News Flash:

Am avut o casnicie buna pentru ca nu l-am iubit niciodata

3 Iunie 2019
606 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7432 RON (+0.0017)
USD: 4.2921 RON (+0.0075)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
cuplu

Aveam 20 de ani cand l-am cunoscut pe Ioan. Barbat inalt, bine legat, cu o cariera militara si multa autoritate. Ma simteam protejata de el si m-am indragostit iremediabil.
   
Eram mandra cu el pe strada si ma distram cand femeile intorceau capul dupa el. Eu eram aleasa, asa ca nu imi mai incapeam in piele de bucurie.

Nu era un barbat tandru sau prea comunicativ, dar puneam asta pe seama educatiei militare. Multa ordine, prea putin sentiment. Am crezut ca il voi invata eu ce inseamna sa iubesti.

Am crezut ca daca il voi iubi destul, lucrurile se vor schimba. Si am avut dreptate, s-au schimbat. In rau. Pentru Ioan, eu eram slaba, nefericita, condusa de sentimente superficiale.

Pentru el conta rigurozitatea. Prosoape la dunga, podea luna, pantofi lustruiti. Eu eram haotica, iar asta il enerva. Locuiam deja impreuna, iar viata cu el era o spaima continua ca nu e suficient de curat, de ordine…

Intr-o zi, mi-a dat o palma pentru ca in bucatarie era dezordine, iar noi asteptam musafiri de la serviciul lui…. Gatisem toata ziua pentru aceasta vizita si nu am avut timp sa fac curatenie. A urlat la mine ca il voi face de ras in fata colegilor.

Conta mai mult sa fie bucataria curata decat contam eu. Am suferit, mi-am cerut iertare, am plans. S-a uitat la mine cu dispret. Nu intelegeam nimic, era evident. Nu eram suficient de buna. Asa ca au inceput infidelitatile.

De una am aflat direct de la femeia respectiva. Care mi-a aparut la usa si mi-a spus sa il las ca este al ei.

Am simtit ca ma prabusesc. Nu stiam ce sa zic. Tipa a ras, mi-a zis ca oricum nu am sanse in fata ei si a plecat. Era o femeie frumoasa si, evident, tupeista.

Cand a venit Ioan acasa mi-a spus ca nu e treaba mea ce a facut cu ea, iar daca ma intereseaza sa ramana cu mine, nu mai pun intrebari… Am inghitit, am mai indurat o perioada, apoi am ramas insarcinata. Am pierdut insa sarcina la cateva saptamani.

Ioan nu era entuziasmat de copil. Cand i-am spus despre sarcina, a plecat de acasa sa se imbete. Cand am pierdut sarcina, a zis ca e mai bine, oricum nu era momentul.

Era insa momentul sa plec eu si am facut-o. Aveam 23 de ani cand am lasat tot in urma.

Doi ani mai tarziu l-am cunoscut pe Adrian. Pictor. Total diferit de Ioan, liber, vesel, fara reguli sau prea multa ordine.

Extrem de atragator fizic si pasional, m-am indragostit rapid de el. Totul a fost minunat, mai putin dependenta lui de alcool. In cateva luni a inceput sa bea atat de des, incat rareori era treaz.

Era vesel la bautura, dar asta nu il facea mai placut. Am incercat sa il ajut si m-as fi straduit si mai mult daca nu aparea Mirela. Adrian mai avea o iubita, pe nume Mirela, care ramasese insarcinata.

A venit sa imi dea aceasta veste si mie, intrucat Adrian nu isi asuma raspunderea. Iar universul meu s-a prabusit iar. Adrian a incercat sa imi explice ca fusese o aventura si ca nu insemna nimic… Am fost si mai dezgustata de felul in care vorbea despre o femeie care urma sa ii faca un copil.

Poate a ramas intentionat insarcinata, dar asta nu ma priveste. Adrian nu avea decat sa doarma in „patul” pe care si-l facuse. Oricum betiile lui ma adusesera la limita, iar iubirea ma dezamagise inca o data.

Nu puteam obtine ceea ce imi doresc. Cel putin, asa pareau lucrurile. Iubisem de doua ori, intens si sincer, iar in ambele dati finalul a fost o mare dezamagire. Asa ca am decis sa raman singura o perioada, sa imi revin.

La 28 de ani l-am cunoscut pe Claudiu. Firmele noastre lucrau impreuna, iar noi ne intalneam frecvent. Nu mi se parea un tip atragator fizic si era putin cam sters pentru gustul meu.

Eram deja singura de un an de zile si imi era bine. Deja hotarasem ca urmatorul partener il voi alege mai intelept. Pe scurt: cineva care ma va iubi el mai mult. Nu mai eram dornica de „sacrificii” din iubire. Nici de provocari. Nici de infidelitati.

Eram hotarata sa raman singura daca nu gasesc barbatul potrivit. Iar cele doua experiente avute, deja atarnau greu in balanta.

Claudiu este un barbat rabdator. Nu am iesit cu el in oras cand m-a invitat, dar nu a cedat usor. A ramas in preajma mea si ne-am imprietenit, treptat. Era singur, avea 34 de ani si o cariera promitatoare. Era directorul de design al companiei cu care lucram.

Apreciam deschiderea cu care imi asculta ideile, atentia pe care mi-o acorda, rabarea cu care imi explica anumite lucruri. Aveam multe de invatat de la el, iar el era deschis sa ma ajute sa invat. Cu ajutorul lui, am reusit sa avansez si eu in firma. Iar ca sa sarbatorim, am iesit la cina impreuna.

Relatia nu a inceput tumultos, din contra. Ieseam ocazional la un film sau la masa. Povesteam mult, radeam impreuna si am invatat sa il apreciez pentru ceea ce este. Sa il vad dincolo de faptul ca fizic nu mi se parea atat de atragator.

Dincolo de faptul ca mie imi plac barbatii tupeisti si increzatori, iar el este mai degraba rezervat si timid. Dar in timp, am devenit un cuplu. Nu ii dadeam multe sanse. Nu vibram intens in prezenta lui… dar am realizat ca nici fara el nu vreau sa fiu.

Claudiu imi ofera fix ce nu am avut niciodata si mi-am dorit: stabilitate si incredere. Asa ca ne-am casatorit. Acum 15 ani. Avem impreuna un copil si o viata linistita.

Nu avem lipsuri materiale, plecam in vacante, iar Claudiu tine mereu cont de ceea ce imi doresc. Pentru ca eu, pentru el, sunt tot ceea ce si-a dorit.

Daca sunt sincera cu mine, eu stiu ca el nu este ceea ce mi-am dorit. Dar asta nu inseamna ca imi doream ce aveam cu adevarat nevoie. Claudiu este ce am avut mereu nevoie. Si da, sunt fericita.

Fara pasiune, fara dragoste nebuna, fara „fac totul pentru tine”. Ii sunt fidela si dedicata, il ingrijesc si respect, ma simt iubita si pretuita.

Iar acum pot spune ca astea sunt lucrurile care fac o casnicie sa dureze si o viata sa fie implinita. Nu pasiunea, nu amorul nebun… Cel putin, asta este experienta mea de viata.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ioan barbat autoritate indragostit femeile bucurie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1837 (s) | 34 queries | Mysql time :0.030108 (s)