News Flash:

Aversa - secretele uzinei de pompe nucleare

11 Februarie 2016
1434 Vizualizari | 0 Comentarii
Oborul era, odata, cea mai colorata mahala a Bucurestilor. Vremea micilor negustori a apus. Azi, zona Oborului e o insiruire de blocuri socialiste, magazine capitaliste si cateva relicve ale fostei industrii - terenuri vanate de afaceristii imobiliari.

Acum 25 de ani, aici era Platforma Industriala Obor. Fosta Intreprindere de Pompe e acum ultima fabrica ramasa in picioare.

In 2016, la capatul a 10 ani de negocieri, licitatii si tranzactii abandonate sau contestate, statul este pe cale sa piarda Aversa, definitiv. Odata cu singura fabrica de acest fel din Europa de Est, se sterg si cel putin 30 de milioane de euro din vechi datorii imposibil de recuperat. Plus o istorie necuprinsa in manuale: a primelor pompe nucleare produse in Romania.

“Falimentul are regulile lui. Oborul este frumos. V-as povesti de Oborul anilor tineretii mele...”, spune Dan Codescu, fost inginer tehnolog la Aversa.

In anii '50, cand Maria Tanase canta in targ la Obor, comunistii adunasera deja, in jurul fabricii interbelice de masini si turnatorie "Dumitru Voina", nationalizata in 1948, mai multe intreprinderi. Noua fabrica ajunge sa ocupe peste 10 hectare, de zece ori mai mult decat avea atelierul de la care pornise.

Povestea "Aversa" incepe cu un industrias sas, care deschide in 1882, un atelier de forja si o turnatorie. In Al Doilea Razboi Mondial, devine fabrica de armament. Din atelierele de la Obor ies tevi si roti de tun, piese pentru mitraliere si corpuri de bombe.

“In '64, s-a facut reorganizarea si s-a numit fabrica de pompe: uzina de pompe Aversa”, isi aminteste Gheorghe Matei, fost director general dupa '90.

Vezi si Trecutul zbuciumat al Tezaurului de la Pietroasa

La inceput, Aversa, facea pompe care aduceau apa din Dunare in sistemele de irigatii din Baragan, potrivit digi24.ro.

„In anii '69, a luat un avant mare. S-a facut o statie pentru aer comprimat, s-a facut fabrica de oxigen, s-a facut o sectie mare, frumoasa de scularie, s-a facut sectie noua pentru modelarie, s-a facut turnatorie noua”, spune Ion Chitu, angajat in 1968 si lider sindical mai tarziu.

„Era o cerere enorma, nu puteam sa ii facem fata. Incepuse programul de energetica clasica: Turceni, Rovinari, Anina, Drobeta. Incepuse programul de chimie si petrochimie. Am continuat, dupa aceea, cu energetica nucleara”, face Gheorghe Matei socoteala primelor mari comenzi de pompe industriale.

Inginerul Dan Codescu este unul dintre cei care si-au pus semnatura pe certificatul de nastere al primei pompe nucleare facute in Romania.

„Rigurozitatea executarii produsului a fost primul... hai sa nu-i spun "soc", dar prima lectie pe care a trebuit sa o invatam. Cine a facut tehnologia, cum a facut-o, se povestea acolo cine a strujit, cine a turnat, la ce ora s-a turnat, ce calitate de material s-a folosit si asa mai departe”, descrie Dan Codescu documentul atasat fiecarei pompe nucleare.

Vezi si Tezaurul Romaniei pentru ochii tuturor. Podoabele din aur si argint expuse la Alba


In 1982, se toarna primul beton la centrala nucleara de la Cernavoda. Pentru Unitatea 1, deja contractata, componentele au fost aduse, in cea mai mare parte, din import. A doua Unitate urma sa se faca, insa, cu echipamente romanesti.

„Prima pompa nucleara s-a nascut invatand. Cred ca a fost o munca de vreun an si ceva”, isi aminteste inginerul Codescu.

Asteptarile regimului comunist erau ca centrala nucleara sa se ridice cu cat mai putine importuri.

Dan Codescu: "Hai sa facem si noi ce fac nemtii". Punct.

Peste asteptarile Partidului vin cele ale canadienilor care, avand licenta pentru tehnologie, impun standarde ridicate si controale riguroase de calitate.

„Faptul ca pompe realizate in Intreprinderea de Pompe au ajuns in centrala nucleara reprezenta deja un standard”, crede Dan Codescu.

Din halele Aversa incep sa iasa peste 100 de tipuri de pompe, toate patentate in Romania.

Vezi si Inventiile mai putin cunoscute ale romanilor

„Un echipament deosebit. Deosebit. Sa vezi ca merge o pompa. Sa vezi ca muta apa de colo pana colo. E o treaba”, descrie Dan Codescu pompele mari, fabricate in anii '80, mai ales.

Alte zeci de mii de pompe merg, in anii '80, la export.

„Peste 60% pleca in Rusia. Dupa, in tarile arabe, am facut rafinaria de la Banyas, rafinaria din Zarqa, rafinaria El Mex din Egipt. Am facut in Irak un sistem de irigatii complet automatizat”, explica Gheorghe Matei.

Vanzarile pe piata externa au fost intermediate de trei dintre intreprinderile de comert exterior comuniste: ICE Industrial Export Import, ICE Romenergo si ICE Mecano Import Export.

Dupa schimbarea de putere din 1990, primele doua ajung in acelasi grup de firme interesat la momentul falimentului de preluarea proprietatilor si a marcilor Aversa.

Gheorghe Matei, fost director general: „80% din obiective erau cu Industrialul. Cateva, 3-4%, erau cu Romenergo. Mai erau cu Mecano o parte - Mecanic Import Export”

Dupa Revolutie, relatia cu Industrialexport i-a adus fabricii Aversa unul dintre cele mai mari contracte, dar si o prima gaura financiara ramasa descoperita si azi: 5 milioane de dolari.

In septembrie 1992, fosta intreprindere de comert exterior privatizata intre primele de catre stat, incheie cu o companie guvernamentala ucraineana un contract de livrare de pompe industriale in valoare de 10 milioane de dolari. In schimb, Aversa primea carbune cocsificabil.

Gheorge Matei: -Am luat carbune de 5 milioane si restul nu ne-a mai dat. Si atunci i-am actionat in instanta. Am castigat, la Tribunalul de Arbitraj din Kiev...

Reporter: - Si ati primit banii astia vreodata?

Gheorghe Matei: - Nu.
Traversarea spre capitalism

Iulian Percu: - Sandule, aici ti-ai mancat viata, bai!

Alexandru Marin: - Da, da, da. Din '72. Eram ucenic.

Iulian Percu: - Au ramas numa' firma si trandafirii.

Fostii muncitori au urmat calea fabricii: somaj tehnic, in '90, scaderea comenzilor, dupa '92, falimentarea furnizorilor interni, primele disponibilizari si tentativele esuate de privatizare, pana la vanzarea proprietatii.

Alexandru Marin: - Aici este poarta principala.

Iulian Percu: - Era puhoi aici.

Alexandru Marin: - 4000 de muncitori eram.

Din 4000 de angajati, AVERSA SA mai are azi doar 8. Gestionarii tranzitiei de la faliment la disparitie
Unde ajung banii statului

Anii '90 nu prevesteau acest sfarsit-fulger.

In 1993, statul isi imparte pachetul de actiuni intre FPS, care ia 70% din fabrica, si nou-infiintatul FPP IV Muntenia, care primeste 30%. Printr-o conventie scrisa, Fondul Proprietatii de Stat acorda Aversa un credit de restructurare de 1,7 milioane de dolari. Banii urmau sa fie folositi pentru o linie de turnare automata si o instalatie de topire. Creditul trebuia rambursat, din 1995 pana in 1999, in 10 rate egale. Un al doilea credit de la FPS vine in 1995: 150.000 de dolari pentru punerea in functiune a utilajelor noi pe care Aversa le cumparase, de fapt, cu bani dintr-un alt imprumut, de la Bancorex.

„Nu ni l-a dat AVAS, ni l-a dat Bancorex-ul si am programat luna de luna si am achitat acest credit”, spune Gheorghe Matei, director comercial la acea vreme.

Banii de la FPS se duc fara a fi vreodata rambursati. Linia automata, o raritate in acel moment in Romania, ajunge in fabrica, dar nu scoate ce fusese proiectata sa produca.

Gheorghe Matei: „Linia a fost comandata in ideea ca noi o sa facem pompe in serii mari. Cerintele erau doua d'alea, trei d'alea, nu stiu ce. Nemaiavand atatea pompe de turnat, piese pe linia asta, am trecut pe partea auto.”
Primele hale vandute de Aversa

In 1999, cu argumentul pregatirii fabricii pentru privatizare, FPS concediaza 600 de angajati si restrange spatiile de productie cu 18.000 de metri patrati. Dintre acestia, vinde 10.000. Uzina de pompe ramane cu 1800 de oameni si 98.000 de metri patrati de teren. Plus o baza sportiva de 6 hectare pentru care nu are, insa, acte de proprietate. Datoriile, cele mai multe catre stat, sar de 8 milioane de dolari  si depasesc chiar cifra de afaceri de la acea vreme.

„Aveam datorii istorice. Dinainte de '90. Aveam o gramada de esalonari facute. Si n-am reusit sa platim toate datoriile”, sustine Gheorghe Matei.

Totusi, Aversa pastreaza multe dintre contractele pentru export, fabrica in continuare pentru centrala nucleara de la Cernavoda si scoate profit din serviciile de mentenanta a pompelor livrate in anii '80.

Gheorghe Matei: „Aveam un export extraordinar in Dubai. Si am participat la alimentarea cu apa a Dubai-ului”.

Ion Chitu: „Arabii au fost foarte incantati, drept dovada au venit cu un contract fabulos pentru Aversa de 1000 de pompe. Noi ar fi trebuit sa producem cam 100 de pompe pe an. Mai mult de 5-7 bucati pe an nu reuseam sa facem”
Istoria unor privatizari sabotate

Sub Guvernul Adrian Nastase, succesoarea FPS, AVAS, incepe discutiile pentru privatizare. Primii interesati sunt germanii de la KSB.

„Si am mers la FPS. Si au iesit foarte suparati si mi-au spus "Dam 8 milioane de euro si vrem AVERSA". La care s-a zis "Ce 8 milioane? Unul, atat. Si restul..." "Ohne rechnung? (trad: fara factura) Nu se poate asa ceva." Si a doua zi au plecat”, povesteste Gheorghe Matei.

Un contract de privatizare se semneaza abia in noiembrie 2004. Pentru preluarea afacerii cu pompe se inscriu doua consortii. Primul, IMSAT SA - ANTICOROSIV SA, se retrage inainte de deschiderea ofertei. Al doilea, format in jurul companiei italiene TERMOMECCANICA, devine automat castigator. Statul isi negociaza vanzarea pachetului de 66% din actiuni cu 500.000 de euro, suma la care compania italiana urma sa adauge investitii de 3,2 milioane de euro in trei ani.

„Termomeccanica fiind una din grupul ANSALDO de la Cernavoda, cei care au facut centrala Unitatea 1 si 2. A venit Guvernul Tariceanu. A folosit Sindicatul Liber Aversa ca sa faca front sa anuleze licitatia”, sustine fostul director de la acea data, Gheorghe Matei.

Noul guvern repune, in 2005, Aversa in capul listei pentru privatizare. Este, insa, anul in care rapoartele financiare nu mai ascund declinul. Restantele catre stat urca la 22 de milioane de lei, in 2002, la 86 de milioane de lei, in 2004. 48 de milioane sunt doar penalitatile.
Afacerea paguboasa a contractelor de comision

In plus, nou tip de afacere paguboasa pentru companiile de stat trage in jos si Aversa: contractele de comision.

„Faceam niste pompe pentru centralele termice, pompe de circulatie. Partea de reglabila a acestei pompe era adusa din Germania, de la Sterling. Aceasta... venise cu cineva, cu firma. Si acest cineva, firma respectiva, a zis "Bai, vreau si eu... ca ti-am adus clientii". Bun. Si am facut contract cu el. Asa se proceda. Contract de comision”, se justifica Gheorghe Matei.

Firma comisionara cere si obtine, in 2005, prima intrare in insolventa a fabricii de pompe. Instanta accepta, insa, dupa cateva luni, contestatia formulata de Aversa si repune uzina in randul producatorilor credibili. O sansa pe care nu o mai primeste si un an mai tarziu cand a doua intrare in insolventa ii aduce sfarsitul lent, dar sigur.
Lovitura de gratie: a doua insolventa

In aprilie 2006, in mandatul de director general al lui Stelica Constantin Barna, sustinut de PDL, Fabrica de Scule Rasnov SA cere insolventa uzinei de pompe pentru o datorie de 5.000 de euro. Furnizor traditional, intreprinderea detinuta atunci de Valeria Seche - sotia fostului senator PSD, Ion Seche - a incasat din contractele cu Aversa peste 8 milioane de euro doar in acel an.
In apararea sa, Aversa trimite in instanta un consilier juridic. Acesta ar fi contestat verbal incapacitatea de plata,dar nu ar fi adus, insa, nicio proba. Judecatorul decide intrarea in insolventa si o numeste administrator judiciar pe Monica Borza, unic asociat al societatii Activ Lichidator.

Sapte ani mai tarziu, un raport al Corpului de Control al Guvernului arata ca, in realitate, Aversa nu era in stare de insolventa. Facuse alte plati catre Fabrica de Scule Rasnov cu 3 zile inainte de cererea de chemare in judecata.

„Atunci cand Aversa a fost chemata in instanta, bineinteles ca nu putea sa vina cu toata arhiva intreprinderii sa demonstreze in acel moment. Din punctul meu de vedere, Aversei trebuia sa i se dea posibilitatea sa demonstreze ce a enuntat. A fost o incercare brutala de a se intra in insolventa”, se justifica Stelica Constantin Barna.

„Adevarul este ca 5000 de euro, raportat la cifra de afaceri pe care o avea la un moment dat Aversa, este o suma infima. Ar fi trebuit sa duca la momentul respectiv la respingerea cererii. Dar cu conditia sa se rastoarne acea prezumtie de insolventa. Judecatorul n-a comis nicio greseala”, considera avocatul Gheorghe Piperea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania.

Stelica Constantin Barna este demis in august 2006 pentru „11 deficiente manageriale” consemnate dupa un control repetat al AVAS.

Razvan Orasanu, fost presedinte al AVAS detaliaza concluziile acestui control: „De la file CEC ramase fara acoperire la achizitia unor bunuri sub forma mascata a custodiei, la angajarea unor plati cu scadente viitoare”. „Omul asta, daca ii scurturai CV-ul, el nu putea conduce o fabrica de pantofi”, crede Orasanu.

Stelica Constantin Barna riposteaza: „Daca am fost viceprimarul Capitalei si am condus zeci de mii de oameni fata de Aversa, Aversa era ca o picatura”

Raportul Corpului de Control al Guvernului din 2014 ii imputa directorului pasivitatea.

„Omisiunea reprezentantului legal al societatii, Stelica Constantin Barna, constand in nedispunerea masurilor legale de natura a apara drepturile si interesele legitime ale societatii a avut ca urmare intrarea societatii in insolventa si stabilirea ulterioara a unei valori diminuate de vanzare a activelor, cu consecinta producerii unei pagube in patrimoniul societatii de 6.846.183 de euro”, se arata in sinteza Raportului Corpului de Control al Guvernului din martie 2014.

„Societatea a intrat in insolventa dupa care Fiscul si toate celelalte institutii ale statului s-au alertat si, practic, au introdus aceasta societate in faliment”, descrie Razvan Orasanu consecintele.

„Atunci cand esti intr-o datorie gasita deja si cand functionezi cu utilaje din anul 1970 sa faci productivitate in 2005-2006 nu ai cum sa nu intri in insolventa cand ai creditori istorici de zeci de milioane de euro plus creditorii curenti. Implicatia AVAS, care era administrator si este administrator, a fost zero. Nu a interesat pe nimeni”, acuza Stelica Constantin Barna.
Uzina Aversa, furata cu sacul

Consecintele intrarii in insolventa apar peste noapte: proiecte strict secrete dispar sau sunt copiate, iar sefi din Aversa incep sa isi infiinteze firme care fac castiguri rapide din pierderile uzinei.

„Unii si-au facut cate o mica firma de service, de reparatii si, in loc sa vina comenzile la noi, se duceau la ei. Altii intermediau vanzarea pompelor catre partenerii nostri traditionali. Au fost foarte multe persoane care au plecat cu saci intregi de documentatie tehnica. Mai mult decat atat: au luat si hard disck-urile de la calculatoare. Au luat absolut tot”, povesteste Ion Citu, aflat inca in fabrica la acea data.
Administratorii judiciari adancesc criza

Potrivit Corpului de Control al Guvernului, in cei trei ani in care controlul Aversa este preluat de Activ Lichidator, criza s-a adancit.

„Administratorul judiciar ar fi trebuit sa atraga atentia creditorilor din timp si judecatorului sindic ca sunt datorii care se acumuleaza, care nu se achita”, explica Gheorghe Piperea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania.

Directia Finantelor Publice Bucuresti, creditor principal al Aversa la acea data, cere schimbarea administratorului judiciar. In 2009, societatea ACTIV LICHIDATOR este inlocuita cu RVA INSOLVENCY SPECIALISTS, a avocatului Arin Stanescu.

„S-au inchis foarte multe unitati de productie: s-a inchis statia de oxigen, s-a inchis... aveam un laborator de analiza nucleara”, isi aminteste Ion Chitu intrarea lui Arin Stanescu in uzina.

Din perspectiva presedintelui AVAS din 2012, avocatul Arin Stanescu, implicat in administrarea judiciara a mai multor companii de stat, „era un negociator foarte dur. Cred ca era unul dintre cei mai inflexibili negociatori”.

Falimentul este declarat oficial in ianuarie 2012. RVA obtine de la AVAS acordul pentru cooptarea intr-un consortiu de lichidare a Activ Lichidator, tocmai societatea Monicai Borza, indepartata in urma cu trei ani.
Prin decizia instantei, onorariul de succes al lichidatorilor se majoreaza de la 3,5 la 9% din valoarea proprietatilor valorificate.

BETA INSOLVENCY, asa cum se numeste astazi societatea, nu a permis Digi24 accesul in Aversa si a refuzat sa ofere detalii despre administratea activelor societatii in tot acest timp.

Potrivit avocatului Gheorghe Piperea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, acest nivel al onorariului „este un pic cam neuzual. 9% se utiliza ca onorariu undeva prin 2008 - 2009. La ora actuala, onorariile sunt cam de 3-4%.”
Castigatorii unui faliment asteptat

Momentul falimentului echivaleaza si cu intrarea in Aversa a omului de afaceri Marian Capatina cu intentia de a prelua fabrica. Cumpara initial pompe cu banii jos pentru a le vinde acolo unde Aversa, din cauza situatiei sale financiare, nu poate ajunge. Apoi, inchiriaza utilajelele pentru produce pompe prin firma lui.

„In momentul in care apela la noi, spunea: "Domn'le, daca vii duminica la munca, eu te platesc". Si platea din mana. La negru, normal”, povesteste Ion Chitu.

„Cred ca in februarie a venit el si cred ca in aprilie a plecat”, isi aminteste, la randul sau, Alexandru Marin.

„A cazut Guvernul Boc si de-aia i-a dat cu sutul”, este explicatia lui Gheorgha Matei.

RVA decide in ianuarie 2012 sa scoata la vanzare, prin negociere directa, cele 517 utilajele, 125 de marci si un brevet detinute de Aversa cu pretul minim de 771.000 de euro.

La licitatia din mai 2012, Marian Capatina se inscrie prin EXPROTUR TRADING SRL, care inchiriase deja un birou si cateva hale din Aversa, si concureaza doar cu Termomeccanica. Ofera 1.580.000 euro, plateste 140.000 de euro garantie si isi adjudeca utilajele cu conditia sa achite restul in decurs de o luna. In loc de 1,4 milioane de euro, Marian Capatina reuseste insa sa aduca doar 620.000.

Marius Obreja, presedintele AVAS instalat de noul Guvern, cere anularea licitatiei. „N-am avut decat o singura intalnire cu dansul, In rest, am cunostinta ca vizita anumite compartimente din AVAS”, explica el.

Intr-un dosar penal in care este implicat in prezent, Marian Capatina sustine ca ar fi luat bani numerar de la familia lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, inclusiv in numele lui Mircea Basescu, pentru a cumpara utilaje din Aversa.

Omul de afaceri nu a putut fi contactat pentru a explica daca a folosit sau nu sumele respective pentru uzina de pompe, iar Mircea Basescu evita azi sa mai deschida subiectul.

Reporter: - Ce rol ar fi trebuit sa aveti dumneavoastra in aceasta afacere?
Mircea Basescu: - N-as vrea sa intru acum in toate detaliile astea. Le-ati vazut la instanta, le-ati...
Secretele de stat ale uzinei de pompe

La momentul licitatiei, SRI are, de asemenea, o interventie. Cere un control la Aversa referitor la documentele clasificate ca secret de stat.

„Erau secrete de stat, inclusiv secretele de fabricatie a acestor pompe. Am lucrat si pentru obiective militare din afara”, arata Gheorghe Matei.

Iesirea lui Marian Capatina din afacere aduce fosta firma de comert exterior, Industrialexport, in situatia de a prelua productia fabricii. In campania electorala pentru alegerile parlamentare din 2012 , premierul Victor Ponta face o vizita la Aversa.

Victor Ponta: - A venit o firma de profil?

Arin Stanescu: - A venit o firma extrem de serioasa si care cunoaste foarte bine...

Victor Ponta: - Si vine si cu banii?

Arin Stanescu: - Si vine si cu banii... Pot sa va spun ca s-a semnat contractul vineri. (...)

Victor Ponta: - A, deja s-a semnat?

Aceeasi firma urma sa si cumpere fabrica.

„In momentul in care am fost declarati in insolventa - deci, noi nu mai aveam dreptul sa facem comenzi - s-a gasit o modalitate prin colaborare cu Industrialexport-ul, o preluare, asa, mai pe de laturi: prin ei ne desfasuram in continuare activitatea”, explica Ion Chitu.

Gheorghe Matei isi aminteste momentul in care fostii parteneri de contracte externe au facut un pas spre preluare: „A zis "Domn'le, hai sa luam Aversa.". Cineva le-a spus "Ba, retrageti-va de aici". Cine e acest cineva? Cine era in voga la vremea respectiva. Domnul Varujan Vosganian”, crede Matei.

Presedintele AAAS din mandatul lui Varujan Vosganian de la Ministerul Economiei, Adrian Volintiru, sustine ca Aversa era deja o cauza pierduta. „Aversa era in moarte clinica. Singurul care la momentul respectiv a facut ceva pentru Aversa era cel care finanta partial productia. Industrialexport”

Realitatea anilor urmatori arata insa ca nu Industrialexport a platit salariile angajatilor si costurile de productie, ci Aversa. Contactat telefonic, administratorulo Industrialexport de la acea data, actual administrator al Romenergo, spune: „Nu pot sa va ajut, pentru ca eu nu mai sunt in business de vreo doi ani.”

„Pana la urma am gasit un investitor. Noi am pus si conditia ca cel care cumpara sa nu fie un agent imobiliar 100%, ci sa fie in combinatie si cu o companie care este specializata in acest tip de produse”, arata Varujan Vosganian, dupa aproape trei ani.

Varujan Vosganian avea, la acea data, o relatie mai veche cu Arin Stanescu, de la RVA, cu care fusese actionar in 2001, intr-o firma de intermedieri financiare.

„Nu, nu, da' eu... nu trebuia sa am o incredere in ceea ce face dansul pentru ca, practic, atributiile dansului ca lichidator se oprisera in momentul in care se decisese lichidarea companiei”, sustine fostul ministru.

Presedintele AAAS arata ca, dimpotriva, lichidatorul ar fi avut un cuvant greu de spus inclusiv la stabilirea si modificarea succesiva a regulamentului de vanzare. De aceasta data, se scoteau la vanzare pe langa utilaje si marcile, terenul de 10 hectare al Aversa.

„Modificarile s-au facut, va dati seama, intr-un grup de lucru cu foarte multi avocati, cu firmele de insolventa. Orice idee si orice propunere a fost indelung dezbatuta tocmai ca toata lumea sa pice de acord”, spune Adrian Volintiru.

Astfel, cu trei luni inainte de licitatia din septembrie 2013, conditiile de depunere a scrisorii de garantie sunt schimbate, domeniul de activitate a firmelor care pot concura se largeste, iar avansul se reduce de la 12,7% la 9,23%. In 2014, Corpul de control al Guvernului sustine ca toate aceste modificari ar fi avantajat cumparatorul care a platit pe loc cu 600.000 de euro mai putin.

La licitatie, se prezinta un singur ofertant. Asocierea formata din BLUE DIAMOND ESTATE SRL si AUTOPLAST ENGINEERING SRL isi adjudeca bunurile si terenurile fabricii pentru 17,3 milioane de euro. Suma reprezinta jumatate din pretul de pornire, de 31,1 milioane de euro, si o treime din valoarea contabila, evaluata la 50 de milioane de euro.

„Eu eram in concediu. Si nici macar nu mi-a convenit ca ei au castigat, fie vorba intre noi. Mi s-a parut foarte ciudat. Sa vii cu o firma cu 1-2 angajati si cu o cifra de afaceri de 60.000 de lei pe anul precedent... Ce poti sa faci? Si atunci am intentat o contestatie”, se justifica Adrian Volintiru.

Contestatia este respinsa de instanta dupa cateva luni, pentru ca fusese depusa prea tarziu. Licitatia ramane valabila.

„Multa vreme nu a existat interes pentru cumpararea Aversa. De aceea, si suma noastra de pornire care a fost de 35 de milioane de euro nu a fost onorata de niciun cumparator si a trebuit, potrivit legii - ne permitea acest lucru - sa scadem pretul de licitatie de la o licitatie la alta. Eu cu cumparatorul nu am avut nicio discutie inainte si dupa aceea cred ca am avut o singura discutie intr-un grup mai larg”, spune Varujan Vosganian.

Cumparatorul din 2013 este, de fapt, BLARKTO HOLDINGS LTD, principalul actionar al Blue Diamond Estate SRL. Offshore-ul cu sediul in Cipru este reprezentat de Michael Danny Topolinski, un cetatean canadian intrat in afaceri imobiliare in Romania in mai 2007.

Una din firmele sale se implica in achizitia fostei fabrici de stofe Dacia Textila din Bucurestii Noi, pentru a o transforma intr-un mall. Altele cumpara proprietati in ansambluri imobiliare din Capitala. In 2011 infiinteaza BLUE DIAMOND ESTATE SRL, compania cu care ia activele uzinei de pompe si ii schimba numele in Aversa Manufacturing SRL. Aceeasi Aversa Manufacturing devine, in octombrie 2014, unic actionar al celei de-a doua firme din asocierea castigatoare, Autoplast Engineering.

„Astazi a fost licitatia si a doua zi ne-am trezit deja la poarta cu bodyguarzi. Deci, au intrat in forta”, povesteste Ion Chitu.

Asocierea castigatoare primeste in proprietate utilajele in contul avansului de 1,8 milioane de euro platit lichidatorului si se angajeaza sa metina 200 de angajati si activitate similara, pana in septembrie 2016. Nimeni nu prevede in caietul de sarcini la ce nivel sa se mentina activitatea.

„Partea mea de atributii, adica organizarea licitatiei si validarea castigatorului, s-au petrecut in buna regula”, sustine Varujan Vosganian.

Adrian Volintiru: - Slabirea conditiilor de participare la licitatie s-a facut ca urmare a ... sa nu-i spun disperari, dar ca urmare a unui calcul care arata ca multa vreme partea de productie din Aversa si partea de salarii ale muncitorilor din Aversa nu mai pot fi tinute.

Reporter: - Adica nu ati facut destul de atent caietul de sarcini.

Adrian Volintiru: Foarte posibil. Daca s-a putut strecura aceasta firma, intr-adevar.
Compromisurile unei vanzari din care statul pierde

In plus, inainte de licitatie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului schimba termenul de plata dintr-unul fix, de un an, intr-unul flexibil. Corpul de Control sustine ca "S-a aprobat eliminarea termenului de 1 an pentru plata pretului bunurilor adjudecate si introducerea unui termen incert de 30 de zile de la data informarii cu privire la solutionarea irevocabila a litigiilor/ notificarilor asupra terenurilor. Termenul de plata a devenit doar determinabil, raportat la un moment incert."

Adrian Volintiru ridica din umeri: „Nu cunosc detalii despre asta. N-am... Suntem in 2016...”

Varujan Vosganian: - Nu, va rog sa ma iertati, daca voiati sa imi puneti aceasta intrebare trebuia sa imi dati sa citesc inainte textul.

Reporter: - Va rog. Uitati-va, este autentic.

Varujan Vosganian: - Probabil Corpul de Control ar fi vrut sa existe o conduita care sa duca la inchiderea Aversa. In Romania, daca faci ceva, esti vinovat.

Raportul trimis la DNA duce la un dosar penal, aflat inca in lucru.
Castigatorii unui faliment asteptat

Reporter: - Ce mai e in interior?

Alexandru Marin: - Pai ce... Dezastru. Nu mai sunt la locul lor. Cuptoare de inductie s-au topit, s-au vandut.

Ion Chitu: - Au disparut zeci, zeci de utilaje, zeci de masini, macarale. Absolut tot ce s-a putut vinde s-a vandut. Iar ceea ce s-a inchis, s-a pus sigiliu pe respectiva cladire, in momentul in care s-a desigilat nu mai era nimic pe acolo. Erau peretii goi, era ca dupa bombardament.

„Cunoastem foarte multe companii industriale care au fost vandute, au fost inchise pentru deseurile metalice si dezmembrate. Suntem foarte mandri ca Aversa Manufacturing este una dintre putinele povesti de succes. Este o afacere infloritoare si in crestere.

Aversa Manufacturing este acum profitabila si o vedem ca pe o afacere pe termen lung, o afacere in dezvoltare”, a transmis in scris Digi24 Michael Danny Topolinski, administrator SC Aversa Manufacturing SRL

In raspunsul trimis Digi24, AAAS arata ca nu a primit nimic din vanzarea din 2013 a activelor Aversa. Avansul a ajuns intr-un cont deschis de firma de lichidare, dizolvata si ea, in decembrie 2015.

Principal creditor, AAAS socoteste, insa, ca, in total, ar avea de recuperat de la Aversa 47,5 milioane de euro. Or, cumparatorul mai are de achitat doar 15,5 milioane de euro.

Pana la rezolvarea tuturor problemelor juridice ale fabricii, data platii ramane, de asemenea, incerta. Cele doua litigii existente in momentul licitatiei s-au incheiat la finalul lui 2015. Dar a aparut un altul. Reclamanta este Elena Radulescu, creditor al unei alte firme a lui Michael Topolinski. Procesul duce la amanarea termenului de plata pentru intreaga fabrica.

Reprezentantii statului se invinuiesc reciproc.

Reporter: - Care este ghinionul acestei intreprinderi?

Adrian Volintiru: - Ca a stat pe 10 hectare in zona Obor. Si ca am avut clasa politica pe care am avut-o si managementul pe care l-am avut dupa 1990.

Dupa 30 de ani, Centrala de la Cernavoda nu a reinnoit contractul cu furnizorul de pompe romanesti. Firma cumparatoare raporteaza pierderi in bilanturile oficiale, iar in halele de pe Ziduri Mosi mai palpaie la apus doar ici si colo cate o lumina. La Obor, a fost odata un colos.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

oborul bucurestilor oborului blocuri socialiste dan codescu aversa
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2043 (s) | 23 queries | Mysql time :0.039588 (s)