News Flash:

Asasinarea Nicoletei Nicolescu

9 Ianuarie 2014
3920 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicoleta Nicolescu a fost o membra importanta a Miscarii Legionare, avand gradul de comandant legionar si ocupand functia de sefa a Cetatuilor de fete (organizatiile legionare de femei, echivalentul cuiburilor ai caror membri erau doar barbati) din 1933, de la infiintarea lor, si pana in 1936 cand a fost avansata in functia de consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu
Nicoleta Nicolescu si-a inceput studiile universitare la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti in 1930, aderand in acelasi an la Miscarea Legionara.
In 1933 a fost numita de catre Codreanu la directia Cetatuilor, sectiunea feminina a Miscarii Legionare, sectiune minoritara ca efectiv in cadrul Legiunii (in 1937, dintre cei 487.000 membrii, doar 8% erau femei).
Viziunea Nicoletei Nicolescu privind rolul femeii in activitatile Legiunii era diametral opusa opiniilor lui Codreanu sau ale lui Mihai Stelescu, pentru care femeile ar fi trebuit sa se ocupe doar de activitatile menajere pentru a-si pastra feminitatea. Nicoleta Nicolescu era partizana unei implicari mai importante a femeilor in activitatea legionara, in actiuni comune cu cele ale barbatilor, inclusiv in actiuni paramilitare sau de sabotaj.
Nicolescu a ramas la conducerea Cetatuilor pana in 1936 cand a fost avansata in functia de consilier al Capitanului, conducerea Cetatuilor fiind preluata de comandanta legionara Lucia Trandafir, Nicolescu pastrand insa un rol de consiliere a acesteia.
A fost arestata la sfarsitul anului 1938, impreuna cu alti membri ai organizatiei legionare, fara ca acuzatii specifice sa-i fie aduse.
A fost torturata si asasinata de autoritati, corpul fiind apoi incinerat iar cenusa ingropata in mod anonim.
…Cateva luni mai apoi, aflase de sfarsitul tragic al Nicoletei Nicolescu, Comandanta Legionara, Sefa Cetatuilor de Fete pe tara.
Arestata impreuna cu multe alte camarade din Cetatui in 1938, fusese schingiuita in beciurile Prefecturii Politiei Capitalei luni de-a randul, in chipul cel mai crud.
Roata mortii se invartea sarguincios; vesti tragice soseau din tara intreaga despre cei inecati in credinta lor pe drumul cu Arhanghelii.
Si, intr-una din zilele lunii iunie, vestea uciderii Nicoletei si cruzimile la care a fost supusa in ultimele clipe de viata ale ei strabatu ca fulgerul toata suflarea romaneasca. Secretul acestei tragedii n-a putut fi pastrat. Pana si brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neinvins al credintei Nicoletei.
Intr-o celula de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul taiat macelareste ca sa i se ia viata grabnic, eroina ii infruntase aprig pe temnicerii si schingiuitorii ei, refuzand sa moara repede, asa cum sperau ei. Inca respira si cutitele negre banditesti, cu lame groase, ii sfartecau trupul incapatanat sa ramana pe viata asta, incapatanat sa mai respire inca, pana la ultimul strop de viata. Imagine dantesca de care gazii cei fiorosi s-au ingrozit… Aruncata apoi pe podeaua unei camionete-dube, intre lopeti si tarnacoape ingropatoare de alte vieti tinere in padurea Pantelimon, fusese transportata la Crematoriu.
- Nu moare, ma! Nu moare!… Nu vrea sa moara!…
In spatele Crematoriului, masina se opri. Undeva mai pe dreapta, o usa dosnica ce duce in incinta. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:
- Actele de…
- Care acte? ii taie repezit intrebarea unul din agenti. N-are nevoie da ele un’ sa duce… Cara-te…
- Da, dar stiti, corpul trebuie inregistrat…
- S-a facut de delegatii Prefecturii: Siguranta Statului. Stim noi ce trebuie… Cara-te de-aici…
Pus in fata autoritatilor “statului”, mecanicul deschise larg usa si se da intr-o parte, lasandu-i sa intre, vrand-nevrand, pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Politie din Bucuresti si agentul Iuliu Horvath.
Sacul atarna greu… Rosit de sangele pierdut al victimei, l-au apucat cu grija de colturi, sa nu se murdareasca, si au intrat in Crematoriu, cotind la stanga, pe culoarul palid luminat.
- Stai asa!… Las-o jos ca m-am patat. Sa schimb mana…
Sacul fu trantit pe podeaua de beton, ca o povara apasatoare si, in cadere, gura legata i se deschise. Capul Nicoletei se revarsa afara, la viata parca. Horcaia in sange incercand sa respire si ochii priveau straniu la cele trei personagii, inmarmurite la vederea ei inca in viata… Era aproape de ora 23…
Putin mai apoi, in cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, in gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza sa moara, parca in ciuda calailor…
Dintr-odata, nu se mai auzi nimic. Se facu liniste, o liniste mormantala si apasatoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimtite o lacrima si incerca iute sa si-o ascunda cu mana.
- A murit!… Ai vazut?!… Ti-am spus eu…
Din cosul cuptorului cu nr. 1, fumul albastrui se raspandeste ca o perdea subtire deasupra orasului cufundat in noapte, vestind miselia cea mare… O viata de cruciata se stinsese in flacari, pe rug… Din cer, stropi de ploaie incep sa se reverse deasupra pamantului ca la o comanda si traznetele lui Dumnezeu incep sa biciuie vazduhul cu fulgerari manioase; dar focul iudelor, ascuns, palpaie neatins corpul martirei…
Sfatul miselesc, uneltit si hotarat de putere impotriva tineretului crestin legionar, osandea hoteste la moarte. Rodul de aur al Tarii pasea pe drumul spinos al calvarului si mantuirii Neamului…
Fragmente din cartea “Martirii ne vegheaza din ceruri” de Nicolae Nita
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicoleta nicolescu comandant legionar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1676 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019468 (s)