News Flash:

Alfred Russel Wallace, umbra lui Darwin

19 Mai 2014
1210 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7627 RON (+0.0020)
USD: 4.2726 RON (+0.0073)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Succesul lui Alfred Russel Wallaces a fost in acelasi timp si cea mai dureroasa infrangere a sa: impreuna cu Darwin elaboreaza teoria evolutionista, doar ca sa fie uitat aproape complet timp de 100 de ani. Pe 7 noiembrie 2013 s-a implinit veacul de la moartea sa, ocazie cu care Wallace isi va revendica locul in cartile de specialitate. Numele acestui om va aminti de ceea ce putea sa devina un mare scandal al lumii stiintifice, potrivit istoriesicultura.ro.

Vezi si 
Darwinius masillae, „veriga lipsa” din ramura evolutionara umana 
Apogeul acestui scandal va fi atins in iulie 1858 gratie unei minciuni. Wallace si Darwin si-au incredintat cercetarea in mainile noastre, iar noi credem ca este in interesul stiintei ca parti din ele sa fie publicate” – cu aceste cuvinte dau la iveala descoperirea renumitii cercetatori Charles Lyell si Joseph Hooker. Sub forma mai multor eseuri, cei doi publica si pun pe primul loc contributia prietenului lor Charles Darwin.
Altfel decat se declara la inceput, lui Alfred Russel Wallace i-a fost ascunsa intentia de publicare. A fost o inselaciune care avea sa-l bantuie pe omul de stiinta mult timp de acum incolo.
Wallace abandonase scoala la varsta de 14 ani. Ca al optulea copil dintr-o familie saraca, trebuie sa isi asigure subzistenta. Nu ajunge sa se inscrie la universitate. Dar baiatul devine autodidact, acumuland singur o importanta baza de cunoastere stiintifica. Asemenea exploratorilor contemporani cu el, si Wallace viseaza sa plece in lume. Asa ca va calatori in ciuda grijii banilor si in spiritul stiintific de doua ori in zona tropicala, o aventura extrem de periculoasa in acea vreme.
De altfel prima calatorie a liber-cugetatorului se termina cu o tragedie. La 25 de ani, Wallace exploreaza jungla amazoniana, adunand felurite plante si animale, printre care papagali, maimute si altele. Numai ca la intoarcere corabia se scufunda si cercetatorul apuca sa-si salveze doar cateva din notitele sale.
Cu toate acestea, spiritul stiintific nu i se frange, observand cerul si meteoritii care il strabat in timp ce pluteste pe o barca de salvare in mijlocul Atlanticului. In 1854 Wallace isi incepe a doua calatorie, care il poarta in Indonezia, de unde dobandeste spre analiza nu mai putinde 125.000 de gandaci, pasari sau mamifere. Totul cu un singur scop: de a descoperi originea speciilor.

Vezi si Povestea publicarii teoriei evolutioniste  
Un rol aparte va juca aici si geologul Charles Lyell, care mai tarziu il va priva de gloria binemeritata. In cartea sa, Principiile geologiei, Lyell critica tezele lui Lamarck, care postulau modificarile din cadrul speciilor si propuneau ideea ca mostenirea caracterelor dobandite poate duce la variatia din specii. Era un motiv suficient pentru Wallace sa se preocupe mai mult de tema. Asa ca in 1855 ia atitudine si se declara si el impotriva lamarckismului, desi nici Lyell nu ii prea convenea din pricina increderii prea mare in Biblie. Wallace recunostea legatura dintre transformarile geologice ale pamantului, raspandirea lor geografica si variatia speciilor. Dar eseul care aborda problema era cam haotic si putin convingator.
Lucrurile se vor clarifica odata cu experienta personala din 1858, cand contracteaza in Indonezia o febra puternica si se intreaba de ce unii supravietuiesc, iar altii pier. Si raspunsul se lumineaza: supravietuieste cine se adapteaza mai bine. Iar cu cat se gandea mai mult, cu atat devenea mai convins ca a descoperit legea care guverneaza toate speciile. Ii trimite manuscrisul cu teoria lui Lyell, folosindu-l pe Darwin ca intermediar. Cum Lyell era printre cele mai marcante personalitati din domeniu, pe el voia cel mai tare sa-l castige, prin argumente pertinente. Dar Darwin nu a inaintat imediat manuscrisul, caci la randul scrise mai demult o carte groasa care dezvolta cam aceleasi idei, pe care o tinea prafuita la sertar.

Vezi si Erich von Daniken, faimosul cercetator al trecutului indepartat, vine cu o teorie BOMBA
Ce era de facut? Darwin se sfatuieste cu prietenii lui apropiati, Lyell si Hooker, si abia dupa doua saptamani predau eseurile la Linnean Society. Acestea sunt publicate cu un cuvant introductiv al lui Darwin si teoria circula rapid in toata lumea stiintifica. Dar Wallace, care se afla tot pe taramuri straine, nu primeste nicio veste in legatura cu aceste lucruri.
Outsider si idol
Ce ramane oarecum neclar este daca Darwin nu cumva s-a servit de ideile competitorului sau . zoologul Matthias Glaubrecht de la Muzeul Stiintelor Naturii din berlin este de parere ca de pilda principiul divergentei pe care Darwin il invoca in Originea Speciilor l-ar fi preluat din eseurile lui Wallace. Ulrich Kutschera insa, biolog evolutionist la Universitatea din Kassel, spune ca acest lucru este putin probabil. Wallace era prea putin incordat din cauza situatiei. Cartea sa principala, Arhipelagul malaezian, scrisa in 1869, ii este dedicata lui Darwin, idolul sau. Ba mai mult, dupa moartea cercetatorului in 1882, a sustinut mereu ca el a fost parintele principiului selectiei naturale, pentru ca a elaborat o teorie mai cuprinzatoare ca a sa. Wallace avusese o intuitie, dar Darwin adunase mult mai mult material supus analizei cu 20 de ani mai devreme. Fara munca asidua a lui Darwin, suspiciunile corecte ale lui wallace nu s-ar fi impus niciodata in lumea stiintei. Si asta o recunostea chiar Wallace.
Sau poate ca pur si simplu nu a vrut sa ii confrunte pe marii savanti din epoca. Poate ca outsider-ul si-a iertat idolul. Asta insa nu ar scuza comportamentul inadecvat al ambelor parti. Daca situatia ar fi una contemporana, s-ar isca cu siguranta un mare scandal.
La moartea sa, Wallace dobandise faima globala si castigase distinctii importante. Un necrolog scria ca odata cu moartea sa marea generatie oameni de stiinta ia sfarsit. Obtinuse in cele din urma un loc printre numele cele mari. Numai ca teoria evolutionista va intra intr-un con de umbra, iar impreuna cu ea si cercetatorul.
20 de ani mai tarziu comunitatea stiintfica recunoaste meritele teoriei. Evolutia devine cuvantul de ordine, iar odata cu ea iese la lumina si glorioasa amintire a lui Darwin, care treptat va deveni cel mai faimos cercetator al naturii din istorie. Celalalt nume ramane in acelasi con de umbra. La sfatul lui Darwin, Wallace s-a tinut departe de comunitatea stiintifica inca din timpul vietii. Mai mult s-a preocupat de asectele practice, de explorare, de evidentierea raspandirii speciilor, intemeind astfel zoogeografia. Iar publicarea materialelor celor doi, manipulata cum a fost, a condus catre  uitarea sa.
Un interes renascut
In anumite privinte Wallce il devansase pe Darwin. S-a pronuntat mereu impotriva lamarckismului, impotriva mostenirii caracterelor dobandite, in vreme ce Darwin era un lamarckist. In ultimele doua decenii a crescut interesul pentru cercetatorul uitat, care acum este recunoscut in cercurile de specialitate drept biolog evolutionist, liber-cugetator, sistematizator, cofondator al principiului selectiei naturale si al teoriei neo-darwiniste, parinte al zoogeografiei si astrobiologiei, dar si un promotor ale ecologiei.
Wallace este un exemplu pentru oricine. Un exemplu ca pasiunea pentru cunoastere, autodidacticismul, perseverenta, fascinatia pentru descoperire sunt trasaturi decisive pentru a realiza o contributie insemnata in lumea stiintei. Faptul ca am ajuns la o cunoastere aprofundata a functionarii naturii i se datoreaza si acestui om deosebit, care prea mult timp a stat in anonimat.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

darwin teoria evolutionista wallace vezi si charles lyell convingator
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1519 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013471 (s)