News Flash:

Axentie Ivanov, „Spionul roman“, victima a Marii Terori din RASSM

8 Septembrie 2013
1046 Vizualizari | 0 Comentarii
Marea Teroarea a avut loc in anii 1937-1938 in Uniunea Sovietica. In acea perioada au fost arestati circa 1,5 milioane de persoane, dintre care nu mai putin de 680.000 au fost executati cu un glonte in ceafa.
Printre victime erau asa-numitii culaci care revenisera din exilul siberian, dar si tarani din colhoz, oameni politici, de cultura, militari de rang inalt etc. In RASSM la acestia se adaugau „agentii romani“. 
Un presupus agent roman a fost prins in iulie 1938 si executat un an mai tarziu. Cine este Maxim Nicolae Ivanenco si care a fost soarta sa? 
Aventura lui Axentie Ivanov 
Pe langa eliminarea dusmanilor din interior, care ar fi sabotat masurile economice si politice ale autoritatilor sovietice, identificarea agentilor straini era un alt obiectiv important al NKVD. 
Erau suspectati de a fi agenti toti cei care aveau rude peste hotare, fusese in vizite de lunga sau scurta durata in afara URSS. In cazul RASSM, erau suspectati toti care aveau neamuri peste Nistru, in Romania, dar si cei care erau originari din Basarabia sau alte provincii ale Romaniei, indiferent de originea lor etnica, potrivit adevarul.md
Printre cei mai cunoscuti oficiali ai RASSM de origine basarabeana era rusul Grigori Starii (Borisov), nascut la Bozieni (actualul raion Hancesti). Indeplinea functia de presedinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RASSM, dar acest lucru nu l-a crutat, fiind executat pe 11 octombrie 1937. Era evident ca toti care veneau din Romania, mai ales cei care trecusera ilegal hotarul pe Nistru (in limbaj sovietic „linia de demarcatie“) erau considerati spioni. Unul dintre acestia era o persoana care s-a dat drept Axentie Ion Ivanov, care a trecut hotarul in dimineata zilei de 26 iulie 1938. Locul trecerii era situat intre satele Vascauti si Jora de Jos, din judetul Orhei, iar in partea stanga a Nistrului fiind localitatea Harmatca, raionul Dubasari.
Noaptea a stat intr-o livada situata pe mosia satului Vascauti, fiindu-i frica sa nu fie impuscat, dupa declaratiile sale, de catre granicerii romani. A decis sa treaca inot Nistrul in jurul orelor 5.00 dimineata, cand deja se lumina. Cand a ajuns pe la mijlocul raului, a fost observat de patrula, formata din soldatii Golovaci si Lotunov, apartinand detasamentului de graniceri Rabnita al NKVD. Cand Ivanov a ajuns la mal, acestia il asteptau si l-au arestat imediat. Soldatii politiei politice s-au bucurat ca vor fi laudati de sefi ca au prins inca un spion roman. Asa si a fost, Golovaci si Lotunov au primit un premiu banesc pentru vigilenta manifestata in capturarea lui Ivanov.
NKVD ii afla identitatea adevarata
Este interogat in primele doua zile dupa retinere, pe 27 si 28 iulie 1938, apoi pe 19 august si, dupa o pauza de cateva luni, la 31 decembrie 1938, pe 2 si 3 ianuarie 1939. La toate acestea declara una si buna: ca se numeste Axentie Ion Ivanov, ca a lucrat argat, o ducea greu, era hranit mizerabil si in momentul in care si-a manifestat nemultumirea fata de hrana, a fost batut de stapan si nu a mai putut rabda si a trecut Nistru, in URSS.
La 4 ianuarie 1939, oamenii NKVD nu mai cred in ceea ce spune si insista sa-si declare adevarata identitate: si anume, ca se numeste Maxim Nicolae Ivanenco, originar din Ciobruciu, raionul Slobozia, ceea ce acesta, pana la urma, si recunoaste. Se constata ca Ivanenco incercase sa evadeze in iarna anului 1930 in Romania, incercand sa treaca Nistru, dar fara succes, fiind prins de granicerii sovietici si condamnat la cinci ani de inchisoare. Dar nu renunta, mai incercand inca o data, in vara anului 1932, cand foametea era in toi in URSS. Reuseste sa vina in Basarabia, dar are si aici o perioada anumite probleme, deoarece autoritatile romane il suspecteaza ca e agent sovietic. Face o luna de inchisoare, dupa care obtine dreptul de a locui in satul Trebujeni, judetul Orhei. Pana in 1934 a fost nevoit sa mearga o data pe saptamana la Orhei pentru a se inregistra la Jandarmerie. 
Trimis in URSS, de Siguranta, in 1938?
Situatia de la hotarul cu URSS a ramas tensionata pentru intreaga perioada sovietica, Moscova refuzand sa recunoasca Unirea Basarabiei cu Romania infaptuita la 27 martie 1918. De aceea, Politia de Siguranta Generala a Statului (Siguranta), Jandarmeria, Serviciul Special de Informatii al Armatei Romane si alte institutii ale Statului Roman incearca sa fie la curent cu tot ce se intampla in URSS si mai ales daca se inregistreaza miscari de trupe in zona de frontiera cu Romania. Din acest punct de vedere, sigur Romania trimitea agenti de-ai sai peste Nistru, asa cum faceau si sovieticii la randul lor. Cu deosebirea fundamentala ca agentii romani adunau informatii, in timp ce agentii sovietici din Basarabia facea propaganda, aduceau munitii si instigau populatia la rebeliune impotriva autoritatilor. Nu stim insa daca Maxim Ivanenco a avut o misiune de acest fel pe teritoriul URSS in iulie 1938. Mai ales ca este foarte probabil sa fi fost batut de NKVD pentru a sustine versiunea despre spionaj. 
Ipoteza folosirii violentei impotriva sa este sustinuta de faptul ca desi oficial Marea Teroare luase sfarsit in noiembrie 1938, printr-o circulara din ianuarie 1939 Stalin spune ca tortura poate fi folosita in continuare impotriva „dusmanilor poporului“.
Condamnat la pedeapsa capitala
Tribunalul militar al districtului militar Kiev, intr-o sedinta tinuta la Tiraspol pe 21 iunie 1939, stabileste ca Maxim Nicolae Ivanenco ar fi fost agent al serviciilor speciale romanesti si il condamna la pedeapsa capitala prin impuscare, fiind invocat articolul 80 al Codului Penal al RSS Ucrainene (despre tradarea de patrie prin trecerea ilegala a hotarului) si articolul 54, punct 1 „a“ (activitate de spionaj).
Reabilitat in 2000
La 7 iunie 2000, Procuratura Republicii Moldova il reabiliteaza pe Maxim Nicolae Ivanenco pe motiv ca „instanta de judecata a incalcat flagrant prevederile articolului 53, alineat I al Codului Procesual Penal al RSS Ucrainene, si a examinat procedura penala in lipsa aparatorului, participarea caruia in cazul de fata era obligatorie“. Mai mult, reabilitarea s-a facut conform „Legii despre reabilitarea victimelor represiunilor politice“ din 8 decembrie 1992 care prevede faptul ca toate persoanele condamnate pentru asa numitele crime contrarevolutionare au fost sanctionate nelegitim.
„Profesionalismul“ securistilor sovietici
Cercetari ulterioare in arhivele din Chisinau si Bucuresti ne vor permite sa stabilim daca Ivanenco a fost intradevar agent al Sigurantei sau nu. In orice caz, ceea ce stim sigur este faptul ca din lista de circa 500 de persoane condamnate la moarte in RASSM pentru spionaj in favoarea Romaniei, in anii 1937-1938 si reabilitate in anii 1956-1958, niciuna nu s-a dovedit a fi spion roman. 
Securitatea RPR a verificat daca in documentele Sigurantei sau altor institutii s-ar afla numele indicate, dar nu a gasit nimic. Numai o persoana condamnata de sovietici ca „spion roman“ in anii 1937-1938 figura in documentele de arhiva romanesti, dar si aceea era agent sovietic trimis in Basarabia si care fusese lasat sa plece in URSS, unde a fost executat in timpul Marii Terori. Ceea ce spune mult despre „profesionalismul“ NKVD in depistarea „agentilor straini“ si numarul mare de persoane absolut nevinovate care au fost executate.
Curatarea de elemente antisovietice
In Ucraina, din care facea parte si RASSM, Marea Teroare incepe oficial pe 5 august 1937 (dupa unele surse, pe 4 august). 
Prin ordinul 00447 din 30 iulie 1937, intitulat „Despre operatia de represiune a fostilor culaci, criminali si alte elemente antisovietice“, se instituie cote pentru fiecare regiune sau republica, ceea ce nu este absolut nou in istoria represiunilor comise de puterea sovietica pana atunci. Un element oarecum de surpriza este faptul ca, prin comparatie cu operatiunile din cadrul colectivizarii sau cele impotriva unor grupuri etnice, din 1934-1936, operatiunile din cadrul a ceea ce numim generic Marea Teroare (iulie 1937-noiembrie 1938) au avut loc ad-hoc si cuprindeau intregul teritoriu sovietic. Din totalul celor care urmau sa fie arestati conform ordinului 00447, circa 1/3 erau inclusi in prima categorie ca fiind cei mai periculosi si urmau a fi executati, iar restul – in a doua categorie, perceputi ca reeducabili si care urmau sa fie condamnati la un termen de detentie de la 8 la 10 ani de lagar sau inchisoare. 
Cotele stabilite pentru Ucraina erau de 8.000 pentru prima categorie si, respectiv, 20.800 pentru a doua categorie, in total 28.000. Pentru RASSM era fixat „planul” la 200 persoane care trebuiau executate si 500 – condamnate la 8-10 ani de lagar de corectie prin munca si ani suplimentari de degradare civica. Autoritatile centrale de la Moscova dau de inteles ca cifrele indicate sunt orientative si ca pot fi majorate in caz de necesitate, dar numai cu acordul expres a Centrului (de regula, cu permisiunea lui Ejov, a adjunctilor sai, precum si a lui Stalin si Molotov). Ulterior aceste cote au fost majorate de cateva ori, uneori de 7-8 ori. Cum s-a intamplat acest lucru si cum a functionat mecanismului represiunilor in perioada iulie 1937-noiembrie 1938? Cu cateva saptamani inaintea emiterii ordinului 00447, Ejov a discutat cu sefii regionali si republicani ai NKVD invitati la Moscova pe 16 si 17 iunie 1937. Unii sefi locali ai NKVD au exprimat rezerve cu privire la amploarea si necesitatea reluarii terorii la o asemenea scara, drept urmare Ejov a operat imediat arestarea unora pentru a-i intimida pe ceilalti. 
Ulterior au fost arestati si condamnati numerosi prim secretari de regiuni, republici autonome si unionale, sefi de guverne din republici care au fost etichetati sabotori si tradatori ai intereselor partidului comunist. Astfel, fiecare incerca sa supravietuiasca, incercand sa dovedeasca conducerii ierarhic superioare loialitate maxima fata de masurile promovate de conducerea suprema a statului sovietic. Prin urmare, s-a declansat competitia acerba pentru indeplinirea cotelor initiale, dupa care Centrul era destul de „generos” si acorda altele suplimentar, oarecum similar cu cotele supra-plan din cadrul campaniilor de colectare a painii din perioada colectivizarii fortate a agriculturii. In aceeasi ordine de idei, cotele initiale trebuiau indeplinite in termen de 4 luni cat era prevazuta initial desfasurarea operatiunii, dar avea sa fie extinsa ulterior pentru inca aproape un an. Au existat de aceea cote pentru anul 1937, majorate de cateva ori, iar din ianuarie-februarie 1938 s-au stabilit alte cote pentru anul in curs, ceea ce semana si mai mult cu indeplinirea unui plan economic pe ani, nu cu o operatiune precedenta de eliminare a „dusmanului de clasa” care avea stabilit un contingent anume si era incheiata intr-un termen restrans.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

marea teroarea uniunea sovietica rassm
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1772 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011465 (s)