News Flash:

Alexandru Draghici, arhitectul terorii staliniste din Romania

4 Decembrie 2013
1996 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Draghici (n. 26 septembrie 1913, Tisau, judetul Buzau - d. 12 decembrie 1993, Budapesta) a fost un comunist roman. A fost deputat in Marea Adunare Nationala (MAN) intre 1946-1948, presedinte al MAN (28 decembrie 1949 - 26 ianuarie 1950), viceprim-ministru (18 martie 1961 - 27 iulie 1965 si 9 decembrie 1967 - 26 aprilie 1968).
S-a nascut in localitatea Tisau in 1913, a lucrat ca muncitor feroviar, iar, in 1930, a intrat in Partidul Comunist. A participat, din 1931, la miscarile greviste ale muncitorilor ceferisti, fiind unul dintre conducatorii tinerilor comunisti. In 1935 a fost arestat si condamnat la inchisoare in acelasi proces cu Ana Pauker. Detentia si-a axecutat-o la Jilava, Doftana, Caransebes si in lagarul de la Targu Jiu.
upa evenimentele de la 23 august 1944, a fost activist al CC al PCR, devenind colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si a inaintat in ierarhia politica astfel:
membru supleant al CC al PCR (la Conferinta nationala a PCR din octombrie 1945)
membru al CC al PMR (la Congresele din 1948 si 1955)
membru supleant al Biroului Politic al CC al PMR (aprilie 1945)
membru al Biroului Politic al CC al PMR (decembrie 1956)
secretar al CC al PCR (1965-1967)
deputat de Hunedoara si Bacau in Marea Adunare Nationala (1946-1968)
A fost acuzator public pe langa Tribunalul Poporului (27 aprilie 1945), care ii judeca pe inculpatii acuzati de crime de razboi sau ca dusmani ai statului roman. A facut parte alaturi de Teohari Georgescu si Iosif Ranghet din comisia care l-a anchetat pe Lucretiu Patrascanu (arestat la 28 aprilie 1948) si a elaborat informarea pe baza careia s-a hotarat judecarea fostului fruntas al miscarii comuniste (6-13 aprilie 1954).
Fost ministru al Securitatii Statului, Alexandru Draghici a intentionat, fara a pune in aplicare, sa foloseasca batalioanele de instructie ale granicerilor pentru operatiuni in munti, impotriva grupurilor de partizani din cadrul rezistentei armate anticomuniste.
Dupa unele informatii, in 1956 s-ar fi opus extradarii lui Imre Nagy, fost premier al guvernului de la Budapesta, care, dupa esecul insurectiei anticomuniste maghiare a fost deportat in Romania, si detinut la Snagov.
In anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofiteri, 4.108 sergenti reangajati, 1.416 angajati civil si 46.028 militari in termen, adica 57.185 persoane.
Alexandru Draghici a fost general-maior (30 decembrie 1950), general-locotenent (2 octombrie 1952), general-colonel (20 august 1955).
Dupa alegerea sa ca secretar general al PCR, Nicolae Ceausescu a trecut la consolidarea puterii sale. Treptat au fost inlaturati din conducerea de partid si de stat toti care se opuneau ascensiunii sale. Plenara CC al PCR din aprilie 1968 a facut o analiza a asa-numitor greseli comise de partid in trecut si a hotarat reabilitarea unor fosti demnitari comunisti (in special grupul lui Lucretiu Patrascanu) care au cazut victima a epurarilor de la mijlocul anilor 1950. Cum pe vremea aceea Draghici era ministru de interne, si raspundea direct de arestarea si interogarea comunistilor acuzati, a fost facut responsabil principal (Gheorghe Gheorghiu-Dej nu mai traia) si a fost inlaturat din toate functiile de partid si de stat. A fost degradat din gradul de general-colonel si trecut in rezerva cu gradul de soldat (14 noiembrie 1968).
Masurile represive impotriva lui s-au oprit aici, el nu a fost dat in judecata pentru faradelegile comise. In 1969 a fost numit director al „IAS Buftea”, functie pe care a pastrat-o pana in anul 1972, cand a iesit la pensie.
Noua conducere a Romaniei instaurata dupa revolutia din decembrie 1989 a facut pasi spre inceperea unei cercetari penale impotriva lui, pentru crimele comise in trecut. Pentru a scapa de aceasta ancheta Draghici in 1991 a fugit impreuna cu sotia sa, Marta Cziko, in Ungaria, la fiica lor Alexandra (care emigrase mai demult in Ungaria). In anul urmator, guvernul roman a facut o cerere de extradare, dar autoritatile ungare au refuzat sa-i dea curs favorabil, deoarece crimele comise de Draghici au fost prescrise din punctul de vedere al jurisprudentei ungare. In 1993, a fost din nou inculpat si condamnat in contumacie pentru o alta crima: ordinul dat pentru asasinarea lui Ibrahim Sefit (un etnic turc nascut la Ada Kaleh).
A murit la 12 decembrie 1993 la Budapesta.
Portretul lui a fost afisat pe peretii de onoare ai Camerei Deputatilor, alaturi de alti presedinti ai Parlamentelor Romaniei din ultimul secol si jumatate, ca semn al continuitatii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

alexandru draghici comunist roman man ana pauker
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2016 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018175 (s)