News Flash:

Ana Aslan, un brand de tara

30 Octombrie 2013
1566 Vizualizari | 0 Comentarii
O marca simbolica, un „brand de tara”, cum se spune mai nou in limbajul americanizat al publicisticii uzuale, se constituie de la sine sau este ajutat de cei interesati ca el sa se impuna in ochii lumii. E ca un supranume cu forta evocatoare si de iradianta sugestie totodata – ceea ce noua, romanilor ne-a cam lipsit dupa ce tara si l-a pierdut pe cel foarte onorant de Granar al Europei si risca astazi sa i se lipeasca pe frunte diverse etichete umilitoare ce au mai mult sau mai putin de-a face cu sufletul ei adevarat.
In aceste conditii, unii si-au amintit de Dracula si, de unde sub vechiul regim era o mare jena si chiar o impietate condamnabila sa legi numele lui Vlad Tepes de cel al contelui-vampir, isi vor fi spus ca relatia asta aflata deja intr-o circulatie subterana si intretinuta prin canalele culturii populare de romanul gotic al lui Bram Stocker ar fi, totusi, mai mult decat nimic. De ce sa nu ne reprezinte, la urma urmelor, Dracula in mentalitatea universala, la nivelul perceptiei comune, daca asta aduce turisti si, bineinteles, beneficiile financiare legate de curiozitatea lor? Cu cativa ani in urma, ideea parea deja imbratisata nu doar de unii reprezentanti ai mediilor de afaceri, ci chiar si la nivel guvernamental, incat putin a lipsit pana sa ne trezim cu un Dracula Park cat un intreg judet, promitand sa umbreasca stralucirea Disneyland-urilor implantate nu doar pe teren american, ci si in Franta, nu departe de Paris.
Mai-mai c-am uitat de un brand cu care Romania intrase aproape spectaculos in atentia lumii in urma cu cateva decenii: Gerovital H 3. Si, bineinteles, Ana Aslan, femeia de la care incepuseram sa asteptam, sa speram macar, patrunderea tineretii fara batranete in vietile noastre, prin tratamente medicale adecvate.
Faptul ca Ana Aslan si-a facut cariera de rasunet odata cu instalarea la putere a regimului comunist, fiind in mod categoric sprijinita de acesta, ar putea sa ridice unele suspiciuni privitoare la calitatea profesionala a medicului-savant si la indeptatirea sa de a ocupa o pozitie de varf in cercetarea romaneasca. Refuz, totusi, sa dau credit unor asemenea ipoteze, fiindca am gasit in biografia ei lucruri ce tin de originalitatea aproape extravaganta a persoanei, si stim ca nu cu asemenea trasaturi se castiga simpatia nomenclaturii de partid, potrivit stiintasitehnica.com.
Nascuta printre „nouazecistii” veacului al XIX-lea, cam odata cu Cezar si Camil Petrescu, cu Tudor Vianu si alte nume ilustre ale culturii noastre contemporane, Ana Aslan s-a aratat inca de la varsta scolara preocupata de nastrusniciile tehnice de la inceputul secolului XX; si inca in asa masura, incat la 16 ani se spune ca-si dorea sa devina pilot si chiar a zburat cu un mic aparat de tip Bristol-Coanda. Ceea ce, sa recunoastem, era o mare aventura intr-o vreme cand Aurel Vlaicu abia se prabusise cu avionul sau fragil, aparat avand toate caracteristicile perioadei de pionierat aeronautic mondial. Se mai spune ca, hotarandu-se pentru medicina, a trebuit sa faca greva foamei in familie spre a infrange opozitia mamei, iar ca studenta, in perioada Primului Razboi Mondial, nu s-a dat in laturi de la corvezi dificile, precum ingrijirea ranitilor de pe frontul de la Iasi. In fine, aceste lucruri pun in evidenta un caracter opus conformismului in general, inclusiv celui politic. Profesional vorbind, important e faptul ca tanara doctorita isi incepe urcusul ierarhic intr-o clinica bucuresteana de renume, condusa de celebrul profesor Daniel Danielopolu, care i-a si fost indrumator al tezei de doctorat.
Pentru subiectul nostru, conteaza mai putin activitatea didactica si spitaliceasca a Anei Aslan de la Spitalul Filantropia, Clinica Medicala din Timisoara si Spitalul CFR. Ana Aslan devine o figura cu adevarat interesanta din momentul in care incepe sa se preocupe de tulburarile distrofice legate de varsta, propulsata fiind, in 1949, ca sef al Sectiei de fiziologie de la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti. In aceste conditii aplica experimental un tratament cu procaina in cazul unor afectiuni reumatice, ulterior extinzandu-si cercetarile si intr-un azil de batrani. Rezultatele obtinute vor fi suficient de relevante incat sa intereseze atat Academia Romana, cat si mediul politic, nomenclatura comunista fiind probabil mai putin preocupata de aspectul strict stiintific al cercetarilor, cat de perspectivele lor practice, datatoare de sperante in ce priveste autoconservarea fizica a persoanelor de la varful sistemului. Altfel nu-mi explic implicarea Consiliului de Ministri in infiintarea, in 1952, a Institutului de Gerontologie si Geriatrie, primul in lume. Specializarea Anei Aslan in aceasta directie de cercetare are la baza tocmai descoperirea actiunilor terapeurice ale novocainei, de la care – folosita in doze mici – se astepta intarzierea procesului de imbatranire si chiar lansarea unui proces de reintinerire celulara. Academicianul C.I. Parhon n-a intarziat sa se asocieze si sa gireze cu numele sau aceste promitatoare studii avand drept obiect de studiu virtutile novocainei, iar in 1956, cu prilejul congreselor de gerontologie de la Karlsruhe si Basel (ultimul fiind chiar unul de reprezentare europeana), Gerovitalul a fost prezentat lumii medicale internationale, ca produs al scolii medicale romanesti.
Neindoielnic, asemenea cercetari si asemenea rezultate nu puteau ramane fara ecou, atat in mediile stiintifice mondiale, cat si in constiinta publica. Seductia recastigarii tineretii pierdute i-a starnit pe multi si nu putem fi decat impresionati de figurile de vaza care s-au perindat prin clinica de geriatrie a Institutului gerontologic de la Bucuresti, spre a urma un tratament sau o serie de tratamente cu Gerovital. E o placere sa descoperi in lista presedinti de state de care ne e plina de-acum cartea de istorie, Tito, Hrusciov, Charles de Gaule, John F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, cancelarul Konrad Adenauer, sau artisti de talia lui Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, Kirk Douglas, Salvador Dali, acesta din urma preocupat pesemne sa-si poata tine cat mai multa vreme ridicate spre tample mustatile rasucite laborios.
Succesele prea rasunatoare produc, prin natura lucrurilor etern-omenesti, si invidii pe masura. Daca initial proprietatile Gerovitalului au fost intampinate cu un scepticism cu atat mai explicabil cu cat si concurenta isi incepea lucrarea, in special dupa ce presedintele de atunci al Organizatiei Mondiale a Sanatatii a facut, prin 1963, „greseala” sa dea Institulul de Gerontologie si Geriatrie al Anei Aslan drept exemplu de urmat pentru toate celelalte institutii de profil similar ale lumii. De la simpla privire sceptica s-a trecut destul de repede (dupa cum o dovedeste un articol publicat in New York Times in 1973) la discreditarea fatisa, pe motiv ca mai multe rapoarte clinice publicate in British Medical Journal ar fi constatat inexistenta proprietatilor regeneratoare puse pe seama procainei. Mai mult chiar, in cazul unor pacienti care luasera Gerovital s-ar fi constatat efecte precum scaderea presiunii sangvine, dificultati respiratorii si chiar convulsii. Nu sunt eu cel care sa transeze disputa, dar nu pot scapa din vedere faptul ca am ajuns sa traim in zilele producatorilor nemilosi, cand vezi frecvent ce sabotaje isi organizeaza reciproc, in presa, pe programele televiziunilor si pe bloguri, cei interesati sa-si vanda medicamentele fie si peste cadavrele concurentei.
Constat insa ca si aici, in tara, brandul Ana Aslan nu mai are stralucirea dinainte, chiar daca Institutul pomenit mai sus functioneaza mai departe si dupa moartea patroanei sale din perioada cand il conducea ca director titular (1952-1988), ba chiar implicandu-i direct numele in denumirea sa oficiala. Dinspre asistenta medicala geriatrica, institutia si-a largit interesul si spre cercetarea pretinsa de gerontologia sociala. Cu aplicatie nemijlocita la realitatile de astazi din Romania, sunt studiate imbatranirea demografica si urmarile medicale, psihologice, sociale si economice ale acestui proces alarmant, ca si aspectele adaptarii persoanelor de varsta a treia la provocarile aduse dupa sine de procesul imbatranirii.
E adevarat, n-am mai auzit de mult ca personalitatile cu greutate ale lumii sa fi dat iar buzna, ca odinioara, la tratamentele cu Gerovital, poate descurajate de faptul ca toti pacientii de odinioara au murit totusi intre timp. Sau, cine stie, seduse de perspective mai noi – nanotehnologia moleculara, biologia telomerilor, neurologia computationala, clonarea terapeutica si alte solutii incitante, imaginate de niste oameni mai curajos lansati in domeniul imortalismului decat indraznise s-o faca Ana Aslan, cu procaina, Gerovitalul si Aslavitalul ei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

marca simbolica dracula ana aslan
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1660 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018418 (s)