News Flash:

Anul 1894 o aduce pe lume pe „Eroina de la Jiu”. Ecaterina Teodoroiu, povestea unei femei: s-a inrolat, a stat in lagar, a evadat si s-a intors pe front

3 Mai 2016
1196 Vizualizari | 0 Comentarii
Ecaterina Teodoroiu
In inima romanilor, batalia de la Marasesti are un loc special datorita eroismului de care au dat dovada ostasii romani si a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, capitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorita legendarei expresii “Pe aici nu se trece!”.

Eroina de la Jiu, Jeanne d’Arc a Romaniei, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a cazut, rapusa de doua gloante in piept, pe 22 august 1917, in batalia de la Varnita si Muncelu. Este prima femeie-ofiter din armata romana care si-a sacrificat viata pe campul de lupta. Avea 23 de ani si se numea, dupa registrul satului in care s-a nascut, la 17 ianuarie 1894, Vadeni (azi cartier al orasului Targu Jiu): Catalina Toderiu. Desi data sa de nastere este stipulata a fi ziua de 17, exista mai multe variante vehiculate, inclusiv 16 ianuarie.

Fratele plecat pe front i-a murit. Ea a vrut sa se inroleze: a luat arma in mana si a devenit primul soldat femeie

Inca din primele momente ale intrarii Romaniei in razboi a plecat din satul sau, impreuna cu fratele ei, Nicolae, pentru a se pune "la dispozitia tarii". A tarii care avea nevoie de sufletul ei si de capacitatea ei de a se implica. A fost, pentru inceput, infirmiera la Spitalul din Targu Jiu – care deservea armata romana  facand parte din ceea ce se numea "cohorta de cercetasi «Domnul Tudor»", compusa exclusiv din voluntari.

La 15 august 1916, ziua in care Romania a intrat in razboi, cercetasii fusesera asimilati ca serviciu auxiliar al armatei. Cateva saptamani mai tarziu, la auzul mortii fratelui sau, Nicolae, in timpul unui asalt, Catalina cere sa se inroleze ca soldat, in locul lui. I s-a refuzat de mai multe ori cererea pana cand, induplecati de staruintele, curajul si devotamentul ei, comandantii superiori cedeaza si o trimit pe front, sa lupte cu arma in mana. Este prima femeie care a luptat nemijlocit, ca militar inrolat, in linia intai. Prima din armata romana.

Prinsa de nemti si dusa in lagar, a evadat. Se intoarce pe front si e primita cu urale

Curajul femeii nu a cunoscut limite pe frontul de razboi.Dupa ce a parcurs alaturi de camarazii ei traseul frontului, de la Targu Jiu la Danesti, Bratuia, Floresti, Rasina, Pesteana si Tunsi, ea este prinsa de nemti si dusa in lagarul de la Targu Carbunesti. Aici insa curajul ei avea sa iasa din nou la iveala. Pandeste momentul potrivit, ucide santinela de paza si evadeaza. Este reprimita cu urale de soldati, care incepusera sa vada in ea nu o copila, ci o femeie-barbat, puternica, gata oricand sa le fie si lor sprijin.

Catre sfarsitul anului 1916, Catalina (Ecaterina) Toderiu (Teodoroiu) este ranita de un obuz la piciorul stang. Se vindeca (prea greu, parca, pentru nevoia ei de a-si sluji patria), iar la inceputul anului urmator revine pe front.

"Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine! Inainte, nu va lasati!"

Armata romana pregatea o miscare ampla, pe linia Varnita-Muncelu, pentru a opri ofensiva armatei germano-austro-ungare. Plutonul Catalinei se afla si el acolo, la datorie. Era 22 august 1917 cand, conducandu-si, imbarbatandu-si oamenii, "domnisoara sublocotenent" se avanta in bataia gloantelor. "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!", le striga ea necontenit. Iar barbatii aceia care tinusera in mana, cu numai doi ani inainte, coase, topoare si seceri, barbatii aceia care de un an intreg lusera toate fronturile la rand, luptand pentru patria lor, ascultau de indemnurile ofiterului cu trup de codana si inima de viteaz. Doua goante dusmane au lovit-o in piept. In plin! Ecaterina Teodoroiu se prabusea, secerata. Dar cu ultimele ei puteri a ridicat bratul, aratandu-le directia, si le-a strigat indemnul de lupta: "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine! Inainte! Razbunati-ma!". Au fost ultimele cuvinte ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu. Plutonul ei a razbunat-o.

In acea zi, batalia a fost castigata de armata romana. Fiinta aceea plapanda, care murise eroic, a fost inmormantata pe campul de lupta. Plutonul ei a plecat mai departe, spre alta batalie care se cerea castigata. Osemintele sale au fost stramutate in iunie 1921 la Tg. Jiu in mormantul monument din centrul orasului.

Memoria sa a fost cinstita cum se cuvine si tara exista mai multe monumente care ii sunt inchinate. In 1938, casa parinteasca, construita in 1884, a fost amenajata ca si casa memoriala „Ecaterina Teodoroiu”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

inima romanilor ecaterina teodoroiu grigore ignat eremia grigorescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2012 (s) | 23 queries | Mysql time :0.048530 (s)