News Flash:

Adevarata poveste a acarului Paun

29 Octombrie 2013
4683 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Cine a fost acest acar si cum s-a ajuns ca numele lui sa fie folosit atunci cind ne referim la o persoana in spatele careia se arunca greselile altora? Iata povestea acarului anonim devenit celebru in urma unei catastrofe feroviare. S-a petrecut in 1923. Acesta este si numarul acceleratului implicat zilele trecute in accidentul feroviar de la Bistrita
Groaznica ciocnire de trenuri“ 
Pe 4 iulie 1923, gara Vitileanca (azi, Sahateni), din judetul Buzau, era zguduita de un grav accident feroviar. Acceleratul 701, plecat din Bucuresti catre Chisinau, s-a ciocnit cu un marfar. Acceleratul nu avea programata nicio oprire prin halte, asa ca a intrat din plin in trenul stationat pe linia 4. Locomotiva si primul vagon s-au dat peste cap, urmatoarele trei au fost complet sfarimate. Au murit in acea dimineata zeci de oameni. Vestea a ajuns cu repeziciune la toate ziarele din tara care au scos editii speciale. „Doua echipe de soldati au plecat cu trenuri speciale la locul catastrofei pentru a ajuta la ridicarea sfarimaturilor si scoaterea oamenilor dintre ruine, dintre care, numerosi soldati si oficeri. La orele 18,00, a plecat de la Vitileanca spre Bucuresti un tren special, ducind 60 de raniti. Au fost scosi 78 de morti si peste 200 de raniti. Majoritatea cadavrelor este oribil mutilata si e imposibil sa fie identificate masele de carne singerinda“, scria in editia de seara, cotidianul „Patria“. Victimele au ajuns la spitalele din Ploiesti, Buzau si Bucuresti. „La gara, s-au petrecut scene groaznice. Vaetele ranitilor si strigatele de durele ale celor indoliati umpleau vazduhul“. 
Calatorii l-au alergat pe acar 
Primele cercetari ale autoritatilor au stabilit, evident, vina personalului din statia CFR Vitileanca. Seful garii lipsea de la serviciu in momentul accidentului. Era pasager chiar in trenul accelerat si, fiindca a fost si el grav ranit, i s-a trecut cu vederea vina. Asa ca nu mai raminea decit un singur tap ispasitor, celalalt angajat, acarul Ion Paun, omul care schimba macazul si care a dat intrare trenului pe linia ocupata. Cind a vazut catastrofa, omul a rupt-o la fuga pe cimp, „pentru a scapa de furia calatorilor ramasi care pornisera sa linseze pe vinovatii inferiori“. Pina la sosirea autoritatilor, „au fost furati bani, bagajele si hirtii de valoare de la raniti si morti“. Primul sosit la fata locului a fost generalul Vaitoianu, ministrul internelor, care, intimplator, trecea pe acolo, cu alt tren. „S-a oprit la Vitileanca si a supravegheat personal operatiile de salvare tardiva“. In Bucuresti, ministerele au inceput sa se puna in miscare. La Ambulanta Clinica, unde soseau raniti pe banda rulanta, a venit din Sinaia si printul Carol. „De asemenea, prim-ministrul a instiintat pe Suveranul despre cea mai mare noua nenorocire a cailor ferate romane“. 
Vinovatii cauta vinovatul 
„Ancheta a stabilit ca numerosi calatori au murit fiindca calatoreau pe acoperisuri, scari si tampoane. Mechanicul Georgescu care conducea trenul mortii, a scapat ca prin minune neatins.“ In zilele urmatoare, ziarele s-au mai domolit, anuntind ca numarul mortilor e de numai 66, iar al ranitilor, 105. Consiliul de Ministri a stabilit ca Bratianu, Mosoiu si Anghelescu sa isi mai spele din pacate, vizitind ranitii din spitale. „Guvernul va acorda mici ajutoare familiilor lovite“, s-a mai decretat. „Acarul Ion Paun e inca nedescoperit. Vinovati mai mari nu sint cautati“. Gazeta Transilvaniei din 11 iulie scria despre faptul ca generalul Mosoiu, ministrul comunicatiilor de atunci, a tinut sa asiste la inmormintarile victimelor de la Vitileanca. Au fost si 25 de ceremonii intr-o singura zi. Generalul, principalul acuzat al ziarelor, a rostit cuvinte „atingatoare“: „Vars peste voi o lacrima in numele guvernului“. Discursurile lui au fost comentate cu sarcasm. Acest ministru responsabil de transportul pe calea ferata a fost numit sa se ocupe, tot el, si de ancheta. „Impartialitatea acestei anchete este de pe acum asigurata. Noi nu stim ce va stabili dl. Mosoiu. Stim insa, ceea ce nu va stabili: vinovatia dumisale“, era batjocorit Mosoiu prin presa, scriu cei de la monitorulexpres.ro.
Acarul a schimbat macazul 
Principala preocupare a ministrului era sa gaseasca un tap ispasitor pe care sa-l ofere zecilor de familii indoliate. De ochii lumii, era cautat acarul Paun. Omul era acasa, in Mizil, dar, in realitate, nimeni nu i-a batut la poarta. Ion Paun s-a predat singur inspectiei de miscare din gara locala. Pe 6 iulie, acarul a participat chiar si la reconstituirea imprejurarilor in care s-a petrecut tragedia. „Faptul e foarte displacut pentru dl. general Mosoiu care ar fi putut stabili mai comod vinovatia acarului in absenta lui. Totusi, e bine ca s-a gasit tapul ispasitor“, se scria prin ziarele vremii. Ministrul era subiectul caricaturilor si pamfletelor. „N-am eu, draga, nicio vina, Constiinta mi-e senina, Si-mi mingii, discret, amarul. Anchetind, am rezultatul Ca acolo, vinovatul, E ori acul, 
ori acarul“. Nici Tancred Constantinescu, directorul CFR, nu a scapat de batjocura ziarelor. „Traim sub regimul celei mai detestabile administratiuni de cale ferata si accidentele de tot felul se succed cu o uimitoare regularitate. Sint vinovati care trebuie pedepsiti pentru toate aceste culpabile asasinate. Averea statului este pagubita cu sume fabuloase si nu se mai poate ingadui musamalizarea atitor nenorociri.“ 
A fost despagubit dupa moarte 
Dar ce s-a intimplat pina la urma cu acarul Paun? Evident, a facut puscarie. Ar fi stat mult si bine dupa gratii, daca nu ar fi fost gura presei. Asa ca, a primit doar o luna de inchisoare si o amenda cit pretul unui bilet de tren. Dupa ani buni, cind i s-a facut in sfirsit dreptate, omul si-a cerut si salariile din urma. Le-a primit nevasta lui, la o luna dupa ce a acarul de legenda a murit, prin anii ’60. In scurt timp, a murit si ea. Consistenta mostenire a ajuns la cei patru baieti ai lui Paun. Care s-au facut si ei tot ceferisti, in gara Mizil. Satul Vitileanca si-a schimbat denumirea in Sahateni, printr-o hotarire a sfatului popular din regimul comunist. In locul de linga halta unde fusesera ingropati 20 de morti gasiti fara acte, tot prin ordin de partid, s-a plantat porumb. Asa se incheie povestea unui biet acar gasit responsabil pentru ditamai dezastrul, intr-o vreme cind deraierile si ciocnirile de trenuri erau frecvente, iar sistemul trebuia scuturat de la virf. Orice asemanare cu persoane si intimplari reale este pur intimplatoare. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

acar povestea acarului accidentul feroviar bistrita
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1673 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013722 (s)