News Flash:

Adevarul despre moartea Maresalului Philippe Pétain, erou al Frantei

25 Septembrie 2013
4194 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In iunie 1951, presedinte Frantei, Vincent Auriol, a emis un decret prin care i se permitea lui Pétain, pe atunci in varsta de 95 de ani, sa fie mutat din inchisoarea de la Ile d’Yeu, din zona Golfului Biscaya, unde era inchis din 1945, intr-o casa din apropiere, in Port Joinville. Cu cateva luni inainte, in februarie, aniversarea bataliei de la Verdun, in urma careia Pétain isi castigase faima, il facuse pe Generalul de Gaulle sa sugereze ca Maresalului ar trebui sa-i fie permis sa-si traiasca ultimele zile cu demnitate.
In aprilie, prizonierul s-a imbolnavit atat de tare incat a fost chemat un preot la inchisoare pentru ultima impartasanie. Pétain a supravietuit insa episodului, dar a murit la doar trei saptamani dupa ce a fost mutat la Port Joinville. A fost inmormantat acolo la 25 iulie in prezenta sotiei sale si a unor fosti apropiati. Autoritatile au fost in cele din urma de acord ca pe certificatul de deces sa fie scris „Philippe Pétain, Maresal al Frantei”.
Pétain isi datora reputatia bataliei de la Verdun din 1916, cand a aparat cu succes orasul impotriva unui atac german, precum si abilitatii sale de a-si inspira soldatii sa nu se dea niciodata batuti (ceea ce au si facut la Verdun, o fortareata aproape neimportanta din punct de vedere strategic). Pétain avea atunci, in 1916, saiszeci de ani. Cand germanii au invadat din nou Franta, in 1940, avea 84 de ani. Cu toate acestea, a fost numit vice-premier pentru ridicarea moralului national, iar in iunie, cand devenise clar ca Franta nu va rezista in fata germanilor, a ajuns la conducerea tarii, scrie historia.ro.
Pétain a fost atunci chemat la conducerea Frantei pentru a scoate tara din razboi. Asta a si facut, iar la momentul respectiv, cand a cerut armistitiul, a fost considerat de multi francezi un salvator. Calm, demn, ultraconservator, Pétain salvase tara de germani. El credea ca germanii ii vor invinge repede pe englezi si ca razboiul se va termina. Pe termen lung, Maresalul dorea sa apere Franta in fata pericolului reprezentat de ideologiile de stanga, astfel ca a urmarit restaurarea vechiului respect pentru religie, patriotism si valorile familiale. Motto-ul regimului sau (ce trebuia sa-l inlocuiasca pe cel vechi – libertate, egalitate, fraternitate) era „munca, familie, patrie”.
Unul din punctele-cheie ale regimului Pétain a fost, in contextul dat, reconcilierea franco-germana. Asta presupunea ca Franta sa devina antibritanica. Sub directia lui Pierre Laval, propaganda regimului de la Vichy a fost una vehement antibritanica si, dupa o intalnire cu Hitler, Pétain a cerut public francezilor sa accepte colaborarea cu germanii. Cand germanii au invadat Rusia in 1941, Pétain l-a numit pe Hitler aparatorul civilizatiei impotriva comunismului. Maresalul a fost insa afectat de actiunea germanilor deoarece invazia Rusiei i-a mobilizat inca si mai mult pe comunistii francezi din Rezistenta.
Intr-un final, Maresalul a inceput sa se intrebe daca germanii vor castiga razboiul. In ciuda acestor indoieli, el nu a renuntat la politica de colaborare cu Germania, temandu-se ca nemtii vor anexa intreaga Franta. Cu timpul, majoritatea francezilor au inceput sa condamne politica regimului de la Vichy, acuzandu-l pe Pétain de colaborationism. In august 1944, cand Aliatii se apropiau de Paris, germanii i-au dus pe Pétain, Laval si pe restul ministrilor guvernului de la Vichy in Germania, unde au pus bazele unui guvern francez in exil intr-un castel al familiei Hohenzollern. Data fiind situatia, acest guvern nelegitim nu a avut nicio sansa, iar Pétain s-a intors in Franta, stiind ca acolo va fi judecat pentru tradare, decizie considerata de catre de Gaulle un act de curaj. Procesul Maresalului a avut loc intre 23 iulie si 15 august 1945.
Pétain a refuzat sa recunoasca autoritatea tribunalului de judecata si a vorbit foarte putin pe parcursul procesului. In apararea sa, a declarat ca, in acele circumstante extraordinare, a facut tot ce a putut pentru a proteja interesele Frantei, precum si supravietuirea tarii.
Cu o majoritate de 20 de voturi la 7, a fost condamnat pentru tradare si conspiratie pentru rasturnarea Republicii, primind pedeapsa cu moartea. Apoi, cu o majoritate de 14 voturi (fata de 13 voturi impotriva), judecatorii au recomandat schimbarea pedepsei, data fiind varsta inaintata a acuzatului. De Gaulle, luand in considerare si meritele lui Pétain din timpul Primului Razboi Mondial, i-a comutat pedeapsa la inchisoare pe viata.
Dupa proces, Curtea de Judecata i-a anulat lui Pétain toate gradele si onorurile militare, cu exceptia distinctiei de Maresal al Frantei, distinctie oferita prin lege speciala de Parlamentul Francez. Dat fiind principiul separarii puterilor in stat, tribunalul, ca putere judecatoreasca, nu putea uzurpa puterile Parlamentului, anuland legea prin care Pétain devenise Maresal.
Dupa raspandirea vestii ca Maresalul Pétain a murit, au avut loc mai multe demonstratii de fidelitate in onoarea sa.
Cea mai importanta asemenea demonstratie a avut loc la Paris, in fata Mormantului Eroului Necunoscut aflat sub Arcul de Triumf.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

iunie vincent auriol p tain port joinville inchisoare a murit
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1763 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013343 (s)