News Flash:

Ante Pavelic, un personaj important al celui de-al Doilea Razboi Mondial

5 Februarie 2014
2736 Vizualizari | 0 Comentarii
Ante Pavelic a fost liderul fascistilor croati (ustasi) in timpul celui de-al doilea razboi mondial si conducator - poglavnik - al statului independent croat (NDH).
Nascut pe 14 iulie 1889, in satul Bradina din Hertegovina, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Curand s-a mutat cu familia in sudul Bosniei. Micul Pavelic a urmat scoala primara la Jajce si a studiat despre traditiile mulsumane care i-au influentat atitudinea fata de Bosnia si de musulmani. A continuat studiile la Universitatea din Zagreb, orasul natal al fratelui mai mare, in perioada 1910 - 1915. Adera la Partidul Pur al Drepturilor, fondat de Josip Frank.
In timpul primului razboi mondial, el a jucat un rol important in cadrul partidului fiind avocat la firma lui Aleksandr Horvat, liderul formatiunii. Dupa razboi , la 1 decembrie 1918 s-a format Regatul Unit al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (RSH), iar membrii Partidului Drepturilor au protestat public, revoltati de faptul ca etnia croata era condusa de un rege sarb. Mai mult, Pavelic si alti membrii ai partidului au cerut cu insistenta formarea unui stat independent croat.

Vezi Povestea lui Andrei Vlasov, generalul sovietic al nazistilor  
In 1921, Pavelic devine lider al Partidului Drepturilor, iar un an mai tarziu, la 12 august 1922, s-a casatorit cu Maria Lovrencevic, pe jumatate evreica prin familia ei. In 1927 este ales in Parlamentul de la Belgrad din partea Blocului Croat. In discursurile sale a aratat clar opozitia fata de nationalismul sarb si a intervenit in favoarea independentei croate. In iunie acelasi an, a reprezentat Zagrebul la Congresul European al Oraselor tinut la Paris, iar spre finalul anului a aparat cativa macedoneni la Skopje acuzati de terorism.
Prin intermediul contactelor vieneze, Pavelic a stabilit legaturi clandestine cu guvernul italian. In 1929, a fondat grupul de armate Hrvatski Domobran (Garda Croata), prin care a chemat in mod deschis pe croati sa se revolte. Autoritatile iugoslave au interzis activitatile sale. La 6 ianuarie 1929 regele Aleksandr I Karageorgevici proclama dictatura, iar Pavelic este silit sa fuga in Italia initial, apoi la Viena. A stabilit imediat contacte cu Organizatia Revolutionara Interna Macedoneana (Vmro) si la scurt timp este invitat in Bulgaria pentru a se intalni cu reprezentanti ai Comitetului National Macedonean. Reuniunea a adoptat " Declaratia de la Sofia ", in care s-a formalizat cooperarea dintre revolutionarii croati si macedoneni. Autoritatile de la Belgrad au protestat ferm in fata Bulgariei, iar Pavelic a fost acuzat de inalta tradare si condamnat la moarte in contumacie.

Vezi si Savantii, artistii, Regii din Al Doilea Razboi Mondial
Din acest moment, Pavelic si familia sa s-au vazut nevoiti sa traiasca in exil, in Italia, sub identitati false pana in aprilie 1941. El a primit sprijin mascat de la dictatorul fascist Benito Mussolini, care a intrevazut in acesta un mijloc de a ajuta la dezmembrarea Iugoslaviei si extinderea influentei italiene in Marea Adriatica.
In 1930, Pavelic a folosit pentru prima oara titulatura Ustase, ca nume al unui ziar, apoi mai tarziu a fondat Hrvatska Revolucionama Organizacija - Ustase (UHRO). La scurt timp croati din Europa si cele doua Americi au aderat la Domobran Hrvatski (Garda Croata), condusa de Pavelic, cerand cu insistenta declansarea razboiului impotriva sarbilor.
Ustase milita pentru crearea unui stat independent croat bazat pe domeniile sale istorice si etnice, chiar si prin forta armelor. In conformitate cu propriile reguli va organiza actiuni teroriste, diversiuni si asasinate incepand din 1933 si pana la invazia germana asupra Iugoslaviei din aprilie 1941.
La 19 octombrie 1934, regele Aleksandr I Karageorgevici este asasinat la Marsilia. Atentatul cu bomba a fost opera membrilor Ustase si a teroristilor Vmro sprijiniti de autoritatile italiene, maghiare si bulgare. Initial s-a stabilit ca Pavelic fusese ajutat sa organizeze atentatul de catre Prefectul de Politie din Marsilia, care a fost ulterior demis din functie. Pentru a doua oara, Pavelic a fost judecat si condamnat la moarte in lipsa, de aceasta data de o instanta franceza. La presiunile guvernului francez, politia italiana l-a aresta pe Pavelic si pe alti membri Ustase. Pavelic a fost intemnitat la Torino. In timpul detentiei a scris romanul "Liepa Plavojka". In martie 1936 este eliberat. Dezamagit de relatiile cu italienii, a cautat sa se apropie mai mult de Germania nazista pentru a solicita ajutor in favoarea unui stat independent croat. Din nefericire pentru el, Hitler dorea o Iugoslavie unita, progermana, si a incheiat mai multe acorduri cu guvernul de la Belgrad, condus de Stojadinovic. Situatia avea sa se sachimbe brusc in martie 1941.
La 25 martie 1941, Iugoslavia adera la Pactul Tripartit, iar doua zile mai tarziu s-a produs lovitura de stat militara prin care regele Pavle si membrii guvernului sunt indepartati de la putere. Militarii manifestau simpatii filobritanice si filofranceze. In replica, Hitler a invadat Iugoslavia la 6 aprilie 1941. Regimul de la Berlin a acceptat formarea unui stat "independent" croat si l-a numit conducator pe Vladko Macek, liderul Partidului Taranesc Croat. Acesta a refuzat oferta, iar Hitler si Mussolini l-au avansat in fata pe Pavelic. La 10 aprilie 1941, adjunctul lui Pavelic in Ustase, colonelul Kvaternik, a declarat Statul Independent al Croatilor, iar cinci zile mai tarziu Pavelic a sosit  la Zagreb.
Noul guvern instalat a interzis orice miscare politica, in afara de Ustase, si a arestat si inchis in lagare de concentrare pe multi politicieni croati care au dorit sa contribuie la dezvoltarea statului independent, dar aveau vederi antifasciste. Relatiile cu Germania si Italia au fost factorii cheie intr-un stat croat cu un sistem politic copiat dupa modelul aliatilor Axei. Mussolini a impus Tratatul de la Roma in decembrie 1941, iar Pavelic a fost silit sa cedeze o mare parte din Dalmatia. Hitler a refuzat sa intervina de partea croatilor, dar Pavelic a pastrat sentimente de buna prietenie in relatiile cu aliatii italo-germani, in pofida opozitiei populatiei croate.
Pavelic a condus statul in mod dictatorial, eliminand orice rezistenta sau opozitie in cadrul guvernarii. El s-a facut responsabil pentru mai multe campanii de teroare impotriva sarbilor, evreilor, tiganilor si croatilor antifascisti. Sate intregi au fost rase de pe suprafata pamantului. Numai in lagarul de la Jasenovac au fost ucisi aproximativ 300000 de oameni.
Un eveniment cheie in istoria statului marioneta s-a petrecut aproape de finalul razboiului, intr-un mod destul de bizar. Este vorba de lovitura de stat incercata de ministrii Lorkovic si Vokic in toamna anului 1944. Ei au sugerat un plan prin care Croatia sa treaca de partea Natiunilor Unite pentru a-si mentine independenta dupa razboi. Initial, Pavelic a sustinut ideile celor doi, dar s-a razgandit brusc de teama represaliilor germane. Cei doi ministrii au fost arestati si executati in aprilie 1945. Pavelic a stabilit contacte secrete cu sovieticii, iar acestia au fost de acord cu mentinerea independentei Croatiei, cu conditia ca Armata Rosie sa mentina baze in Dalmatia. Pavelic a respins oferta. Constient de faptul ca Germania pierde razboiul, el a decis retragerea fortelor sale armate in Austria.
La 8 mai 1945, Pavelic a patruns pe teritoriul Austriei. Peste 100000 de ustasi au fost macelariti de partizanii sarbi la Bleiburg, la mijlocul lunii mai. In schmb, Pavelic si familia sa au locuit in zona de ocupatie americana. De aici a plecat la Roma fiind adapostit de cater membrii Bisericii Romano-Catolice, in pofida protestelor manifestate de guvernul comunist de la Belgrad. In toamna anului 1948, Pavelic ajunge in Argentina. Ajuns la Buenos Aires, Pavelici lucreaza o vreme ca zidar, apoi, in scurt timp, un prieten bun l-a introdus in anturajul presedintelui Peron. Pavelic a preluat postul de consilier pe probleme de securitate al presedintelui argentinian, iar acesta a permis drept de sedere permanenta pentru cei 34000 de fascisti croati pe teritoriul argentinian. Dupa caderea lui Peron de la putere, Pavelic si alti imigranti Ustase au pierdut protectia.
La 10 aprilie 1957, Pavelic este impuscat in spate intr-o statie de autobuz, in El Palomar, langa Buenos Aires. Multi au banuit ca faptuitorul era agent al Serviciului de Informatii Iugoslav (UDBA). Pavelic a ales sa nu fie spitalizat. Desi autoritatile argentiniene au convenit sa-l extradeze, totusi i-au permis sa plece din tara. In dcembrie 1957, el a zburat spre Spania via Chile. S-a stabilit la Madrid si a primit azil politic de la dictatorul Francisco Franco. Nu i-a fost acordata cetatenia spaniola.
La 28 decembrie 1959, Pavelici s-a stins din viata in varsta de 70 de ani. Conform relatarilor se pare ca de la unele complicatii ivite de la rana provocata de glontul care i-a strapuns sira spinarii. A fost inmormantat in Cimitirul San Isidro, cel mai vechi cimitir privat din Madrid.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

ante pavelic liderul fascistilor croati ndh imperiului austro-ungar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1627 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013609 (s)