News Flash:

Alta perspectiva asupra carierei lui Ion Antonescu

12 Ianuarie 2017
549 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Antonescu
Perioada interbelica il consacra pe Antonescu nu numai in domeniile militar si diplomatic, dar si in cel politic. Mai intai, prin participarea sa in 1920 la Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920, ca delegat in diverse comisii si misiuni (reparatii, dezarmare, lichidarile de razboi etc.) ori ca atasat militar la Paris (1922-1923) ori la Londra si Bruxelles (1923-1926), scriu cei de la istorie-pe-scurt.ro.
Revenit dupa 1 noiembrie 1926 la Bucuresti, el s-a aflat ani la comanda legendarei Divizii a 3-a Infanterie Pitesti (1933-1937)13 ori a fost director al Scolii Superioare de Razboi in doua randuri (1927-1929 si 1931-1933), Secretar General al Ministerului Apararii Nationale (1928) si, mai cu seama, Subsef al Marelui Stat Major (1933-1934). La 12 iulie 1940 in contextul prabusirii granitelor, isi da demisia din armata. Cu scurgerea anilor, Antonescu si-a aflat cel mai bun aliat in foile de apreciere, toate pastrate in arhive, si atestand ca vreme de multe decenii (1904-1937) el a primit an de an calificativul foarte bine, mai putin pentru 1933-1934, cand a intervenit o disputa personala cu superiorii sai, generalii Paul Angelescu si N. Samsonovici, care l-au atentionat fara rezerve cu … rau. Sub acest aspect de mare interes sunt obisnuitele foi calificative anuale:

Vezi si Indepartarea de la putere a Miscarii Legionare de catre generalul Antonescu 
1907: “Foarte bun ofiter sub toate raporturile. Prin zelul si priceperea lui la serviciu a atras atentia sefilor sai. A fost insarcinat cu conducerea si instructia plutonului de pionieri, de care s-a achitat in mod deosebit. Ofiter foarte serios si cu o conduita exemplara. Merita din toate punctele de vedere a inainta la alegere, pentru care il propun.”
1913: (semnata de generalul Alexandru Averescu dupa operatiunile din Bulgaria): “… A lucrat cu staruinta si pricepere zi si noapte, divizia fiind improvizata si timpul foarte scurt. In lucrarile sale, cea mai desavarsita ordine [...] In timpul operatiunilor a fost, cu deosebire, intrebuintat la recunoasteri si transmitere de ordine la distante foarte mari si in terenuri extraordinar de dificile. Strabatand fara preget, in timpul noptilor, pe vreme rea si izolat, regiuni intesate de comitagii, mi-a dovedit ca poseda, in gradul cel mai inalt, calitatea de capetenie a ofiterului de cavalerie si Stat Major, si anume: Curajul in singuratate. Curaj si sange rece deosebit [...] L-am gasit adesea in spital, la Pirdop, printre holerici, unde se ducea fara nici un ordin, ci numai din dorinta de a stavili teribilul flagel. Le ducea tutun si-i imbarbata, incredintat ca, daca fiecare facea cat de putin se pricepe in acest sens, boala se va stinge. Era, in adevar, devotat. In tot timpul razboiului, desi a fost supus la oboseli extraordinare, a gasit si timpul de a tine jurnalul la curent, in mod foarte constiincios. A fost intotdeauna sanatos, foarte voios si dornic de a merge inainte. Mult simt national si excelent patriot. In rezumat, am ramas cu impresia ca este un ofiter de cavalerie si de Stat Major si ca, cu un asemenea om, se poate intreprinde orice. El merita orice distinctiune. A fost propus de Comandantul Diviziei 2 Cavalerie pentru Steaua Romaniei de Razboi.

Vezi si  Executia Maresalului Ion Antonesccu - VIDEO SOCANT 18+
1937: “Generalul Antonescu comanda Divizia 3-a de Infanterie in mod remarcabil din toate punctele de vedere. Ofiter General, care are toate insusirile, virtutile si capacitatea, recunoscute de intreaga ostire – ca un strateg emerit, un fin tactician si un organizator de forta. Trecand prin fata ochilor mei toate Corpurile de Armata, in calitate de Inspector General de Armata (2 si 3) – nu am dat peste un statut de serviciu atat de stralucit, ca al Generalului Antonescu. In timp de pace: in toate insarcinarile si comenzile avute, de la primul grad pana la cel de General, a fost intotdeauna intaiul, ales dintre alesi, satisfacand cu prisosinta si chiar peste asteptari toate misiunile ce i s-au dat. In timp de razboi [1916-1919]35: a fost inspiratorul si animatorul fara egal al marilor infaptuiri ce au dus la infaptuirea idealului national, si pentru care nu avem destule cuvinte pentru a-i fi recunoscatori. Datorita probitatii, modestiei si caracterului sau integru, nu a vrut sa puna Steaua de General, desi i se oferise la Tisa, inaintea camarazilor sai. Cata demnitate, cata cinste ostaseasca!!! ”
Intr-un editorial memorabil, incredintat presei dupa ce Carol al II-lea l-a investit pe Antonescu ca prim-ministru( 4 septembrie 1940), inegalabilul N. Iorga il dezvaluia in acest chip: “… Acest nume aminteste rezistenta mandriei romanesti din timpul Marelui Razboi [1916-1919], sfaturile pe care tanarul colonel de atunci le-a dat neinfricosatului General Presan, apoi severul director al Scoalei de Razboi, formand ofiteri pentru lupta, nu pentru parada si onoruri, pe acela care, in clipa cand armata noastra pornea pe calea unei organizari gresite, opunea o conceptie diametral deosebita intr-un memoriu pe care trebuie candva sa il publice ca sa se vada raspunderile, pe omul modest care, neputand atinge tinta sa, nu s-a gandit decat sa se intoarca la datorie, in sfarsit pe omul de caracter care n-a cunoscut mijloacele prin care se ajunge mai usor. Acesta este Generalul Antonescu pentru noi, afara de sperantele pe care le trezeste marea sa valoare militara …”
Oficial, cariera lui Ion Antonescu a luat sfarsit pe 6 februarie 1945 cand prin Inalt Decret Regal este trecut in retragere.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

perioada interbelica antonescu paris bruxelles infanterie pitesti
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1914 (s) | 23 queries | Mysql time :0.033762 (s)