa Ziua Z, Rommel fost trimis in Normandia, unde a coordonat apararea germana din jurul orasului Caen.Brav si temerar, a ramas pe linia frontului pana ce a fost grav ranit pe data de 17 iulie, cand locatia Statului sau Major a fost puternic mitraliata si bombardata de avioanele Aliatilor.
In anul 1944, un grup de generali lucizi si realisti din Wermacht a decis ca nebunia declansata de Adolf Hitler trebuia oprita cu orice pret. Prin urmare, au intocmit un complot care viza asasinarea Führerului, fapt care ar fi grabit oprirea razboiului si ar fi oferit Germaniei o retragere cat mai onorabila in fata celorlalte natiuni agresate.
Generalii au reusit sa-l convinga pe Rommel sa li se alature. Acesta a acceptat sa-i intalneasca in luna februarie 1944, dar Rommel sustinea o arestare si judecare a lui Hitler in locul unui asasinat. Cum Gestapo-ul a reusit sa descopere complotul, tentativa de asasinat a fost ratata, iar Hitler a fost instiintat de participarea la complot a generalului sau favorit.
Datorita popularitatii lui Rommel, Hitler a vrut sa evite scandalul divulgarii implicarii Vulpii Desertului in atentat. Prin urmare, lui Rommel i s-a oferit optiunea de a alege intre a se sinucide cu onoare, familia sa primind protectie, sau a aparea in fata Curtii Martiale, familia urmand sa fie persecutata.
Acest genial militar de cariera a ales sinuciderea fara sa stea pe ganduri. Pe data de 14 octombrie 1944, martorii au declarat ca generalii Burgdorf si Maisel i-au inmanat ceremonios pilula cu cianura de potasiu, pe care Rommel a inghitit-o fara ezitare. Moartea sa a fost raportata poporului si soldatilor germani drept un nefericit si fatal atac de cord, iar Vulpea Desertului a avut parte de funeralii nationale pe masura serviciilor militare aduse statului german.
Dupa incheierea razboiului, Rommel a fost complet reabilitat. Combatantii din Afrika Korps nu au fost niciodata invinuiti de crime de razboi, Rommel a ajuns singurul general german din al Treilea Reich caruia i s-a dedicat un muzeu, iar in anul 1970 un vas distrugator de clasa Lutjen a fost numit Rommel in memoria celui care a fost, probabil, cel mai destoinic general german din al Doilea Razboi Mondial.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

vulpea desertului w rttemberg erwin rommel
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1579 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013438 (s)