News Flash:

Asasinate in numele credintei: Drumul de la pocainta la streang

4 Februarie 2014
1057 Vizualizari | 0 Comentarii
In primele trei secole de crestinism, desi au existat cazuri in care cei ce se ridicau impotriva preotilor riscau sa moara in baza sanctiunilor din vechiul testament, metoda principala de aducere pe calea cea buna a ratacitilor era pocainta.
Ganditorii de seama ai acelor vremuri militau cu consecventa pentru o atitudine toleranta fata de cei care, intr-un fel sau altul, puteau fi acuzati de o anume dizidenta fata de religie. Tertullian spunea ca “legea naturala permite oricarui om sa-si urmareasca vocea interioara in practicarea unei anumite credinte, din moment ce este o chestiune de proprie vointa si nu de fortare.” Lactanius, care fusese martor la niste represalii sangeroase scria in anul 308 e.n.: “Religia este o chestiune de proprie dorinta, ea nu poate fi impusa nimanui. La ce folos este cruzimea? Adevarul nu are nimic de-a face cu violenta. Este adevarat ca religia trebuie protejata, insa, murind pentru ea, nu omorand pe altii.” 

Vezi si Godfrey de Bouillon - cel mai crud criminal al primei cruciade 
La sfarsitul secolului al patrulea apar primele erezii importante – conceptii religioase contrare dogmelor bisericii: manicheismul, donatismul si priscilianismul, dupa numele celor care le-au creat. Acestea au devenit, la vremea respectiva, o amenintare grava la adresa bisericii crestine, ceea ce a facut ca ideea folosirii fortei impotriva adeptilor acestor secte sa prolifereze. Asa se face ca, in jurul anului 1000 e.n., violenta impotriva ereticilor se accentueaza treptat.

Vezi si Iata care au fost consecintele cruciadelor
In Italia, Spania si Germania au loc executii publice ale necredinciosilor si conducatorilor unor secte. Cei mai cunoscuti eretici ai vremii, Peter din Bruys si Arnold din Brescia au avut o soarta groaznica: primul a murit pe rug, iar celalalt sub securea calaului. Persecutia ocazionala a ereticilor din aceasta perioada este atribuita fie diferitilor conducatori, fie populatiei fanatice, insa in nici un caz puterii ecleziastice. Este adevarat ca existau, inca de pe atunci, clerici care sustineau infiintarea unui tribunal al Bisericii, insa aceasta idee n-a fost acceptata. La jumatatea secolului al XII-lea, ereziile se raspandesc cu o rata alarmanta si amenintau nu numai existenta Bisericii, ci si insasi societatea crestina, potrivit 2012en.ro.
Ca raspuns la acestea, in Germania, Spania si Franta se naste o lege nescrisa, care condamna ereticii la moartea pe rug. Anglia ramane, in acest timp, neatinsa de erezii. Asta pana in 1166, cand, aproximativ 30 de eretici isi fac aparitia pe insula. Henry al II-lea ordona sa fie arsi pe frunte cu sabia incinsa, batuti in piata publica si izgoniti. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

crestinism preotilor vechiul testament pocainta atitudine toleranta
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1873 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017354 (s)