News Flash:

Alexandre Dumas-tatal. O viata ca un roman de aventuri

3 Februarie 2014
3651 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandre Dumas era fiul unui general din vremea lui Napoleon, produs al incrucisarii unui marchiz francez emigrat in insula Haiti cu o negresa. Din casatoria generalului mulatru Dumas cu o alba, se naste, in 1802, viitorul autor al celor Trei muschetari, care avea asadar o patrime de sange negru, ceea ce il singulariza fiziceste in societatea pariziana a timpului. Generalul Dumas, aflat in dizgratie din cauza convingerilor sale republicane, moare in 1806 fara nicio avere.
Copilul de trei ani, Alexandre, este crescut anevoios, impreuna cu o sora mai mare, de vaduva generalului in oraselul sau natal, situat la nord de Paris, Villers-Cotterets. In ciuda tuturor interventiilor, Napoleon refuza sa acorde o pensie vaduvei generalului Dumas, astfel incat educatia scolara a tanarului Alexandre ramane destul de precara.
Dupa caderea imperiului, adolescentul Dumas refuza sa se prevaleze de titlul de „marchiz Davy de la Pailleterie” al bunicului sau, pe care generalul Dumas nu-l purtase niciodata. Prost vazut de noul regim al restauratiei, lui Alexandre Dumas nu-i ramane altceva de facut decat sa-si gaseasca o slujba pentru a-si putea castiga viata. Devine secretar al ducelui de Orleans (viitorul rege Ludovic-Filip).

Vezi si  Stefan Tomsa, domnitorul cu o poveste demna de „Cei trei muschetari"
Functionar putin zelos, Dumas este atras irezistibil de teatru, pe care-l frecventeaza cu asiduitate. Avusese ocazia sa-l cunoasca pe marele Talma, aflat la zenitul carierei sale. Prin 1827, o trupa engleza, in care stralucea ilustrul Kean, suscita in cursul unui turneu in Franta, entuziasmul lui Dumas. Cunoscand intamplator pe Charles Nodier, Alexandre Dumas intra prin intermediul acestuia in contact cu scriitorii romantici. La cenaclul lui Charles Nodier, Dumas cunoaste pe Victor Hugo, Lamartine, Vigny, pe foarte tanarul Musset etc.
Muscat de sarpele celebritatii, Dumas scrie o drama despre regina Cristina a Suediei. Piesa nu reuseste sa fie reprezentata; autorul nu se descurajeaza insa si, in 1829, obtine un succes considerabil cu alta drama romantica, Henric al III-lea si curtea sa. Ducele de Orleans, mandru de secretarul sau, ii schimba functia in cea de bibliotecar, marindu-i salariul. Tot el intervine pentru a evita interzicerea piesei lui Dumas de catre cenzura. Henric al III-lea si curtea sa era de fapt, cu un an inainte de Hernani, prima victorie a teatrului romantic pe scena. In 1830, Dumas, de loc invidios, aplauda triumful zgomotos al dramei lui Victor Hugo, Hernani, careia de altfel ii prefera Marion Delorme.
Majoritatea pieselor lui Dumas sunt in proza. Asa este si drama din 1831, Antony, prima piesa romantica cu subiect luat din contemporaneitate, care obtine un adevarat triumf, avand o suta treizeci de reprezentatii consecutive, cifra de necrezut pentru acea vreme. La succesul piesei a contribuit desigur si interpretarea magistrala a celebrei actrite Marie Dorval. O alta mare actrita, domnisoara Georges, asigura triumful melodramei Turnul Nesle, in 1832.  Popularitatea dramaturgului Dumas intrecea cu mult pe cea a lui Victor Hugo. In 1836, el obtine un nou triumf cu piesa Kean, in care a stralucit faimosul actor Frederick Lemaitre.
Nu toate piesele lui Dumas inregistrau succese sigure de casa. Pe de alta parte, voga teatrului romantic se stingea repede, ca un foc de paie. De aceea, scriitorul, foarte cheltuitor, mereu asaltat de creditori, impresionat si de esecul Burgravilor lui Victor Hugo, se hotaraste, in 1843, sa-si schimbe specialitatea, dedicandu-se romanului. Fidel crezului romantic, Dumas se inspira din istorie, si, in 1844, da cu Cei trei muschetari una din cartile cele mai citite de toate generatiile care s-au succedat de atunci si pana astazi in toate colturile lumii. Celebritatea romancierului Dumas va intrece de acum inainte cu mult pe cea a dramaturgului. Dumas devine un specialist al romanului-foileton, asigurand zeci de mii de cititori ziarelor si revistelor care reuseau sa obtina colaborarea lui.
Succesul uluitor al Celor trei muschetari il incurajeaza sa persevereze pe aceeasi cale. Avand o mare putere de munca, Dumas isi creaza insa si un adevarat atelier de fabricare a romanelor in serie. Numerosi colaboratori astern pe hartie si dezvolta ideile principale, planul, sugestiile date de Dumas.Totusi, in toate romanele, firul director, osatura, conceptia, ii apartin lui Dumas.
Cele mai multe din romanele lui Dumas se inspira din istoria Frantei; Dupa douazeci de ani si Vicontele de Bragelonne continua Cei trei muschetari. Regina Margot, Doamna de Monsoreau si Cei patruzeci si cinci formeaza o trilogie inspirata dim domnia familiei Valois. Alte romane (Colierul reginei, Ange Pitou etc.) descriu declinul monarhiei franceze. O faima, cel putin egala cu cea a Celor trei muschetari o are romanul inspirat din realitatea contemporana, Contele de Monte Cristo (1844).
In 1851, dupa lovitura de stat din 2 decembrie a lui Napoleon al III-lea, Dumas, intocmai ca si Victor Hugo, paraseste Franta si se exileaza la Bruxelles. Exilul sau va dura mai putin decat cel al autorului Mizerabililor, dar viata sa aventuroasa cunoaste noi episoade, demne de cele mai bune din romanele sale. In 1858, Dumas intreprinde o lunga calatorie in Rusia, vizitand Petersburg, Moscova, Nijni-Novgorod, Caucazul si constata cu placere ca acolo operele lui erau cunoscute tot atat de mult ca in Franta.
In 1860, construindu-si o mica goeleta, Emma, Dumas se hotaraste sa se alature lui Garibaldi, care in fruntea celor 1000 de voluntari debarcase in Sicilia. Plecat din Marsilia, Dumas se intalneste cu Garibaldi la Palermo. Scriitorul il urmeaza pe revolutionarul italian in marsul sau asupra Neapolului, unde isi face intrarea imbracat cu o camasa rosie, la 7 septembrie 1860. Cu ani in urma familia domnitoare a regatului Neapolului il facuse prizonier si il torturase pe generalul Dumas pe cand se intorcea din Egipt. Fiul generalului conbribuia acum la alungarea familiei regale din Neapole; era o adevarata razbunare si pedeapsa, in stilul lui Edmond Dantes.
La Neapole, Garibaldi il numeste pe Dumas director al „Antichitatilor“ si ii da drept resedinta un palat. Scriitorul, neobosit, scoate un ziar local, initiaza sapaturi la Pompei si scrie o brosura, in limba italiana, in care preconizeaza o reforma agrara in Italia meridionala. Incepe sa elaboreze si o istorie a Burbonilor din Neapole, in unsprezece volume. Cand Garibaldi preda Sicilia si Neapolul regelui Victor-Emanuel al II-lea, Dumas este alungat, profund mahnit de ingratiumdinea napolitanilor.
Alexandre Dumas a fost un mare calator. Dupa reintoarcerea sa la Paris din epopeea garibaldiana, va mai reveni in Italia in 1866, vizitand din nou Neapole, Florenta si alte orase, continuandu-si apoi calatoria prin Austria si Germania.
Scriitorul, acum sexagenar, nu renunta insa la cariera sa de Don Juan. Apartamentul sau din Paris este un adevarat harem, unde diferite femei, mai mult sau mai putin onorabile, il ajuta sa-si risipeasca cat mai repede banii. Pentru a face fata creditorilor, Dumas accepta oferta editorului Lemerre de a scrie o Carte de bucate, in 1869. Inca din copilarie, scriitorul deprinsese arta gastronomica si era reputat ca un bucatar de prima clasa, mai ales in domeniul prepararii vanatului. Cartea de bucate a lui Dumas a aparut insa numai dupa moartea autorului, prin grija unui tanar functionar al lui Lemerre, Anatole France.
Alexandre Dumas moare la 5 decembrie 1870, in varsta de saizeci si opt de ani. In valtoarea razboiului franco-german care parjolea Franta, moartea lui trece aproape neobservata.
sursa: Al. Dumas, Memorii, Traducere de Octavian Nistor, Bucuresti, Univers, 1970/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

alexandre dumas napoleon dumas autor trei muschetari alexandre teatru
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1830 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018098 (s)