News Flash:

Adevarata poveste din spatele secretului lui Bachus

15 Ianuarie 2014
3379 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghe Stefanescu, botezat post-mortem „Bachus“, a inceput in 1971 in depozitul sau o afacere.
Sistemul infractional pus la punct de catre Gheorghe Stefanescu poate fi structurat pe doua etape. Prima, intinsa pe perioada 23 martie 1971 - 19 martie 1974, era considerata de catre autoritatile vremii ca fiind pliata pe intervalul in care Stefanescu si-a pregatit resursele financiare pentru marile lovituri de mai tarziu. Adevaratele lovituri aveau sa vina insa din 1974 si pana la momentul retinerii sale, in 1978. In tot acest timp Stefanescu a avut gestiunea „curata". Avea grija personal de acest lucru. 
Cuvantul-cheie al acestor ani este cupaj. Concret, potrivit rechizitoriului procurorilor, in perioada amintita Stefanescu a amestecat vin de 7 lei litrul, cu vin de 9 lei litrul, pe care l-a vandut la pretul de 9 lei litrul. De asemenea, vinul de 9 lei a fost amestecat cu cel de 12 lei litrul si vandut la pretul din urma. 
Vezi si Nicolae Malaxa, cel mai instarit om de afaceri al Romaniei din toate timpurile  
In paralel, Stefanescu amesteca rachiul de drojdie (30 de grade) cu tuica de pruna (24 de grade), la care adauga diferite cantitati de apa, vanzand amestecul sub denumirea de „tuica de pruna". Pentru a aduce taria alcoolica la nivelul de 24 de grade, cat prevedea tuica de prune veritabila, Stefanescu „adauga o cantitate de apa in functie de cantitatea de rachiu de drojdie introdusa". 
In cazul vinului, Stefanescu a preferat sa se aprovizioneze cu cantitati mult mai mari de vinuri inferioare, 138 de vagoane de vin la pretul de 7 lei litrul si 24 de vagoane de vin cu 9 lei litrul, pe cand la vinul de 12 lei litrul s-a aprovizionat in toata aceasta perioada doar cu 8 vagoane. 
Plusul obtinut, calculat de anchetatori la valoarea de 1.053.668 lei a fost insusit in intregime de acesta, printr-o organizare abila a intregului sistem. „Bachus" tinea personal evidenta , repartiza vanzatorii prin rotatie, ca sa nu cunoasca valoarea incasarilor zilnice, iar, pentru a-i determina sa nu vorbeasca, le dadea, la anumite intervale de timp si de Sarbatori, sume de bani cuprinse intre 100 si 500 de lei, cantitati de vin, dar si alimente. Mediatizat destul de agresiv in epoca, dosarul „Stefanescu" a facut deliciul presei si dupa 1990. 
Ancheta si povestile cu securisti 
Atunci se acredita ideea ca Stefanescu ar fi fost prins din intamplare. Se povestea ca un ofiter de Securitate ar fi cumparat vin de la Stefanescu pentru nunta fetei sale. Nunta s-a amanat, iar vinul, care a stat in damigene o saptamana, s-ar fi borsit. Povesti cu securisti spun anchetatorii cazului. „E de bonton sa dai in Securitate. De ce nu s-a spus ca e un taran, ca ei aveau obiceiul sa ia vin mai din vreme si sa il depoziteze pentru nunti. 
Securistul se descurca si de pe o zi pe alta", ne-a declarat Ilie Nejloveanu (61 de ani) fost ofiter anchetator la Ministerul de Interne in perioada cercetarilor in cazul Stefanescu. O alta infirmare a teoriei cu securistul vine din partea altui anchetator, in acest caz, chestorul Costica Voicu, fost sef al Politiei Romane: „Asta cu ofiterul de Securitate e folclor. A fost mult folclor in dosarul asta. Ca a fost prins cu eprubeta. Totul a plecat de la tranzactia cu aur. Noi aveam deja schema. Era totul desenat. Aurul a fost elementul declansator sa ajungem la el". 
Stefanescu, infundat de bisnitari 
Referitor la prinderea lui Stefanescu, Costica Voicu sustine ca arestarea lui Stefanescu a fost facuta dupa un flagrant organizat in urma unei tranzactii in care Stefanescu cumpara aur de la un bisnitar. 
„Una din informatiile care duceau spre Stefanescu erau legate de faptul ca el era preocupat de achizitia de aur. Cumpara bijuterii sub orice forma. Una dintre informatiile primite la vremea respectiva se referea la faptul ca Stefanescu trebuia sa cumpere de la un bisnitar o mare cantitate de aur. S-a realizat flagrantul, undeva in apropierea depozitului lui de vinuri. Era vorba de cateva lantisoare. In urma perchezitiei, atat acasa cat si la locul de munca, a venit bomba. 
Vezi si Ironim Budac, sibianul devenit ”locotenentul” lui Al Capone  
A fost meritul colegului meu Constantin Salitra. El a venit cu informatie: «Domnul Stefanescu va cumpara aur. Ce facem? Ii facem flagrantul sau nu?». Si l-au facut, ca era o ocazie sa puna mana pe el. La perchezitie i-a gasit acasa, pe langa aur, si suma de un milion de lei. La vremea aia, un milion de lei era o suma imensa. Interesant unde i-a gasit. Locuia la bloc si i-a gasit banii pe balcon intr-un zid facut special", isi aminteste chestorul Costica Voicu de actiunea din vara lui 1978. Tot el spune ca actiunea de prindere a lui Stefanescu a purtat numele de cod „Fermitatea '78". 
Dusmanii sistemului comunist 
- Dumitru Balanel, gestionar, a fost executat prin impuscare la 11 noiembrie 1958, pentru delapidarea sumei de 263.861 de lei. 
- Stefan Brezoiu a fost executat prin impuscare din acelasi motiv, delapidare, la 29 noiembrie 1958. 
- Gheorghe Circiu, brigadier, a fost executat la 31 august 1958 pentru inselaciune in dauna statului. 
- Constantin Ciurea, functionar la Cooperativa Sacele, a fost executat pentru „insusire si delapidare" la 21 iulie 1959. 
Amintiri despre Stefanescu 
Lui Gheorghe Stefanescu nu i s-a spus niciodata „Bachus". Aceasta porecla apare numai in filmul lui Titus Popovici si Geo Saizescu. Lui Stefanescu i se spunea „nea Gica". Era apreciat mai ales in mediul cooperatist si era cunoscut atat de cei care lucrau in domeniul alimentar cat si de mestesugari. 
Depozitul de vinuri al lui Gheorghe Stefanescu nu mai exista de ani buni. Era situat pe Calea Grivitei, in zona noului pasaj de la Basarab, pe partea cu gara, chiar la intersectia cu Nicolae Titulescu. A ramas insa in picioare depozitul fiului sau, Mircea, situat tot pe Calea Grivitei dar la intersectia cu strada Buzesti, scrie adevarul.ro.
„A fost un om destept" 
Constantin Tudoran este croitor. Bate spre 60 de ani, dar nu o arata. Nici la trup si nici la minte. Croitoria in care lucreaza inca din 1966 este peste drum de fostul depozit de vinuri al lui Mircea, fiul lui Gheorghe Stefanescu. „L-am cunoscut bine de tot pe Stefanescu, batranul. Prin anii '60 Stefanescu a fost ucenicul unchiului meu. Venea frecvent la depozitul baiatului, al lui Mircea. Tin minte ca la ei, la familia Stefanescu gaseai cel mai bun vin din Bucuresti. Era coada tot timpul si vinul era apreciat. Aveau pana si «Vin Pelin», care nu se gasea peste tot. Batranul era un om destept si era vinar adevarat", isi aminteste Tudoran subliniind ca Stefanescu nu era adeptul botezarii vinului. 
Tudoran isi aminteste cum arata si crama depozitului in care lucra Mircea Stefanescu: „Era o incapere imensa. Butoaie imense de sute de litri aranjate la linie. O ordine desavarsita dar si curat. Butoaiele de jos erau legat prin conducte de cele din magazin si vinul era pompat direct. Dupa ce i-au luat pe cei din familia Stefanescu a venit alt gestionar. A stat si el un an si l-au arestat si pe el, dar pentru niste prostii cu pungi de un leu. Apoi am luat eu, pentru un timp, spatiul respectiv. Am facut croitorie acolo. La subsol erau butoaiele acelea mari pe care le-au taiat pentru a mari depozitul. Mare prostie, ca erau de valoare". 
Stefanescu, mafiotul anilor '70 
Gruparea condusa de Gheorghe Stefanescu a „lucrat" fara a fi descoperita aproape opt ani. Si asta in conditiile in care controalele facute de autoritatile vremii il gaseau pe Stefanescu cu actele in regula. Chestorul Costica Voicu are o explicatie referitoare la modul in care lucra nea Gica, asa cum ii spuneau lui Stefanescu, apropiatii. 
„Stefanescu era tipul mafiotului traditional. Cu o anumita cultura a banului. O avaritie din asta totala, dar si preocuparea pentru a-si realiza copiii, Gabi si Mircea. El le-a dat unitati pe care sa le conduca dupa ce au facut ucenicia direct cu el. In 1978 el avea vreo 50 de ani. Avea si o vila la Breaza, iar in familie fiecare avea masina. Stefanescu era blindat. Il avea pe primul secretar la mana. Nu mai vorbesc de directori si directorasi. Aia veneau sa-si ia tainul. Pe final refuzau sa mai ia tainul ca era prea mare. El dicta. La comandantul militiei locale nu avea el treaba. Fiecare trecea si isi lua darul. Era bidonul de vin, nici nu se punea problema de bani la nivelul asta. Bani stia el cui sa-i dea. Era un tip foarte calculat. Stia care-i pretul fiecaruia. Avea asta in sange." 
In mod normal, in fisa postului sau, salariul de incadrare al lui Gheorghe Stefanescu era de 2.000 de lei pe luna. Adevaratele lovituri aveau sa vina insa din 1974 si pana la momentul retinerii sale, in 1978. 
Sistemul fraudei 
Inca din 1969, Stefanescu a luat in vizor podgoriile de la Cotesti, judetul Vrancea, atras de cantitatile imense de vin produse aici, dar si de calitatea superioara a bauturii. Incepand din 1974, vizitele in Vrancea se intensifica. 
De-a lungul urmatorilor ani, "Bachus" va pune la punct o intreaga retea de dare a mitei, in care au fost inclusi, treptat, directori generali, gestionari si chiar pivniceri. Mita varia de la bauturi straine si pachete de tigari, la inceput, la 1 leu si, mai tarziu, 5 lei pentru fiecare litru de vin predat fara forme legale. La final, in jurul anului 1978, vinul era transportat deja cu vagoanele, iar mita ajunsese la nivelul bijuteriilor din aur. 
Pentru justificarea cantitatilor de vin ce erau transportate din Vrancea spre Bucuresti, "Bachus" si complicii sai pusesera la punct un sistem extrem de ingenios. Dupa ce se incarca masina cu vin si se intocmea avizul de expeditie, Stefanescu cerea ca ultima cifra trecuta pe hartii sa fie un "1"(unu). Dupa descarcarea bauturii in Bucuresti, cifra unu, de la final, era falsificata in litera "l", de la litri, iar in fata celor trei cifre ramase se adauga o cifra mai mica decat cea oficiala. 
De asemenea, pentru justificarea faptului ca o singura foaie de parcurs era folosita pentru doua transporturi de vin, soferii erau mituiti pentru a trece pe hartii evenimente inventate: intreruperea cursei pentru odihna sau remedierea unor deficiente tehnice. In acest "timp mort", soferii efectuau de fapt, cu acelasi aviz, un al doilea transport, fara forme legale. Potrivit dosarului in care a fost anchetat Stefanescu, soferii care faceau astfel de transporturi primeau intre 1.000 si 2.000 de lei la cursa. 
Spaga cu sacosa de sute de lei 
La sfarsitul anilor '70, in timpul cercetarilor, anchetatorii au descoperit ca Stefanescu psrefera coruptia la nivel inalt, fara a se complica. 
„Gruparea Stefanescu era una ermetica, de tip familial, constituita mafiot. Cu puternice increngaturi si in sus si in lateral. In sus ca sa se acopere prin coruptie si in lateral erau furnizorul si cel care transporta marfa. Modalitatile de investire erau aur, valuta, obligatiuni CEC. El actiona direct. Imi aduc aminte ca la Odobesti era directoare o doamna care a fost si ea prinsa in vartejul asta. La ancheta ne-a spus «m-am pomenit cu sacosa de bani. Ce sa fac?». Asa lucra grupul lui Stefanescu. Directoarea n-a rezistat tentatiei si a fost si ea luata, dar a avut o pedeapsa mai mica", isi aminteste Costica Voicu. 
„Stefanescu era jupanul total" 
Secretul lui Stefanescu statea in comportamentul lui. Parea discret, insa totul era cantarit precum licorile pe care le vindea. Plecase de la zero. Nu pierdea nimic. In fata tovarasilor de la partid era vazut ca un om muncitor, avea caracterizari corespunzatoare, iar in cadrul retelei pe care o coordona era „numarul 1". 
Costica Voicu il defineste pe Gheorghe Stefanescu: „Stefanescu a inceput afacerea la nivel de depozit. A inceput singur si a facut afacerea profitabila, ca gestionar. Era un nucleu bine organizat. Angajatii erau si ei din familie. El era seful. Le spunea ce sa ia si de unde sa ia. El isi lua banul de la toti. Era dealerul. Avea partea lui la orice tranzactie. Era un boss. Era chiar premiat de primul secretar. Lua diploma de unitate fruntasa pe ramura. Se imbraca la cravata, mergeau la sprit, frumos, elegant. El era jupanul total". 
Drama familiei Stefanescu 
Gheorghe Stefanescu a avut doi baieti. La arestarea lui Stefanescu, Mircea avea 27 de ani si era gestionar al unui depozit de vinuri din zona Pietei Matache. Gabi avea 21 de ani si era ucenic pe langa tatal sau. Cei doi baieti au fost si ei condamnati in dosarul tatalui sau. Gabi a facut trei ani de puscarie, iar Mircea a fost condamnat la 15 ani, dar a executat zece ani. Cei doi baieti au murit insa la putin timp de la liberare, dupa ce s-au imbolnavit la inchisoare. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

gheorghe stefanescu bachus resursele financiare sistemul fraudei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1327 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013714 (s)