News Flash:

Artele in Tarile Romane (I)

15 Mai 2013
2714 Vizualizari | 0 Comentarii
Incepand de astazi va vom prezenta un scurt documentar legat de artele din Tarile Romane din anul 1848.
Pictura.
Artistul care si-a legat numele de aspiratiile poporului pentru epoca de dupa 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinta al romanilor(1831-1891).
Aman si-a petrecut copilaria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucuresti, de unde s-a intors la Craiova pentru a participa la revolutia din 1848. In 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care si-a insusit desenul si studiul compozitiei istorice.
Printre primele opere expuse la Paris, se afla un autoportret la care se vede influenta lui Courbet. Putin mai inainte executase Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creatii artistice legate de evenimentele istorice.
Dupa o calatorie la Constantinopol, s-a intors in 1858 in tara cu un renume castigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere in care isi manifesta credintele sale patriotice. In timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de lupta al poporului roman impotriva turcilor, ecou al dorintei de libertate. O interesanta compozitie este tabloul care prezinta alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.
Cum pe acea vreme taranii preocupau pe artistii inaintati, Aman i-a infatisat in mai multe figuri si compozitii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect in cateva gravuri de dupa epoca lui Cuza. Anii din urma ai vietii lui Aman au fost plini de amaraciune; el a criticat pozitia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de Noüy, care, in nepriceperea sa, distrugea monumentele nationale. Atitudinea sa protestatara fata de conducerea tarii a revarsat-o intr-un tablou neterminat, Boierii surprinsi la ospat de trimisii lui Vlad Tepes.
Initiatorul Scolii de belle-arte si al Pinacotecii de la Iasi, Gh. Panaiteanu-Bardasare, infocat unionist, a fost un pictor influentat de academismul insusit pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt cateva tablouri reprezentand figuri pline de sentimentalism si cateva portrete de contemporani.
Bogat in activitatea sa artistica a fost Gheorghe Tattarescu( 1818 - 1894 ). S-a facut cunoscut ca pictor religios, decorand numeroase biserici din diferite colturi ale tarii si contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoasterea mai justa a acestui gen, Tattarescu a intreprins in 1884 o calatorie in Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din Iasi. A lasat un bun manual de pictura, valoros pentru vremea sa.
Subiectul alegoric al unirii este foarte frecvent. Printre cele mai importante lucrari sunt: Unirea Principatelor, de Szathmary; Unirea Principatelor dedicata Natiunii moldo- romane, de Gh. Tattarescu; cateva litografii ale lui Wenrich. Se fac si scene istorice cu aluzii la actualitate sau luate direct din actualitate: Intalnirea stindardului lui Stefan cel Mare cu al lui Mihai Bravu la Socola de Al. Asaki; La legi noi, oameni noi de Szathmary. Unirea a trezit sentimente artistice si la oamenii din popor, cum este cazul cu acel mester necunoscut care a realizat steagul breslei barbierilor in 1859.
Dintre artele aplicate, grafica ilustrarii de carti sau de foi volante a jucat un rol important, popularizand ideile si actiunile de seama din perioada Unirii si reformele lui Cuza. Intre litografi, un prim loc l-a ocupat Carol Popp de Szathmary, care a facut portretul domnitorului in picioare si cel al Doamnei Elena intr-un somptuos costum de gala. Szathmary, originar din Cluj, si cu studii la Budapesta si Viena, a fost cel mai asiduu gravor si desenator, fara sa ajunga insa la o arta superioara, asa cum s-a intamplat cu acuarelele sale de deosebit talent. S-a integrat idealurilor politice ale vremii, cum se vede si dintr-o serie de alegorii privind Unirea.
Cunoscuta a fost si activitatea de litograf a lui D. Papazoglu; lui se datoresc un portret al lui Cuza, editat de Lemercier din Paris, si trei litografii reprezentand scene importante din domnia lui Cuza, lucrate academic si fara viata, dar importante documente istorice.
Un gen nou, caricatura, si-a facut aparitia in toate cele trei provincii romanesti, cu tema comuna a combaterii dusmanilor Unirii. Caricaturistii - printre care polonezul Dembitki - lucrau la ziare, cum au fost Nichipercea al lui N. T. Orasanu si Bondarul, situate pe pozitii inaintate in anii Unirii; Umoristul la Arad si apoi la Gherla; Aghiuta, ziarul lui Hasdeu; Ghimpele, in care se ataca dinastia sau pasoptistii tradatori ai cauzei revolutionare.
S-a trecut acum la realizarea unui vechi deziderat: infintarea de scoli superioare de invatamant artistic. Mai intai la Iasi, in 1860, a fost inaugurata Scoala de belle-arte de insusi domnitorul; la Bucuresti, datorita lui Aman si Tattarescu, o scoala similara s-a deschis in 1864. Paralel cu infiintarea scolilor s-au organizat pinacoteci, in care s-au expus tablouri din vechi colectii sau din operele pictorilor in viata.
Inca un fapt nou, devenit caracteristic pentru artele plastice, l-a constituit aparitia expozitiilor artistilor in viata, dintre care cea dintai a avut loc in 1864; ele au jucat un rol important in educarea artistica a maselor. Acum perioada de cautare a incetat; operele care oglindeau nazuintele maselor erau tot mai iubite de popor. Artistul isi avea locul sau bine precizat in societate, dar trebuia sa lupte din rasputeri ca sa si-l mentina.
Cel de-al treilea mare eveniment politic al acestei perioade, independenta nationala de stat, legata de razboiul din 1877-1878, in care romanii si rusii au luptat impotriva Imperiului Otoman, a dat prilej stralucit artistilor romani sa-si exprime adeziunea si contributia lor. Legatura indisolubila cu idealurile patriotice, cu soldatul din popor, a creat arta adevarata a razboiului pentru independenta. Acest spirit a fost insuflat si de penelul lui Nicolae Grigorescu si de cei ce i-au urmat.
Nicolae Grigorescu(1838-1907), nascut din parinti tarani, a venit de copil la Bucuresti, unde a prins gust pentru pictura. Dupa sumare pregatiri artistice la pictorul portretist Anton Chladek, Grigorescu adolescent a zugravit biserici - la Caldarusani si Zamfira - intr-un stil cu totul nou, umanizand sfintii. Tot acum picteaza si primele tablouri istorice, printre care Mihai scapand stindardul. Dupa ce a incercat, fara rezultat, sa plece la studii in strainatate, a mers la Agapia, pe care a impodobit-o cu picturi de vadita valoare artistica, desi n-avea decat 20 de ani.
A reusit in 1861, cu o bursa obtinuta prin M. Kogalniceanu, sa plece la Paris, visul sau, unde aproape singur s-a format, copiind tablouri celebre de la Luvru, la scoala naturii de la Barbizon si a picturilor cu care a intrat acolo in contact; dovada, intre altele, Peisaj cu stanci, Apus de soare la Barbizon.
Intorcandu-se in tara prin Galitia, a facut schite de evrei batrani si expresivi; colindand tara, a infatisat peisaje vii, ca Baratia din Campulung si altele. Neutilizat, s-a dus pentru a treia oara la Paris, unde a lucrat intr-o tehnica superioara in stil realist si sobru si a expus 26 de lucrari in 1870; la Expozitia de la Bucuresti din 1873 a prezentat masiv 140 de lucrari, care l-au impus definitiv, reusind sa determine un curent innoitor prin calitatea neobisnuita a operei sale si indemnand pe tinerii pictori ai generatiei noi sa se indrepte catre scenele din viata poporului.
Dupa numeroase alte calatorii in Apus, razboiul din 1877 aducandu-l in tara, a participat efectiv la campanie ca pictor pe front. Maiestria artistului in compunerea maselor este neintrecuta; scenele luptelor la baioneta sunt un exemplu de mare arta si patriotism( Atacul de la Smardan ). Acelasi suflu se remarca in scenele sumbre sau in portrete vii( Spionul, Cazacul, Ofiter rus calare, Sentinela, Capete de prizonieri turci ). Cu toata stralucirea operei sale, si dupa razboi s-a lovit de greutati si a plecat din nou din tara, continuandu-si activitatea in Franta; a revenit apoi in tara unde a ramas pana la moartea sa in 1907.
Din grupul de artisti care au plecat pe front, mai amintim pe Szathmary, care a lucrat schite pentru publicatii straine; pe transilvaneanul Sava Hentia, pictor cu mare putere de munca si reusite tablouri( Intalnirea ) si pe G. Mirea, care a avut schite nu prea importante de razboi, mai reusite fiind insa tablourile cu alte subiecte: Varful cu dor si Mihai Viteazu privind capul lui Andrei Báthory.
In Transilvania s-a dezvoltat o bogata arta legata de aceleasi idealuri: dezrobirea sociala si nationala; poate in nici un domeniu nu s-a remarcat colaborarea dintre artistii luptatori de dincoace si dincolo de munti ca in pictura. C. Lecca, Misu Popp, Carol Popp de Szathmary au participat la revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca sau au sprijinit Unirea si razboiul de independenta. Brasovul a fost locul unde s-au refugiat Negulici si Iscovescu, care au desenat portretele revolutionarilor in vederea alcatuirii unui album pentru a fi raspandit populatiei. Misu Popp a incercat realizarea unui 'Panteon' al istoriei nationale romanesti, pictand o serie de figuri istorice: Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Andrei Muresanu, Vasile Alexandri, Mihail Kogalniceanu si altii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

documentar artele pictura epoca 1848 theodor aman pictor craiova paris
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1821 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019274 (s)