News Flash:

Agresiunile coloniale comise de Germania

28 Ianuarie 2014
1362 Vizualizari | 0 Comentarii
La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, puterile coloniale europene s-au intrecut pentru a pune mana pe cele mai bogate regiuni din continentul african. In 1884, convins ca ar fi mai bine sa formalizeze colonizarea Africii decat sa existe constant certuri pentru teritorii, cancelarul Imperiului German, Otto von Bismarck, a organizat la Berlin o conferinta la care au participat 14 tari europene. Scopul era simplu: impartirea continentului african. Ca rezultat al conferintei, Germania a „primit” Tanzania, Togo, Camerun si Namibia.
„Primii colonisti care au ajuns aici [in Namibia] au venit in speranta ca vor face bani usor. Dar asta nu era genul acela de colonie. Nu era precum Togo sau Camerun, acele zone foarte fertile”, a explicat istoricul Casper Erichsen, scrie Al Jazeera, citat de historia.ro.
In acea perioada, majoritatea indigenilor Herero din Namibia se ocupa cu cresterea vitelor. Ei isi masurau bogatia in numarul de animale pe care il detineau. Pe masura ce din ce mai multi germani ajungeau in aceasta zona, indigenii au inceput sa vada cum bogatia lor dispare de la o zi la alta. Astfel, au inceput sa apara primele tensiuni dintre africani si europeni.

Vezi si Masacrul de la Srebrenica 
Erichsen aprofundeaza problema: „Germanii au venit spunand «vrem sa conducem aceasta colonie», si nu doar pe hartie. Vrem sa preluam administratia, vrem sa fie un stat pentru colonistii germani. Creand un asemenea stat, evident ca aveau sa apara conflicte cu africanii care stapaneau pamantul si vitele. Iar acestia nu aveau sa accepte totul... In alte colonii s-a vazut ca aceste lupte anticoloniale au inceput mai devreme, dar pentru ca aceasta era o colonie atat de tanara, lupta inca nu se conturase, problemele inca nu se rezolvasera. Cine avea controlul? Si aici cred ca intervin razboaiele din 1903-1904, cred ca asta e in spatele lor – cine e stapanul?”
Intre 1903 si 1908, armata Kaiserului Wilhelm al II-lea a suprimat brutal rebeliunea indigenilor Herero, omorand peste 65.000 de oameni in doar patru ani de zile. Acesta este primul genocid recunoscut al secolului XX si multi spun ca a servit drept model pentru ceea ce avea sa faca Hitler cateva decenii mai tarziu.
„Pe 12 ianuarie 1904, liderul Herero Samuel Maharero a dat ordinul pentru atacarea instalatiilor de infrastructura si a fermelor, a statiilor de cale ferata si a unor localitati precum Okahandia. Din pacate, si femei si copii au cazut victime acestui inceput de revolta care avea sa devina un razboi in toata regula”, a declarat Eberhard Hoffmann, director adjunct al publicatiei Allgemeine Zeitung, cotidianul german din Namibia.
Istoricul Erichsen spune ca rebeliunea impotriva germanilor s-a nascut din toate resentimentele ce se adunasera in ultimii ani. De aceea, ea s-a raspandit foarte repede in randul populatiei Herero. Muncitorii din ferme au inceput sa ia armele in maini si sa lupte impotriva fermierilor germani, iar pe unii i-au si omorat. Germanii au fost cu totul luati prin surprindere de revolta indigenilor. De aceea, in prima faza, indigenii i-au invins pe europeni, dar ulterior Berlinul l-a trimis pe generalul Lothar von Trotha sa inabuse revolta.

Vezi si Adevaruri despre antisemitism si exterminarea in masa a evreilor 
„Pe 11 august 1904, el si-a inceput atacul. Si cand a urmat contraatacul Herero, ei [germanii] i-au secerat practic cu mitralierele. Pentru ca flancul de est a fost slabit, populatia Herero a reusit sa-l strapunga si asta a dus la o fuga disperata, neplanuita, in desertul Kalahari. Mii de oameni au murit de sete si de foamete in aceasta fuga in desert. ”
Dupa ce revolta a fost inabusita, indigenilor ramasi in viata li s-a interzis sa mai aiba pamant sau vite. De asemenea, ei au fost trimisi in lagare de concentrare pentru a munci pentru colonisti. Germanii au folosit prizonierii la construirea de strazi, cai ferate si porturi. Mii de oameni au murit in aceste lagare din cauza extenuarii, foametei si bolilor.
„As estima ca circa 25.000-35.000 de indigeni au murit in lagarele de concentrare in cei trei ani in care acestea au functionat. Exista o neintelegere, in sensul ca multi cred ca genocidul a avut loc atunci cand von Trotha a atacat populatia Herero [n.r. – e vorba de faimosul ordin de a-i impusca pe toti cei din tribul Herero ]. In opinia mea, adevaratul genocid a constat in ceea ce a urmat in urmatorii trei ani”, a spus Erichsen.
Multi descendenti ai supravietuitorilor spun ca violentele germanilor si anii de stapanire coloniala inca le influenteaza vietile: „Multe pot fi corelate cu razboiul de atunci. Am devenit saraci. Inainte eram un popor cu multe vite. Populatia Herero era cunoscuta pentru vitele sale.”
In 2001, tribul Herero a lansat un proces impotriva Germaniei in America, devenind astfel primul grup etnic care cauta reparatii pentru atrocitatile comise in urma cu un secol. „A fost un genocid comis impotriva poporului nostru si credem ca e responsabilitatea si misiunea noastra sa cerem despagubiri. Vrem ca ei sa recunoasca ca au comis un genocid. Dupa aceasta recunoastere, vrem ca ei sa isi ceara scuze. Si dupa scuze, vrem sa purtam un dialog, apoi putem sa vorbim”, a declarat Ushua, asistent social si liderul Comitetului pentru Genocidul Herero din Namibia.
In august 2004, Germania si-a cerut scuze pentru genocid. A respins ideea unor compensatii financiare pentru familiile victimelor, dar a promis acordarea de ajutoare. „Fara prea multe indoieli, perioada coloniala germana si genocidul sau exterminarea sau oricum vreti sa o numiti a avut un impact direct asupra modului in care populatia Herero traieste azi”, a mai declarat Erichsen.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

puterile coloniale imperiului german berlin germania tanzania togo
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1600 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013874 (s)