News Flash:

Amintiri despre Nichita Stanescu

31 Martie 2017
773 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7621 RON (0.0000)
USD: 4.2658 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Nichita Stanescu 1
Nichita Stanescu (n. 31 martie 1933, Ploiesti, Romania – d. 13 decembrie 1983, Bucuresti, Romania) a fost un poet, scriitor si eseist roman, ales post-mortem membru al Academiei Romane.

''Nichita Stanescu se misca intr-adevar intr-o sfera superioara, siderata de valori exclusiv artistice. Cat despre gustul sau pentru «compromis», cred sincer ca nu prea stia ce inseamna acest lucru, tocmai pentru ca era un ingenuu. Daca nu mi-ar fi teama ca devin prea... doct, as zice ca spiritul sau ludic il facea sa pluteasca pe deasupra situatiilor, pentru a caror substanta tragica cred ca nu avea «organ»: talpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirla. Nichita Stanescu este cel mai important poet roman de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Odata cu el, prin el, logosul limbii romane ia revansa asupra poetilor ei'', scria Stefan Augustin Doinas.

''In acest balci al desertaciunilor care este poezia, peisajul nostru liric ar fi lipsit de unitate fara poezia lui Nichita Stanescu. Langa razvratitul Ion Gheorghe, ganditorul melancolic Ioan Alexandru si jongleri ai cuvintelor cu Sorescu si Dimov, iata un paranimf blond din Vizant, poet limbut, plin de amenintari, gelos pe orice lauda ce-i scapa, incarcat de diplomatii ca o Tripla Alianta, adolescent firav, imbatranit in imaginea puritatii, de un talent remarcabil si de un mestesug si mai si. Ca si autorul lui «Iona», are adoratori fanatici, discipoli si exegeti neindurati, ce nu sufera contrazicerea. De fapt, nu trebuie data aici o batalie in jurul operei sale, pentru ca ea este limpede, stravezie, incarcata doar de artificii copilaresti, ici si colo, iute depistabila pentru un ochi agil. Defoliata de excese arbitrare cu iz filozofic, de o raceala impusa de teoreticieni ce au denaturat-o, poezia lui Nichita Stanescu... rezista vremii'', afirma Eugen Barbu.

Vezi si Dezvaluire inedita la 33 de ani de la moartea poetului Nichita Stanescu

Cand mergea la Iasi, la Editura Junimea, unde i-au aparut mai multe volume de poezii, de obicei sosea cu trenul. De la gara, poposea la Casa Pogor, unde era sediul editurii, bea o cafea, discuta probleme literare. Acolo a rostit, in cadru oficial, o propozitie care avea sa faca epoca: ''Aici Miorita a devenit Oda in metru antic''. Vizitele la Iasi includeau in mod obligatoriu, indiferent de situatie, si un popas in Copou, la teiul lui Eminescu, ''copacul lui nea Misu'', cum ii spunea el. Statea sub copac, tacut, meditand la geniul poetului nepereche. Se intalnea cu scriitorul Mircea Radu Iacoban, pe atunci director al Editurii Junimea, de care l-a legat o adanca si sincera prietenie. La Junimea i-au aparut trei carti de poezie. Cea mai importanta dintre ele, Epica Magna, a luat Premiul pentru cea mai frumoasa carte, la Dresda.

Vezi si Femeile lui Nichita Stanescu. „Leoaica tanara, iubirea” i-a sarit in fata de patru ori. Era gelos, isi tinea iubitele inchise in casa

Mircea Radu Iacoban amintea ca un confrate l-a intrebat odata pe Nichita: ''Ce-ar spune Eminescu daca ne-ar vedea aici, cu cartile in mana?''. ''Ne-ar lua limba inapoi'', a raspuns el. Ii placea sa mearga in librarii, unde se uita la carti, vorbea cu librarii, se interesa cum se vand volumele. Cei din multime il recunosteau imediat, iar daca era abordat, le vorbea uneori si necunoscutilor. ''Iti pup sufletul!'', le spunea el.

Prozatorul Stefan Agopian isi aminteste, tot intr-un interviu, despre pasiunea de colectionar de ceasuri, samovare, fiare de calcat sau monede a lui Nichita.

''A strans ceasuri, dar intr-o zi s-a plictisit de ele si a inceput sa le arunce pe fereastra: «E foarte placut, bre, sa arunci ceasuri pe fereastra», imi povestea peste ani. Le-ai aruncat pe toate?, am intrebat eu. «Nu, bre, ca nu eram nebun! Ce n-am aruncat, am dat cadou». Mai tarziu a inceput sa stranga fiare de calcat, dar s-a plictisit repede si de ele... Pe urma a facut o pasiune pentru samovare, i-am dat si eu unul cadou, dar nici samovarele, cu toate ca era pe jumatate rus, nu l-au facut fericit decat prea putin timp. (...) Nichita cheltuia enorm pe monede. Numismatii negustori profitau de faptul ca Nichita nu se uita la bani atunci cand ii placea vreo moneda si-l pacaleau. Ii vindeau falsuri, imitatii, cateodata destul de reusite, dupa monede antice celebre si, cand il certam ca arunca cu banii aiurea, zambea si zicea: «Lasa, bre, ce daca sunt falsuri, nu vezi ce frumoase sunt?»”

Poetul sarb Adam Pulslojic, bunul prieten al lui Nichita, vine in fiecare an in Romania, la aniversarea lui, pentru a se reculege la mormantul acestuia.

Dar cati mari scriitori romani n-au scris cu dragoste despre Nichita, intre poezie si poetica: Gheorghe Tomozei, Nicolae Breban, Damian Necula, Laurentiu Ulici, Doina Uricariu, Gabriela Melinescu, Sanziana Pop, Traian T. Cosovei, Augustin Fratila, Solomon Marcus…
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nichita stanescu poet scriitor eseist academiei romane eugen barbu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1652 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013824 (s)