News Flash:

Administratia si boierii in timpul regimului fanariot

25 Iunie 2014
1508 Vizualizari | 0 Comentarii
Epoca fanariota a fost caracterizata de la inceput prin politici fiscale excesive, dictate atat de nevoile otomane, cat si de ambitiile domnitorilor, care fiind constienti de statutul lor fragil, cautau sa-si plateasca creditorii cat mai repede, dupa care incercau sa se imbogateasca cat inca se mai aflau la putere. Pentru a sadisface nevoile crescande ale Portii si pentru a-si asigura beneficii personale, domnitorii fanarioti au initiat politici dure de taxare a populatiei, adusa rapid in stare de saracie lucie.
Efectele dezastruoase ale domniilor unora dintre fanarioti au fost in contrast cu realizarile si proiectele altora, ca in cazul domniilor lui Constantin Mavrocordat (care a abolit iobagia in 1746 in Muntenia si in 1749 in Moldova) sau a lui Alexandru Ipsilanti, (care a incercat sa reformeze legislatia si sa introduca salarizarea functionarilor publici, intr-un efort de stopare a folosirii din fondurile publice a unor sume exagerate pentru intretinerea administratorilor – greci sau pamanteni – in conditiile in care, in acea perioada, se ajunsese sa fie mai profitabil sa detii o functie oarecare decat sa ai mosii). Introducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, Pravilniceasca condica, a fost primita cu rezistenta indarjita de boieri.

Vezi si Despre epoca fanariota 
Incercarile de reforma a domnitorilor se loveau de cele mai multe ori de conservatorismul boierilor din Divan. Documentele timpului arata ca in jur de 80% din cei care ocupau un loc in Divan erau membri ai familiilor vechi boieresti romanesti. 
Boierii locali incercau sa pastreze neschimbate oranduielile economice si sociale vechi, care le erau favorabile, impotrivindu-se unor reforme precum cea a lui Alexandru Ipsilanti, facand in plus presiuni pentru diferite scutiri de taxe si impozite.

Vezi si Mari curiozitati din istoria romanilor 
Dupa Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), Rusia a primit dreptul sa intervina in favoarea supusilor otomani de religie ortodoxa, iar presiunile politice otomane au inceput sa fie mai putin eficiente. Poarta a fost obligata sa faca unele concesii, daca dorea sa pastreze controlul economic si strategic asupra celor doua principate: tratatul oprea orice crestere viitoare a tributului si, intre 1774 si 1830, obligatiile fiscale ale celor doua principate au scazut de la 50.000 la 20.000 guldeni pentru Muntenia si la doar 3.100 guldeni pentru Moldova.
In perioada imediat urmatoare semnarii tratatului, Rusia s-a folosit la maxim de noile prerogative castigate. Astfel, demiterile lui Constantin Ipsilanti (in Muntenia) si Alexandru Moruzi (in Moldova) de sultanul Selim al III-lea, (cerute de ambasadorul francez in Turcia, Horace François Bastien, ca raspuns la temerile partial intemeiate fata de o conspiratie prorusa la Bucuresti), au reprezentat un motiv de razboi pentru razboiul ruso-turc din 1806-1812. (Ipsilanti a fost reinscaunat de generalul Mihail Miloradovici imediat dupa intrarea trupelor ruse in Muntenia).

Vezi si  Povestea fanariotilor ce au reformat tarile romane
Astfel de actiuni a inaugurat o perioada de protectorat ruses in cele doua principate, care a culminat cu administratia Regulamentului Organic din anii 1830. Principatele Dunarene capatasera o mare importanta strategica odata cu izbucnirea seriei razboaielor napoleoniene si inceputul declinului Imperiului Otoman, de indata ce statele europene au inceput sa fie ingrijorate de expansiunea ruseasca catre sud, (manifestata printre altele de anexarea Basarabiei in 1812). In cele doua principate au fost deschise mai multe oficii consulare, care urmareau evolutiile relatiilor ruso-otomane, consulate care au avut un impact indirect asupra economiiei locale, diplomatii oferind protectie si statutul de suditi afaceristilor aflati in competitie cu breslele locale.
In paralel, boierii au inceput campanii de inaintari de petitii impotriva domnitorilor. Desi unele erau adresate Portii sau autoritatilor Imperiului Habsburgic, cea mai mare parte a lor cereau interventia Rusiei. In timp ce reclamatiile vizau cazuri reale sau imaginare de coruptie politica sau de abuzuri, petitiile erau ilustrarea conservatorismului semnatarilor. Boierii aveau tendinta sa faca referiri la Capitulatiile semnate de cele doua principate cu otomanii, cerand respectarea drepturilor sau repunerea in drepturile care le erau garantate prin acele acte.
Boierii reclamau ca neavenite orice incercare a domnilor de reforma, pretinzand ca acestea contraveneau traditiilor locale, facandu-se simtite dorintele pentru instaurarea unor republici aristocratice. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

epoca fanariota politici fiscale ambitiile domnitorilor fanarioti
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1755 (s) | 34 queries | Mysql time :0.024863 (s)