In aprilie 1940, armatele germane au invadat Danemarca si Norvegia, respingand interventia armatelor anglo-franceze si acaparand minereurile si bazele navale si aeriene din cele doua tari.

In mai 1940, Germania a dezlantuit ofensiva de-a lungul intregii frontiere cu Belgia, Olanda, Luxemburg si Franta. Insuficienta cooperare a armatelor acestor tari luate prin surprindere, lipsa de pregatire si dotarea tehnica, intensa activitate a asa-zisei „coloane a cincea“ au dus la infrangere. Olanda si Belgia au fost scoase din lupta si ocupate. O mare armata aliata, incercuita de plajele de la Dunkerque, a putut fi evacuata cu multa greutate in Anglia.

Vezi si Inovatii medicale din Germania nazista 

Franta, atacata si de Italia, a capitulat la 22 iunie 1940. Germania a anexat Alsacia si Lorena si a instaurat un regim de ocupatie militara in jumatatea de nord a tariii.

In partea de sud, neocupata, Philippe Pétain, maresal al Frantei, a devenit seful unui nou guvern francez, cu sediul la Vichz, care s-a resemnat la o umilitoare colaborare cu inamicul.

Poporul francez a primit cu entuziasm apelul lansat in Anglia, la 18 iunie 1940, de generalul Charles de Gaulle, de a nu recunoaste capitularea si a organiza lupta de rezistentaimpotriva ocupantului.

Vezi si Cinci lucruri inedite legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial
Intensa pregatire, realizarea surprizei, superioritatea tehnica adusesera Germaniei victorii facile si dadusera comandamentului hitlerist convingerea ca „razboiul fulger“ este drumul spre victorie.

Pregatirile de debarcare in Anglia s-au terminat insa cu infrangerea aviatiei germane si zadarnicirea planului hitlerist de a obtine o victorie militara deplina in apusul Europei. Agresiunea s-a indreptat atunci in alte directii.