News Flash:

Aztecii si sacrificiile umane

2 Decembrie 2013
1984 Vizualizari | 0 Comentarii
In momentul cuceririi spaniole din 1519, aztecii se aflau intr-o perioada de maxima dezvoltare. Arta, arhitectura, cunostintele de astronomie, sistemul de guvernare si ceremoniile religioase atinsesera un punct culminant. Faptul ca nu inventasera inca roata a fost surprinzator. Imperiul lor enorm, cu o populatie de peste un milion de oameni, depindea de fertilitatea pãmintului. Orasul principal, Tenochtitlan, se inalta pe o insula aflata in mijlocul unei mlastini si era inconjurat de o retea de canale si lacuri.
Aztecii mancau porumb, fasole si salvie, peste si alte vietati acvatice, precum si cele doua animale domesticite, curcanul si cainele. Cainii care se mancau proveneau dintr-o o rasa fara par si erau ingrasati pentru consum.
Aztecii credeau ca, pentru ca soarele sa continue sa se miste pe cer, anotimpurile sa se succeada, iar culturile sa creasca, era esential ca astrul zilei sa fie hranit cu alimentul sau natural, sangele. Era nevoie de sange uman, iar in lipsa acestuia, insasi viata lumii ar inceta. Sacrificiul uman reprezenta o necesitate pentru bunastarea omenirii.
Victima era condusa in varful templului si, inconjurata de mii de spectatori care priveau de jos, intinsa pe spate pe o piatra usor convexa. Mainile si picioarele ii erau fixate de patru preoti, in timp ce al cincilea ii spinteca pieptul cu un cutit de silex si ii smulgea inima care batea inca. Inima era ridicata spre cer, in timp ce restul corpului se arunca la baza templului. Capetele erau taiate si infipte in siruri de tepuse aflate linga templu. Procedeul era extrem de barbar, iar preotii se umpleau de sange; ritualul i-a socat pe conchistadorii spanioli. Cand imparatul Montezuma al II-lea i-a condus pe Cortes si pe insotitorii sai in varful unui templu pentru a admira privelistea magnifica, acestia au fost scarbiti de sangele imprastiat peste tot si de duhoarea de carne putreda.
Cu toate acestea, si conchistadorii spanioli isi masacrau, ardeau, mutilau si torturau victimele. In schimb, aztecii au fost, la randul lor, oripilati de torturile aduse de cuceritorii lor de pe taramul Inchizitiei. Ei erau convinsi ca sacrificiile pe care le faceau reprezentau singurul mod de abordare a incertitudinilor unei lumi aflate sub o amenintare permanenta. Sacrificiile aveau loc in fiecare luna, adesea mai multe sute deodata. La inaugurarea Marelui Templu extins au fost sacrificati in acelasi timp 20 000 de oameni.
Dar de unde proveneau victimele, avand in vedere ca era nevoie de mii de oameni? Aztecii ii obtineau din razboaiele pe care le purtau cu vecinii, singurul scop al acestor conflicte fiind capturarea unui numar cat mai mare de prizonieri care sa poata fi folositi pentru sacrificii. Soldatii erau inarmati, dar incercau sa nu omoare, fiind insotiti de oameni care aveau asupra lor funii si plase pentru prinderea prizonierilor.
Aztecii erau un popor civilizat, cu calitati si defecte. Alaturi de societatea bine organizata, de simtul estetic si de puternicele sentimente religioase, exista obsesia fata de misterul sangelui si al mortii si cruzimea asociata cu acestea. Civilizatia azteca a fost definitiv distrusa de o mana de aventurieri europeni vicleni, curajosi si echipati cu cai, muschete, tunuri, arbalete si sabii de otel. Toate aceste elemente le erau necunoscute aztecilor, iar spaniolii erau astfel de neinvins in lupta.
sursa: Cedric Mims, Enciclopedia mortii, Ed. Lider, 2006
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tenochtitlan aztecii civilizatia azteca
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1631 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015512 (s)