News Flash:

Adevarul despre moartea lui Nicolae Labis

2 Decembrie 2013
4330 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Labis s-a nascut pe 2 decembrie 1935, Poiana Marului, comuna Malini, judetul Suceava.
Marele Nichita Stanescu (1933-1983), mai mare cu doi ani decat Labis, a povestit, la un moment dat, cam ce a insemnat pentru el intalnirea cu Nicolae, intr- un amfiteatru al Facultatii de Filologie din Bucuresti. “Ne-a recitat poemul «Moartea caprioarei»... Am ramas cu gura cascata. Pana atunci, credeam ca sunt si eu un poet mare. Ei bine, in momentele cand Labis recita, mi-am dat seama cat de mare poet era el si cat de prost eram eu...”.
Un fulger i-a lovit casa in vara lui 1956
Mai mult, Nichita a considerat ca nu poate publica nimic cat timp traieste Labis, dovada ca primele poezii ale “Ingerului Blond” apar in martie 1957, la trei luni distanta de tragicul accident de tramvai. Fire sensibila si cu darul premonitiei, Labis si-a anticipat moartea printr-o poezie scrisa cu cateva luni inaintea accidentului de tramvai care avea sa-i curme viata. Una dintre surorile poetului, Margareta, a povestit pentru Jurnalul National intamplarea ce a determinat aparitia acelor randuri tulburatoare: “O minge de foc (n.r. - un fulger) a patruns prin firul antenei de radio, prin partea de sus a peretelui exterior, de la camera unde atunci dormeau parintii si sora mea Teodora. Globul incandescent a perforat barnele din lemn si tencuiala fara sa aprinda casa. Tata a vazut ingrozit cum, in intunericul noptii, mingea de foc dansa imponderabil in aer deasupra patului mare, dublu, si cum apoi s-a scurs nevazuta prin manerul de metal al unei umbrele rezemate de peretele opus sparturii”. Chiar in ultima vara a lui (1956), Labis - marcat emotional de “vizita” fulgerului - a asternut pe hartie urmatoarele versuri, interpretand ciudatul eveniment ca pe un avertisment trimis de catre moarte, asa cum considera si astazi sora lui Margareta: 
“Ti-a insemnat natura prin trasnet unde stai, 
Zdrelindu-ti-o, cu flacari primejdioase, casa,
E semn de neastampar si de noroc sa-l ai 
Pana cand neagra doamna o sa-si invarta coasa”.
A debutat la 15 ani
Labis a avut o ascensiune fulgeratoare, debutand in ziarul Zori Noi, in 1950, la doar 15 ani. Termina apoi Scoala de Literatura Mihai Eminescu din Bucuresti, dupa care urmeaza, vreme de un semestru, cursurile Facultatii de Filologie din Capitala (1954). In 1956, ii apare volumul “Primele iubiri”, iar dupa moarte, doi ani mai tarziu, in 1958, se publica si cartea “Lupta cu inertia”. Considerat varful de lance al generatiei saizeciste, Nicolae Labis a lasat in urma versuri nemuritoare si amintiri frumoase, dar si o multime de regrete si de intrebari fara raspuns.
Misterul mortii lui Labis dainuie si astazi. In noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, poetul ajungea sub rotile unui tramvai, dupa o seara petrecuta cu prietenii la restaurant, si se stingea 12 zile mai tarziu, la 22 decembrie, paralizat si devorat de bronhopneumonie, scrie libertatea.ro.
Reconstituirea acelei nopti de decembrie incepe la restaurantul Capsa din Bucuresti, acolo unde Labis si-a petrecut seara intr-un cerc de prieteni. Demna de mentionat este aparitia la masa poetului a unei dansatoare din ansamblul Ciocarlia al Ministerului de Interne, Maria Polevoi, despre care se spunea ca dorea de mult sa intre in viata sentimentala a lui Labis. Din declaratiile martorilor, seara, stropita din plin cu tuica, s-a prelungit apoi la restaurantul Victoria, petrecerea spargandu- se spre miezul noptii. Apoi, Labis s-a indreptat spre statia din fata Spitalului Coltea, in asteptarea tramvaiului, insotit de doua femei, Zizi Munteanu si dansatoarea Polevoi. Acolo, pe refugiul statiei, Labis a fost lovit de tramvai si a cazut intre vagoane. Unii au spus ca a vrut sa ia tramvaiul din mers, altii - ca era beat si ca n-a fost atent. S-a mers si pe varianta ca era urmarit de un securist care l-ar fi impins pe cel pe care-l fila.
Poetul, pe patul Spitalului de Urgenta, unde a fost dus in graba, le-a facut o marturisire socanta prietenilor sai, Mihai Stoian si Florin Mugur. Astfel, Labis le-a povestit acestora ca in momentul accidentului era insotit de doi barbati si de o femeie, iar cand a incercat sa urce in vagon, cineva l-ar fi imbrancit si atunci s-a agatat de gratarul dintre vagoane, cazand cu capul in jos si lovindu-se de caldaram. Labis a agonizat 12 zile pe patul de spital, paralizat de la torace in jos, cu coloana fracturata, si a murit de bronhopneumonie in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956. 
Martora s-a sinucis in 1979
Versiunea anchetatorilor a fost aceea ca “accidentul, produs cand tramvaiul cu numarul 13 intra in statie, s-a petrecut doar din vina poetului, care era in stare pronuntata de ebrietate si nestapanind picioarele”. Maria Polevoi, dansatoarea care l-a dus pe Labis la spital si singurul martor care putea sa mai faca lumina, s-a sinucis in 1979, dupa ce a luat o doza mare de somnifere.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicolae labis
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2224 (s) | 34 queries | Mysql time :0.029485 (s)