News Flash:

Avicenna, discipolul lui Aristotel

31 Octombrie 2013
3804 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7581 RON (0.0000)
USD: 4.2268 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Considerat drept cel mai mare savant al intregii civilizatii musulmane, Avicenna a stralucit fara egal in toate domeniile in care a activat.
A fost un filosof cu o cunoastere enciclopedica, om de stiinta si deschizator de drumuri in medicina, practician si teoretician in egala masura si, nu in ultimul rand, poet si muzician. El este autorul unei opere grandioase care cuprinde aproape toate aspectele cunoasterii umane din perioada sa.
Cel ce s-a numit Abu Ali al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina (Avicenna pentru Europa latina) a incarnat, prin itinerarul sau enciclopedic si imensa sa cultura, prototipul intelectualului universal medieval.
Cel mai stralucit spirit al civilizatiei musulmane s-a nascut in anul 980 in satul Qishlak Afshona de langa Buhara (astazi in Uzbekistan), pe atunci capitala dinastiei persane a Samanizilor care au domnit in Asia Centrala si provincia Khorasan, potrivit timetv.ro
Din fericire pentru el, Avicenna s-a nascut intr-o familie de inalti functionari iranieni de origine turca, astfel incat a beneficiat inca din frageda pruncie de o educatie aleasa si de atentia unor parinti care au sesizat devreme potentialul intelectual al copilului.
Spiritul independent al copilului era incununat de o inteligenta si o memorie uluitoare, care i-a permis ca la varsta de doar 14 ani sa-si intreaca profesorii.
Dupa cum nota in autobiografia sa, Avicenna invatase deja tot ce exista la acea vreme in lume sub forma de cunostinte scrise, pana sa implineasca 18 ani.
De fapt, conform aceleiasi autobiografii, copilul supradotat memorase deja toate surele Coranului pana sa implineasca 10 ani.
Educatia si cercetarile sale ulterioare au fost marcate de un enciclopedism debordant.
„Devoreaza” complet toate scrierile despre gramatica araba, geometria, fizica, dreptul islamic, teologia si medicina. Devine foarte atras de unul dintre geniile date de Grecia Antica, si anume Aristotel. Se avanta cu un patos nemaivazut in studierea operei marelui ganditor grec.
Citeste cu nesat de patruzeci de ori Metafizica lui Aristotel, pana cand memoreaza fiecare cuvant, dar constientizeaza cu tristete ca nu reuseste sa inteleaga sensurile si tainele din spatele cuvintelor.
Esecul nu-l face decat sa se ambitioneze mai mult. Timp de peste un an si jumatate isi petrece timpul citind, studiind si rugandu-se la moschee pentru iluminare.
Aceasta vine  doar dupa ce, intr-un moment de inspiratie, cumpara pe o suma derizorie, dintr-o piata, comentariile si tratatul filozofului musulman Al-Farabi asupra Metafizicii.
Astfel, fericit, la doar 16 ani intelege pe deplin spiritul si viziunea ilustrului sau maestru din Grecia Antica, pe care, evident, nu l-a intalnit niciodata in viata. Fire sensibila la suferintele si bolile semenilor, Avicenna se ataseaza si de stiinta medicinei. La varsta de doar 18 descoperise deja ca:
Medicina nu este o stiinta grea si aspra precum matematicile si metafizica, deci am facut progrese mari. Am devenit un medic iscusit si am inceput sa-mi tratez primii pacienti cu ajutorul unor leacuri aprobate”.
Tanarul ajunge in scurt timp faimos, nu doar datorita succesului tratarii pacientilor, ci si datorita faptului ca, asemenea sfintilor fara de arginti din universul crestin, Avicenna isi trata pacientii fara sa le ceara bani.
Cand el avea 22 de ani, tatal sau moare brusc. Evenimentul traumatizant s-a suprapus peste tulburarile politice si sociale ale vremii, astfel incat tanarul se vede prins intr-un adevarat carusel al unor peregrinari constante.
Pentru a-si exercita meseria de medic, el se instaleaza dupa cum il duc aventurile politice ale diverselor dinastii musulmane in slujba carora s-a aflat la un moment dat.
Ajunge sa traiasca in marile orase ale Persiei, precum Ravy (langa Teheran), Hamadan sau Ispahan, unde intra in serviciile emirilor buyizi siiti si unde ajunge la un moment dat chiar sa devina mare vizir (cumva echivalentul unui prim-ministru de azi).
Prima sa slujba a fost aceea de medic personal al unui emir. Dupa ce l-a vindecat pe acesta de o afectiune indelungata, emirul recunoscator ii ofera o suma mare de bani. Avicenna a refuzat-o politicos, cerandu-i in schimb accesul nelimitat la bibiloteca si arhivele oficiale ale dinastiei Samanizilor.
Cum succesul aduce deseori si necazuri, Avicenna nu este ocolit de barfe, invidii, dusmanii fatise sau ascunse, precum si de calomnii.
Viata sa a fost agitata si din cauza simpatiilor sale siite, care l-au pus de multe ori in primejdie. Cu toate acestea, nu s-a dat batut in calea sa spre cunoastere. Intr-atat de mare a fost dedicarea sa pentru stiinta, incat pe perioada celor patru luni cat a fost intemnitat (caci viata sa a avut si asemenea coborasuri) Avicenna s-a folosit de timpul petrecut intre patru pereti pentru a scrie tratatul despre afectiunile coronariene.
In perioada vietii sale, Buhara rivaliza cu Bagdadul la statutul de capitala culturala a lumii musulmane. Peregrinarile sale, alaturi de faima si legaturile pe care le avea cu puternicii vremii, i-au facilitat accesul in marile biblioteci din Balkh, Horezm, Gorgan, Rey.
A fost contemporan si a avut dialoguri cu alte spirite luminate precum astronomul si cercetatorul Rayhan Biruni, matematicianul Abu Nasr Iraqi, filozoful Abu Sahl Masihi si fizicianul Abu al-Khayr Khammar.
Cea mai celebra si influenta lucrare a sa a fost Canonul Medicinei (al-Qanun fi al-Tibb). Monumentala lucrare, scrisa initial in 5 volume, este, conform Enciclopediei Britanice, ”cea mai importanta carte din istoria medicinei, scrisa vreodata in Occident si Orient”.
Timp de peste 600 ani, Canonul Medicinei lui Avicenna a fost cartea de baza din multe scoli de medicina si spitale din Europa.
Chiar si in prezent, lucrarea sa este manualul standard de referinta pentru practicienii medicinei Unani.
Cu toate ca sistemul sau medical se baza pe unele din conceptele lansate de Hipocrate si Galenus, Avicenna a adoptat in scrierile sale medicale o perspectiva universala, colectand, „distiland” si sintetizand toata cunoasterea medicala care exista in acele timpuri.
Avicenna a calatorit, a citit, a aplicat si a studiat diferite sisteme medicale traditionale precum cel grec, egiptean, persan, hindus, chinez si tibetan., dupa care a concluzionat ca, in afara diferentelor superficiale, toate aceste sisteme se confruntau cu aceleasi realitati si teme comune.
Toate sistemele medicale traditionale ale acestor popoare luau in consideratie legatura dintre suflet, trup si boala, temperamentele umane si importanta lor, fluidele vitale si umorile, energia vitala si similaritatile dintre principiile structurii corporale si anatomia si fiziologia umana.
Influenta lucrarii a fost cu adevarat uriasa, planetara chiar. Pana si unele remedii populare africane au la baza leacurile prescrise de Avicenna. Principiile vindecarii naturiste din Canonul Medicinei au fost studiate si preluate de catre Samuel Hahneman, fondatorul homeopatiei, si de catre parintele Sebastian Kneipp, fondatorul naturopatiei.
Influenta operei acestui „Print al Medicinei”, cum a fost supranumit inca de cand era in viata, a fost cu adevarat imensa.
Tratatul a fost tradus in limba latina la circa 100 ani de la scrierea sa si a fost publicat de 15 ori in secolul XV si de 20 ori in secolul XVI.
A fost cartea de baza in universitatile din Montpellier si Louvain, pana in anul 1650, iar in Bruxelles studiile lui Avicenna au fost volume de referinta pana in anul 1909.
Cea mai mare contributie a lui Avicenna la stiinta medicinei a avut legatura cu etiologia. Era ferm convins ca poti stapani o problema medicala doar daca cunosti bine cauzele si factorii care influenteaza afectiunile si bolile.
In lumea musulmana, care cunoaste multi medici renumiti, influenta lui Avicenna transpare si ca filozof si mistic. El se remarca prin cautarea unei cunoasteri complexe , care este in acelasi timp de natura intelectuala, experimentala si intiuitiva.
Are faima de a fi scris peste 250 lucrari in araba si persana, dar din nefericire incercarea sa de a defini ceea ce era cunoscut drept „intelepciune orientala” nu ne-a parvenit decat fragmentar.
Spre exemplu, in povestirea lui Hayy Ibn Yaqzan, Avicenna descrie intr-o modalitate autobiografica drumul sau spre un Orient mistic – lume a luminii negraite si nevazute, in compania unui inger calauzitor. Culegerea sa de povestiri spirituale va influenta gandirea siita „iluminista” de mai tarziu si in special pe misticul Sohrawardi.
Dar cartea care demonstreaza culmile spirituale pe care a ajuns Avicenna este fara indoiala Kitab al-Shifa, sau Cartea Vindecarii Sufletului, intr-o traducere directa.
In aceasta lucrare, el alcatuieste inventarul cunostintelor greco-musulmane din epoca sa, stabilind si o lista a stiintelor: stiinte filozofice, stiinte umane, stiinte pure, aplicate si naturale, stiinte ale astronomiei sau economiei.
Tot aici trateaza despre poezie, lingvistica si muzica. Indrazneste chiar mai mult decat atat: poreclit nu degeaba „maestrul maestrilor” de catre contemporanii sai, el incearca, inaintea a numerosi filozofi musulmani precum Averroes, sa concilieze dogma coranica cu un aristotelism nuantat de neoplatonism.
Fapt pentru care va fi ulterior atacat si contestat de catre teologul Al-Ghazali si de Averroes pentru inclinatiile sale neoplatonice.
Prin traducerile facute in ebraica si latina, la Toledo, in secolul XII, opera sa, alaturi de creatiile altor mari ganditori ai islamului, va ajunge in Europa apuseana, unde rolul sau va fi deosebit de important in medicina si filosofie.
Influenta sa europeana a fost atat de mare, incat a dat nastere unui adevarat „avicennism latin” cu discipoli crestini foarte importanti, precum Roger Bacon, John Dunn Scott (unul dintre fondatorii filosofiei scolastice), Sfantul Toma d’Aquino, Sfantul Albert cel Mare, Geoffreyy Chaucer si chiar Sfantul Augustin, unul dintre Parintiii Bisericii Romano-Catolice.
Fara a forta nota aprecierilor la adresa sa, Avicenna este printre pionierii bazelor stiintifice ale aventurii cunoasterii umane.
Filosoful René Descartes s-a numarat printre primii ganditori moderni care au fost influentati de Avicenna. Spre sfarsitul vietii sale, persecutia impotriva musulmanilor siiti se inteteste sub ordinele sultanului Mahmud din Ghazna, un sunnit fanatic.
Avicenna s-a vazut silit sa-si gaseasca refugiul in Hamadan. In anul 1023, a fost nevoit sa fuga in Ispahan, unde si-a petrecut ultimii 14 ani din viata  sub protectia emirului Alaaddowleh, care l-a insarcinat sa faca noi cercetari in domeniul astronomiei.
Moare tot la Hamadan, in luna lui iunie (august, dupa alte surse istorice), anul 1037, pe cand avea doar 57 ani.
Poate ca Dante Alighieri a stiut cel mai bine care a fost soarta lui Avicenna dupa ce a parasit acest plan.
Marele scriitor italian il aminteste pe Avicenna in Divina Comedie, unde ilustrul spirit mahomedan asteapta in „antecamera Raiului” alaturi de alte figuri emblematic-pozitive, de facturi non-crestine, precum Vergiliu, Averroes, Homer, Horatiu, Ovidiu, Socrate, Platon si chiar Saladin, celebra capetenie musulmana care s-a remarcat in luptele contra cruciatilor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

civilizatii musulmane avicenna filosof
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1479 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018689 (s)