News Flash:

Anca Petrescu. „Casa Republicii era sora noastra mai mare. Dupa a90, privilegiul a devenit... un blestem”

3 Martie 2017
140 Vizualizari | 0 Comentarii
casa poporului
Capitolul ultim al cartii „Casa Poporului, adevarata istorie”, o carte de curand aparuta, poarta titlul „Confesiuni despre mama mea”. Este poate mai mult decat o confesiune. Este o poveste de suflet, scrisa cu mare sensibilitate de Cristina Marculet Petrescu, doctoranda in filosofie si scriitoare de proza scurta, una din cartile sale purtand un titlu mai mult decat interesant: „Pelerinaj prin absurd”, scrie Ziarul Ring.

„Intotdeauna, mama ne-a vorbit de un al treilea copil, de un membru al familiei mai atipic. Cand treceam prin dreptul ei, cu un zambet nostalgic, care radia de dragoste materna, ne spunea: «Priviti, asta este sora voastra mai mare!». Nu, nu este vorba de un om in carne si oase. Este vorba de o cladire: Casa Republicii, unul din cei trei copii ai familiei”. Asa isi incepe Cristina Marculet confesiunea. Este, de fapt, ultimul capitol al cartii „Casa Poporului, adevarata poveste”, o carte de curand aparuta sub semnatura lui Adrian Eugen Cristea, fost colonel in Securitatea personala a lui Ceausescu, a lui Mihai Bartos, fost colonel MApN care, inainte de 1989, a coordonat lucrari importante, printre care si cele de la vestita Casa a Republicii, a lui Marius Marinescu, fost senator, si un bun cunoscator al secretelor Bucurestiului din „Epoca de Aur” si, nu in ultimul rand, al Cristinei Marculet Petrescu, fiica arthitectei Casei Poporului, acum Palatul Parlamentului, a doua cladire ca marime din lume, dupa Pentagon.

„Si pe vremea lui Ceausescu se teseau intrigi si multi o doreau pe mama scoasa din ecuatie”

Inca de la inceputul confesiunilor sale, fiica Ancai Petrescu tine sa aminteasca despre faptul ca s-a nascut si a crescut odata cu Casa Republicii, zisa si Casa Poporului, desi cladirea pare a fi considerata in familia Petrescu intaiul copil. De suflet. Si pentru care mama ei a pus mult suflet. „Pe 5 septembrie 1985, mama se afla pe santier cu Ceausescu. Dictatorul vizita santierul aproape zilnic si mama trebuia sa fie intotdeauna pregatita sa ii poata da orice fel de explicatii. (...) Pe 6 septembrie 1985, la ora 13.30, m-am nascut eu. Dupa trei zile, mama era din nou pe santier. La fel s-a intamplat si in cazul surorii mele. In 1988, pe 8 iunie, mama a nascut-o pe Smaranda, ca, apoi, a doua zi dimineata, sa fie din nou pe santier. Ca si acum, si pe vremea lui Ceausescu, se teseau intrigi si multi o doreau pe mama scoasa din ecuatie. De aceea, chiar daca numai cu o zi inainte nascuse, s-a dus pe santier, facandu-le o surpriza nu dintre cele mai placute celor care sperau sa se debaraseze de ea”, povesteste Cristina Marculet Petrescu.

capitolul cartii titlul filosofie scriitoare proza scurta
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1851 (s) | 35 queries | Mysql time :0.017909 (s)

loading...