News Flash:

Aron Pumnul, dascalul lui Eminescu

23 Octombrie 2013
3713 Vizualizari | 0 Comentarii
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, judetul Brasov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un carturar roman, lingvist, filolog si istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntas al Revolutiei de la 1848 din Transilvania.
S-a nascut in anul 1818, intr-o familie de tarani iobagi din Transilvania. Dupa 4 ani petrecuti la Odorhei,Aron Pumnul isi continua studiile la Blaj si la Cluj, unde absolva cursurile de filozofie. In 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La intoarcerea de la Viena in 1846 isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj si devine colaborator al lui Timotei Cipariu alaturi de care ia parte la intemeierea ziarelor: Organul luminarei (1847, devenit, in 1848 Organul Natiunale), primul ziar romanesc cu litere latine si Invatatorul poporului (1848).
Ca participant la Revolutia de la 1848 - 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunari populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea nationala din mai de pe Campia Libertatii.
La sfarsitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba si literatura romana la liceul german din Cernauti, unde il are elev pe Eminescu, care la moartea lui scrie elegia "La mormantul lui Aron Pumnul". La scurt timp isi reia activitatea publicistica in ziarul "Bucovina", devenind redactorul partii romanesti.
Aron Pumnul a fost adept al etimologismului ("Convorbiri intre un tata si fiul lui asupra limbei si literelor romanesti").
A alcatuit prima antologie de literatura romana ("Lepturariu rumanesc", 5 vol., 1862 - 1865), fiind unul din intemeietorii istoriei literare romanesti.
Revista “Familia” – condusa de Iosif Vulcan  a publicat un amplu articol in numarul 15/1866, in care este evocata personalitatea celui dintai profesor de limba si literatura romana, pe care l-a avut liceul german din Cernauti, a barbatului “ingenios si apostol devotat al culturei nationale”, scrie jurnalul.ro.
“El fu nascut la 27 noiemvre 1818, pe pamantul romantic si sfant, prin suvenirile istorice ale Tarii Oltului, in satul Cuciulata, langa Fagarasiu. Parintii sai, ca mai ai tuturor barbatilor mari ai nostri, au fost tarani meseri (saraci  n.n.), dar avuti prin sentimentele nobile nutrite de suferinte eredite de la mosi-stramosi.  Sarmanii, ei n-aveau sa dee fiului lor nici nume stralucit, nici avere, ci i-au datu sentimentul sacru al nationalitatei, i-au datu o crescere simpla, dar scutita de toate defectele lumesci si s-au ingrijit ca sa-l trimita la scoala, insa inca in etate de 6 ani suferi in sanatate, care suferinta a tinut-o in toata viata sa si, din aceasta cauza abia in etate de 14 ani a putut merge la Odorheiu spre cercetarea scoalelor normale, unde ramase pana la an 1836”. Din Odorhei, Aron Pumnul a plecat la Blaj, unde l-a avut profesor de filosofie pe Simeon Barnutiu, apoi la Cluj, unde a absolvit. Desi lipsurile materiale nu au contenit, nu s-a descurajat ci, altaturi de cativa tineri eminenti, a fost trimis la Viena, unde a urmat cursul teologic de 4 ani, intre 1843-1846. “In acest timp fiind mantuit de lipsurile materiale, se simtea multumit, caci putea a se pregati pentru carierea sa frumoasa si laborioasa ce ocupa mai tarziu toata viata sa. El, afara de studiile obligate invata cu zel cel mai inflacarat filosofia, istoria si mai ales istoria literaturii romane, careia i-a fost devotat pana la ultima sa respiratie. Dansul inca a fost unul din intemeietorii Societatii de lectura a teologilor romani din Viena. Pe langa multa studiere a mai tradus unele opere monumentale, precum: o filosofie franceza, o fizica germana si cartea cea de multe merite a lui Colson despre Principatele Romane. Toate acestea insa se nimicira, se arsera la Blaj, in Revolutia din 1848. Asisderea, ca teolog, un timp avu fericita ocaziune a da lecturi de religie si limba romana fiicelor printului Mihai Ghica, care pe atunci era in Viena. Una din acele brave fiice romane, astazi e renumita in literatura europeana - contesa Dora d’Istria”. (Revista “Familia” nr. 15/1866)
Proaspat absolvent al Institutului Teologic “Sfanta Barbara” din Viena, a fost numit profesor de filosofie la liceul din Blaj. De asemenea, devine colaborator al lui Timotei Cipariu, pe care-l sprijina la intemeierea ziarelor: “Organul luminarei” (1847) si “Invatatorul poporului” (1848). “In acest post il afla miscarea monumentoasa si mareata din 1848, prin care i se asemana si dansului un alt teren de activitate” – subliniaza revista “Familia”  “Aceasta activitate a sa preafrumoasa o scrie laureatul istoric al nostru Ilarian in «Istoria romanilor» tom II, zicand: «Chiar in aceste zile avea sa plece tinerimea scolastica din Blaj acasa, pe vacanta de Pasti. Profesorul de filosofie Aron Pumnul, folosindu-se de increderea care o avea la tinerime si care o si merita pentru stiintele sale si insufletirea nationala, scrie indata o proclamatiune chematoare la adunare pe duminica Tomei, o da in mana la fiecare student, se imprastie toti in toate partile tarii, latesc ca fulgerul faima despre arunarea pe duminica Tomei». Si mai departe stim ca dansul fu persecutat, de fu silit a trece in Principatele Romane, unde inca nefiind in deplina siguranta, cam tarziu toamna, in 1848, ajunse in jurul fratilor bucovineni, in Cernauti, unde fu primit frateste si salutat cu bucurie.
In acest timp s-a deschis cariera cea mai monumentuasa a lui Pumnul; atunci trista Bucovina era incinsa in doliu, strainismul cotropi monumentele glorioase ale strabunilor romani, slavismul se latise in toata grozimea sa, limba nationala, afara de scoala normala, unde se invata foarte putin si dupa o gramatica defectuoasa, era deschisa din toate institutele, chiar si din teologie. Atunci romanii desteptati si infiorati de aceasta apasare a dezvoltarii, se decisera a infiinta in Cernauti o catedra pentru limba si literatura nationala. Pumnul fu chemat de a ocupa aceasta catedra in fevr. 1849 ca suplinitoriu, iar de la 1852 ca profesor ordinariu, si asa, in decursul a 17 ani a impartasit tinerilor sai invatacei cunostinte frumoase despre limba mamei lor si a desteptat intr-insii sentimentul sacru al nationalitatii. (...)” (revista “Familia”). Aron Pumnul a murit la 12 ianuarie 1866, in urma unei boli de inima care-l chinuia de multi ani. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

aron pumnul carturar roman lingvist filolog istoric litera profesor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2140 (s) | 34 queries | Mysql time :0.030974 (s)