News Flash:

Avram Iancu - Craisorul muntilor

15 Octombrie 2013
3522 Vizualizari | 0 Comentarii
Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Cris, Hunedoara) a fost un avocat transilvanean si revolutionar roman pasoptist, care a jucat un rol important in Revolutia de la 1848 din Transilvania.
Copil fiind, pe vremea cand tatal sau, “omul stapanirii”, judeca in ograda pe cei razvratiti sau incalcatori de lege, ii spune cu pumnii stransi de durere, (pumnii cu care mai tarziu va lovi in pieptul furtunii!), cu ochii inlacrimati, ochii aceia albastri ca Ariesul:“Tata, nu-i buna randuiala de-acum! Trebuie schimbata! Nu-i drept ca unii sa moara de flamanzi, iar altii sa crape de satui!”
In casa dascalului Mihai Gombos, Avramut invata literele si numerele, dupa care este trimis la scoala primara din Neagra, potrivit ziarulnatiunea.ro.
 La 10 ani merge la Campeni, Aici urmeaza cursurile primare, cititul, socotitul, istoria si geografia, cantul si desenul, regulile moralei si ale bunei cuviinte.  Dupa terminarea scolii din Campeni, implinind varsta de 13 ani, tatal sau il inscrie la gimnaziul unic de trei clase din Zlatna. In protocoalele “Gimnaziului umanistic”, il gasim inregistrat ca Iank Abraham, de religie romano-catolica! In anul 1841, la 17 ani, se inscrie la liceul piaristilor din Cluj, tot un liceu catolic, asemenea gimnaziului de la Zlatna
Dupa terminarea celor trei ani, se intoarce la Vidra sa natala, imbracat in haine domnesti, spre dezamagirea mamei sale, de pe vremea cand isi lepadase straiele taranesti la plecarea lui la gimnaziul din Zlatna. Acasa, printre moti, cauta sa le cunoasca suferintele, procesele lungi si nemiloase in care erau tarati acestia prin tribunalele vremii. Voinicul de 18 ani, in 1844, se inscrie la cursurile Facultatii de drept din Cluj, Terminand cursurile, solicita guvernului un post de practicant, fara salariu, dar este respins, nefiind nobil, pe motivul originii sale de plebeu
Participa in 15 ianuarie 1847, ca practicant la Tabla regeasca, la Dieta Transilvaniei de la Cluj. Sulutiu relateaza ca in drumul lor spre casa, dupa dezbaterile parlamentare din Dieta, Iancu ar fi spus urmatoarele cuvinte: ”Frate Sulutiu! Nu te supara pe mine, oricat de bun roman ai fi, tu nu poti simti durerea ce am simtit-o eu azi. Tu si familia ta nu sunteti robi ca mine si ca parintii mei… Nu cu argumente filozofice si umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea lui Horea.
Pe Campia Blajului, in mai 1848,  cei patruzeci de mii de romani, adunati in forma de stea, asculta cutremurati de emotie cuvintele Craisorului: „Uitati-va pe camp, romanilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noi!” Acolo se hotaraste stergerea iobagiei si proclamarea drepturilor venit sa le curatesc!”
„Ori izbim cu pumnul in pieptul furtunii, ori pierim!” Revolutia da in clocot. Pana la sfarsitul lui octombrie 1848 ea cuprinde aproape intreaga Transilvanie. Campeni, Abrud, Marisel, Aries, Mures, Somes, Cris, Tarnave, Tara Motilor, Tara Zarandului, Siria, Arad… Pete de sange… pe chipul unei natiuni indurerate
Unicul dor al vietii mele fiind sa-mi vad natiunea mea fericita, a fost un ideal care  l-a marcat tot timpul pe Iancu. Dupa infrangerea revolutiei, Iancu pleaca la Viena. Romanii sunt din nou dezamagiti. Iancu, impreuna cu Cipariu, Barnutiu si Laurean, sunt chemati la politie, comunicandu-li-se acestora ordinul de a parasi Viena, dupa ce Iancu refuzase din nou sa primeasca decoratia data de imparat, ”Crucea de aur pentru merite, cu coroana”, spunand :”Sa se decoreze mai intai natiunea cu implinirea promisiunilor! 1852, 17 septembrie. Iancu este arestat si trimis sub escorta la Alba Iulia, unde fusese tinut in lanturi si strabunul sau Horia. Acolo, inchis in cladirea judecatoriei de ocol, este legat , umilit si batut de catre un ofiter austriac, slujbas al imparatului. In fata acestei insulte sufletul sau a coborat „in smoala melancoliei nesfarsite…” Este trimis apoi sub arest la Sibiu unde i se insceneaza un proces. Dupa eliberare se duce la vechiul sau amic, Ilie Macelariu, prieten si coleg de la Facultatea de Drept din Cluj… Reintorcandu-se in Apuseni, Iancu nu vrea sa dea ochi cu imparatul pe Muntele Gaina care vizita tinuturile unde a avut loc Revolutia. La Vidra, la Campeni, Rosia Montana, Detunata, Abrud sau Bucium, Iancu refuza de asemenea intalnirea cu monarhul.
In 1855, toamna, pe Campia Libertatii de la Blaj, cu crestetul descoperit, „ca in fata unui altar”, Craiul Muntilor, cu ochii inlacrimati scruteaza departarile…  „Eu nu-s Iancu. Eu sunt umbra lui Iancu, Iancu e mort!”
Cine a fost Iancu? Expresia unei idei inalte, unei dorinte strabune, care nu se va stinge niciodata din sanul natiunii romane…”
El, regele muntilor, cel fara coroana, adormea pentru totdeauna singur si cu fluierul flamand, pe prispa unui brutar, Ion Stupina, de la Baia de Cris, in dimineata zilei de 10 septembrie 1872. Nu avea nimic asupra lui decat o naframa zdrentuita, fluierul de cires si jalba catre imparat, unsa si mototolita…
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

avram iancu avocat transilvanean revolutionar roman omul stapanirii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1827 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018734 (s)