News Flash:

Armata dacilor- o forta de temut

19 Iunie 2017
334 Vizualizari | 0 Comentarii
daci 2
Viata militara a dacilor prezinta cateva caracteristici ce trebuie relevate. In primul rand faptul ca fiind un popor sedentar, nu nomad, ei pornesc la razboi numai cu armata lor, nu cu intreg neamul – femei, copii, batrani- asa cum fac germanicii sau iranienii din bazinul dunarean, care-si iau cu ei in expiditie si familie si bogatii. Un al doilea fapt este dispretul pentru moarte. Crezand potrivit religiei lor ca sufletul este nemuritor, considerand deci moartea nu ca pe un sfarsit, ci ca un inceput, si anume o viata noua, alaturi de Zalmoxis, dacii lupta cu un avant si un curaj extraordinar. Sinuciderile in razboi, atunci cand infrangerea este inevitabila, sunt un fapt obisnuit. Dovada sunt regele Dapyx care lupta contra lui Crassus (28 i. Hr.) si Decebal impreuna cu sfetnicii sai, in al doilea razboi cu Traian.

Inca din vremea lui Tucidide, getii(dacii) sunt cunoscuti drept buni calareti. Ei trag cu arcul din fuga, tehnica preluata de la sciti. Triburile din partea de ses, de stepa (“pustia” getilor din Bugeac, de care ne vorbeste Strabon, asa trebuie inteleasa, ca stepa) aveau in special cavaleri, in timp ce in partile muntoase predomina pedestrimea. Pe columna lui Traian, dacii sunt infatisati luptand de obicei pe jos. Ei au o arma specifica -o sabie incovoiata – si un scut rotund. Unii poarta si spada -lunga si dreapta-, sau sabie scurta, cu doua taisuri, asemenea celei romane. Sunt prezente si lancile, sulitele, prastii pentru aruncat pietre sau plumb. In sfarsit, unii sunt reprezentati cu topoare maciuci, ciomege, intr-un cuvant arme taranesti, asa cum vom intalni si la romani peste mai bine de un mileniu.

Vezi si Ignoranta dacilor


Drapelul dacilor (dracon) era in forma de balaur, avand cap de lup, cu gura deschisa, din metal – probabil arama sau bronz – si un trup ondulat, ca al sarpelui cand umbla. Se pare ca aerul, mai ales cand era vant, patrunzand in gura capului de lup, facea sa se auda un suierat care trebuia sa-i mobilizeze pe daci si sa ii inspaimante pe inamici. Dacii cunosteau de asemena si berbecele pentru daramarea zidurilor si portilor dusmane, precum si un fel de baliste, pentru azvarlirea de la distanta a sulitelor si a pietrelor mari. Mai ales cand au inceput luptele cu ostile Romei, dacii si -ai imbogatit armamentul si si-au perfectionat intariturile. Una din conditiile pacii incheiate intre Domitian si Decebal era tocmai procurarea de catre imperiu a inginerilor si mesterilor de care avea nevoie regele dac.

Vezi si Au fost dacii infranti de romani ?

Numarul ostenilor a variat, dupa cum fluctua intinderea si puterea statului. In timpul lui Burebista, Strabo ne spune ca armata se ridica la 200.000 de oameni, posibil sa fie o exagerare, dar oricum cu siguranta dacii aveau o oaste numeroasa, oricum mai mai mare decat cele obisnuite din acea vreme, adica 20-30.000 de luptatori. Mai tarziu, cand statul se fragmenteaza in patru apoi cinci parti, armata numara, conform aceluiasi autor, aproximativ 40.000. In timpul lui Decebal, numarul trebuie sa fi crescut considerabil. Conform scriitorului Ioanes Lydus, care preia informatia din Getica lui Criton, prizonierii luati de Traian erau in numar de 50.000. Aceste cifre pot fi reale deoarece dacii erau un popor numeros.

In ceea ce priveste fortificatiile, ele erau de doua feluri, dupa natura locului. La ses apararea se facea prin valuri de pamant, palisade din lemn si santuri. In regiunea muntoasa, fortificatiile erau din piatra si aveau proportii impunatoare. Ruinele de la Gradistea Muncelului, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Ocnita, Batca etc. stau marturie. Ziduri puternice, din blocuri mari de piatra- blocuri asamblate si intarite cu barne de lemn intr-un sistem propiu de constructie, denumit de specialisti murus dacicus (zid dacic) sau opus dacicum (constructie dacica)-, platforme de observare succesive, turnuri de aparare care acopera cate un munte intreg, toate acestea ne arata elocvent nivelul la care ajunsese arta militara a dacilor. Fortificatiile din munti nu sunt cu nimic mai prejos decat cele similare ale grecilor din epoca veche sau cele romane. Ele arata o conceptie militara superioara si mijloace de executie remarcabile.

sursa

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, editura Albatros, Bucuresti, 1971/istorie-pe-scurt.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

viata militara dacilor popor sedentar razboi regele dapyx crassus
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1834 (s) | 34 queries | Mysql time :0.024529 (s)