News Flash:

Amintiri din epoca lui Gheorhge Gheorghiu Dej

6 Decembrie 2013
3168 Vizualizari | 0 Comentarii
Viata incepuse sa se schimbe spectaculos. Lui Dej ii placea sa traiasca si ii lasa si pe altii sa o faca. Asa se face ca pe strazile Bucurestiului aparusera masinile occidentale, stofele englezesti, barurile cu program de striptease, deschise pana dimineata, restaurantele erau pline si deschise pana la 2.30 noaptea. Viata se schimba spectaculos. Dupa teroare, urma o perioada de tihna si trai bun. Despre aceasta perioada si omul care a patronat-o, am discutat cu Dan Ciachir, un scriitor ce a facut o pasiune pentru respectiva epoca.
"Lui Dej ii placeau restaurantele inca din tinerete, intocmai cum ii placeau si regelui Carol al II-lea. In ocurenta cu ei, atat maresalul Antonescu, cat si Ceausescu nu numai ca le evitau, dar le detestau de-a dreptul", povesteste Dan Ciachir, pentru evz.ro.
Nu gonea clientii
Dej iubea bautura, in compania prietenilor. "Bea vin, dar bautura sa preferata era coniacul, Coniac frantuzesc. Coniacul era si bautura preferata a lui Carol al II-lea, la care adauga – din aceeasi familie – Armagnac-ul", spune Ciachir. "Restaurantele sale preferate erau ‘Pescarus’ si ‘Parcul privighetorilor’ din Padurea Baneasa. Am avut prilejul sa stau pe vremuri de vorba cu un sef de sala care i-a servit in anii ’50 la ‘Pescarus’, separat, atat pe Petru Groza cat si pe Dej. De vreo doua ori, Dej a venit cu cateva persoane intre care si Ana Pauker la ‘Pescarus’. Cel mai adesea il insotea fidelul sau prieten, Gheorghe Apostol, si alte doua-trei persoane. Probabil simtea ca daca se anunta peste patru-cinci persoane la o masa nu mai e atmosfera de restaurant, ci chermeza. La sfarsitul mesei, povesteste unul din fostii secretari ai lui Dej, acesta intreba chiar de doua ori daca chelnerilor si picolitelor le-au fost lasate bacsicsurile cuvenite, ceea ce arata ca avea simtul restaurantului. Acest simt mai reiese si din alt aspect: daca ajungea la ‘Pescarus’, sau la localul din Padurea Baneasa, nu punea sa fie dati afara ceilalti clienti. Desigur, doua-trei mese erau ocupate de agenti, dar restul oamenilor din restaurant erau musterii autentici.
"In restaurante aparuse Coca Cola (9 lei cutia), tigarile americane, incepusera sa se importe patru tipuri de Fiat si multe bunuri de larg consum, de la stofe englezesti la conicac frantuzesc Martell sau cacao olandeza Zaan."
Viata de carciuma
In timpul dezghetului, restaurantele revenisera la viata, istoriseste interlocutorul meu. "S-a redeschis Continentalul de pe Calea Victoriei, in 1957, unde era prezent aproape zilnic - pana ce va fi arestat - Pastorel Teodoreanu, implicat in procesul Noica - Pillat din 1958.
La Continental, de la orele 21, cantau Maria Tanase si acordeonistul Faramita Lambru. La inceputul anilor 1960 canta la Continental romante Ioana Radu, acompaniata de un pianist si de un violonist. 
La Cina canta Gigi Marga. La Casa Centrala a Armatei (Cercul Militar) solista se numea Mica Parizianca si interpreta bucati din repertoriul solistelor la moda. Trecuse vremea Dorinei Draghici, a carei voce ii placea lui Dej, deopotriva cu glasul unei tinere basarabence, Angela Moldova, care parasise Opera pentru muzica populara. 
La inceputul anilor ‘60, prima solista de muzica usoara era Aida Moga, o femeie de treizeci si ceva de ani, eleganta si cu o voce placuta si elevata.
Vizita lui Dej acasa la George Calinescu
"Dej si G. Calinescu locuiau, in acelasi cartier – Floreasca. Dej, la Vila Lac; Calinescu pe strada Vladescu, o strada stramta, strabatuta intr-un singur sens de tramvaiul 5", povesteste Dan Ciachir. "Cand Dej a coborat din Buickul cu care venise, dupa ce s-a imbratisat cu gazda, s-a oprit la icoana Sfantului Gheorghe ucigand balaurul, incastrata in zidul casei. "Ce icoana frumoasa!", a exclamat seful partidului. Intrucat lui Calinescu exclamatia i-a sunat in urechi mai degraba a repros. Dej i-a spus: "Dle profesor, Sfantul Gheorghe este si patronul meu!" Atunci Calinescu s-a linistit." Relatiile s-au pastrat , povesteste Dan Ciachir.
"Poate de aceea, asa cum a scris istoricul literar Cornelia Stefanescu, Gheorghiu-Dej ii trimitea in fiece an marelui scriitor cate un cos de flori de Sfantul Gheorghe si nu de ziua nasterii. Au raposat amandoi, in martie 1965, la patru zile unul de altul. Atunci a publicat Arghezi poezia "Lui Gheorghita, mama"; poezie frumoasa – am recit-o - si semn ca raposatul se purtase bine cu el. Oricum, pe Ceausescu nu l-a regretat niciun artist sau intelectual autentic si nici nu l-a vizitat pe vreunul."
Dej n-a avut "relatii" cu Ceausescu
"Era un muncitor specializat; aproape – sau mai degraba – un tehnician. Dupa ce urmeaza clasele primare si trei clase gimnazial – industriale este angajat in 1922 pe post de tehnician electrician la Atelierele Galati. Va fi trasferat la Dej – toponim pe care il va adauga ma tarziu numelui de familie – din cauza activitatii ilegale comuniste. Cei 11 ani in care va fi privat de libertate nu vor face din el un frustrat. Iubea viata. Cat priveste alegatia ca in vremea detentiei, Ceausescu ar fi fost "fetita" lui Dej, aceasta este o minciuna spulberata de istorici. Recent, doamna Lavinia Betea, in volumul "Povesti din Cartierul Primaverii", arata ca Nicolae Ceausescu a fost "fetita" altui detinut, a lui Smil Marcovici, in vreme ce Gheorghiu-Dej detesta placerile dosnice, prevenindu-i pe detinutii mai tineri sa nu recurga la ele intrucat se vor cai amarnic. Amintiti-va ca se casatorise de tanar, avea doi copii, doua fete. Ulterior a fost arestat si inchis, sotia s-a despartit de el."
Elvira Godeanu, iubirea vietii lui Gheorghiu-Dej
In timp ce Dej era la inchisoare, sotia sa a divortat. "Nu s-a recasatorit, povesteste Dan Ciachir. Insa, la inceputul anilor ’50 era colat, cum se spunea pe vremuri, cu actrita Dina Cocea, fiica scriitorului N.D. Cocea. Ulterior, pana la moarte, are o alta legatura: cu actrita Elvira Godeanu. O actrita mare, o femeie inteligenta si totodata plina de feminitate. Marturie sta ecranizarea din 1954 a "Scrisorii pierdute", unde ea detine rolul lui Zoe."
Ea l-a invatat sa se imbrace
"Auzeam in copilarie ca ea il invatase pe Dej sa se imbrace; stateau pe el costumele impecabil. La 60 de ani era corpolent fara sa fie gras sau obez si avea o voce placuta de bariton. Mi-l amintesc de la un jurnal de actualitati, in loja Teatrului National (sala Odeon), luand parte la premiera piesei Richard al III-lea, cu George Vraca in rolul principal: intr-un costum gris-fer croit poate de hanganu, ridicat in picioare, aplauda la sfarsitul piesei. Parea mai degraba un domn decat un "tovaras". Insa in decurs de cateva luni, atat Dej cat si marele actor aveau sa treaca in lumea celor drepti. 
Legatura lui Dej cu Elvira Godeanu, desi nu apareau in public impreuna, era notorie, se vorbea despre ea, cred ca il flata... Ganditi-va ca Voinea Marinescu, ministrul Sanatatii de pe vremea lui Dej, dupa ce i se sinucisese nevasta cu arma de vanatoare a sotului, se recasatorise cu actrita Simona Bondoc. "Tel maitre, tel valet!...", conchide Dan Ciachir.
Patriarhul a venit in pijama sa-l impartaseasca\"\"
Dan Ciachir povesteste un momentele cutremuratoare de la moartea lui Gheorghiu-Dej. Le-a aflat din gura lui Sorin Moisescu, nepotul Patriarhului, pe care l-a cunoscut la o agapa la Manastirea Sinaia.
"Am tinut sa-l intreb pe Sorin Moisescu daca stia ceva de la unchiul sau despre intentia lui Gheorghiu-Dej de a se spovedi si impartasi pe patul de moarte. Il auzisem la "Europa libera" pe muzicologul George Balan spunand ca, in durerile sfarsitului, ar fi strigat: "Sa vina Marina!" (numelebde familie al Patriarhului Justinian". Sorin Moisescu mi-a raspuns imediat: "Gheorghiu-Dej a murit spovedit si impartasit! Graba a fost insa atat de mare, incat Patriarhul Justinian, zorit de cei ce venisera sa-l duca la capataiul lui Dej, a fost nevoit sa-si puna epitrahilul direct peste pijama si in felul acesta s-a urcat in masina..."
Relatiile lui Dej cu Justinian Marina erau vechi, povesteste Dan Ciachir. Iar faptul ca s-au cunoscut tine, intr-un fel, de minune. "Patriarhul Justinian este aceeasi persoana cu preotul Ion Marina, care l-a ascuns pe Dej in august 1944, abia evadat din lagarul de la Targu-Jiu, acasa la el. Trecusera peste 20 de ani. Intre timp devenisera unul, seful statului, celalalt, patriarhul tarii, ambii ajungand in aceste demnitati in 1948 (amandoi nascuti in 1901). 
Minunea defectarii masinii
Ascunderea lui Dej dupa evadare la parintele Ion Marina, care in 1948 nu mai era demult "un preot de tara", ci parohul bisericii Sfantul Gheorghe din Rimnicu Valcea, era un fapt de notorietate publica. Nu se stie insa un detaliu fundamental. Evadarea lui Dej, organizata in noaptea de 8-9 august 1944, nu avea nici o legatura cu preotul Ion Marina, aflat atunci in comuna Babeni.
Cei doi nu s-ar fi intalnit niciodata daca masina evadatilor nu s-ar fi defectat in apropierea locuintei preotului care avea sa-l adaposteasca vreme de cateva zile. Mai trebuie adaugat ca preotul Marina era taranist, nicidecum comunist. Cum mai trebuie adaugat ca daca nu ar fi fost vaduv - sotia i se prapadise cu vreo zece ani inainte de evadarea lui dej - nu putea ajunge mai mult de protopop, nicidecum episcop si patriarh.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dej bucurestiului epoca
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1685 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019810 (s)