News Flash:

Banii murdari din perioada comunismului

28 Ianuarie 2014
3877 Vizualizari | 1 Comentarii
Comunismul a incercat sa modifice perceptia oamenilor cu privire la bani. Bogatia nu mai era agoniseala individuala a fiecaruia, ci patria intreaga, cu holdele, uzinele si hidrocentralele ei. 

Leii nostri erau murdari, pestilentiali si nu-ti puteau aduce decat mancare proasta, vacante interne in grup, prin ONT, televizoare la care n-aveai ce vedea si o masina Dacia, „buna pentru idioti", cum ar fi numit-o Ceausescu, pe care o plateai la tinerete, dar te bucurai de ea cand incepeau tamplele sa incarunteasca. Istoria banilor in comunism nu e mai putin intunecata decat comunismul insusi. 

Boli cu transmitere monetara 

Leul comunist ia nastere in 1947, dupa o denominare uriasa: leul nou era echivalentul a 20.000 de lei vechi. Reevaluarea leului permitea schimbarea unei sume limitate. Scopul era de a saraci brusc patura bogata a Romaniei acelor ani. In 1952 se emit noi bancnote de unu, trei, cinci, zece, douazeci si cinci si o suta de lei. In 1966, la un an dupa „urcarea pe tron" a lui Nicolae Ceausescu, sunt desenate noi bancnote cu aceleasi valori, plus „hartia" de cincizeci de lei. Acestea vor ramane in vigoare pana in 1991, scrie adevarul.ro.


Vezi si Cum aratau magazinele si pietele inainte de 1989 - FOTO
Elena Ceausescu nu intelegea ce inseamna inflatia 

Asadar, timp de 25 de ani, „banii lui Ceausescu" au circulat fara intrerupere peste tarabele pietelor, prin buzunarele doctorilor, din sertarele unor sefi-serviciu-personal, in portmoneele oamenilor muncii. Erau bani facuti pe o hartie de o calitate indoielnica, de la fabrica Letea (Bacau). In acest sfert de veac, banii au fost impregnati de bacterii si microbi. Dar conducerea de partid si de stat s-a temut mai mult de inflatie decat de bacili si streptococi. 

Decebal Urdea a fost ultimul guvernator comunist al Bancii Nationale a Romaniei. Isi aminteste si astazi cum se ruga de Elena Ceausescu, ca sa-i permita sa arda bancnotele vechi si sa emita altele noi. „Ea considera ca emisiunea monetara era generatoare de inflatie. Dar cand emiti, inlocuiesti; nu aduci niciun fel de cantitate in plus pe piata. 

Bancnotele vechi s-ar fi depozitat la Piatra-Neamt si acolo, in prezenta unei comisii, ar fi fost distruse prin ardere. Ea nu intelegea acest lucru. A trebuit sa ma duc cu o valiza la ea, sa vada cat de mucegaite erau bancnotele care circulau. Tot n-a vrut sa accepte o noua emisiune de bani, asa ca am pus in circulatie, pentru salarii si pensii, bani care erau destinati distrugerii". 

Majoritatea bancnotelor care au circulat in anii '80 erau intr-o stare jalnica. Banca Nationala a Romaniei pastra „hartiile" mai bine conservate pentru a le distribui reprezentantelor diplomatice: „Asta, ca sa nu ne facem de ras. Nu ne puteam prezenta in fata strainilor cu bani rupti si lipiti cu scoctch. In orice tara normala e un lucru firesc sa emiti bani pentru a-i inlocui pe cei deteriorati. Numai la noi nu". 


Vezi si Cum se facea deszapezirea in comunism
20 de tone de aur 

Din pozitia de guvernator al BNR, Decebal Urdea a cumparat, in primavara anului 1989, 20,3 tone de aur. Cele 20 de tone nu au fost cumparate dintr-odata, pentru a nu perturba piata. Se cumpara o tona azi, o tona maine. Povesteste Urdea: „Aveam oamenii mei, sunam. Mai luati «o toamna», ziceam. Sau: cumparati numai «o primavara». «Toamna» insemna o tona de aur, «primavara» - o jumatate de tona. Totul se facea codificat, nu glumesti cu tona de aur". A fost ultima operatiune de cumparare de aur din exterior pe care a facut-o Romania. De atunci, rezerva de aur a crescut numai din productia interna. 

„Pentru plata anticipata a datoriei externe, noi vanduseram 80 de tone de aur. Deci, Banca Nationala pierduse mult aur. In primavara anului 1989 i-am prezentat lui Nicolae Ceausescu pretul aurului pe piata internationala. Eu i-am propus sa cumparam prin Banca Reglementelor Internationale, cu sediul la Basel, in Elvetia. El voia aur de pe piata asiatica. Stia ca acolo e mai ieftin. I-am explicat ca ar fi o greseala, pentru ca nu cunosteam calitatea aurului de la asiatici, pe cand in Europa o cunoastem. Pana la urma a fost de acord si mi-a zis: «Pleci imediat la Basel!». Asa am adus in Romania 20,3 tone de aur. Daca nu faceam acest demers, banii pe care i-am cheltuit pentru cele 20,3 tone de aur, care sunt si acum in rezerva Bancii Nationale a Romaniei, se duceau cum s-au tot dus banii dupa Revolutie: pe ciocolata, cafea si guma de mestecat". 

Urdea crede ca, dupa 1989, rezervele valutare ale Bancii Nationale au fost rau folosite: „Aveam o rezerva valutara care a fost valorificata nechibzuit. S-au liberalizat importurile, nu mai existau autorizatii de import, si s-au adus tot felul de produse de proasta calitate: dulciuri, cafea, blugi. Banii astia trebuiau folositi pentru retehnologizare, pentru infrastructura. Asta ar fi atras investitori si ar fi asigurat Romaniei un statut de tara exportatoare". 

Salariul de care Ceausescu nu s-a atins: 17.000 de lei 

Ceausestii au stat in case ca la Paris, s-au plimbat in masini americane, au mancat cele mai bune roade ale gliei noastre si au vazut toata lumea. Totusi, nimeni din anturajul lor nu i-a surprins vreodata cu bani in mana. Despre Nicolae Ceausescu se spune ca n-ar fi avut nici portofel. La ce sa-i fie de folos, daca nu purta bani la el si nici documente personale? Nici cand a fost impuscat in cazarma din Targoviste, Ceausescu nu avea la el portofel, buletin sau bani. 

Marin Neagoe, seful Directiei a V-a a Securitatii, care se ocupa de paza presedintelui spune ca, fara putinta de tagada, Ceausescu nu s-a atins de bani cat a fost secretar general al PCR. 

„Nu l-am vazut niciodata pe Ceausescu cu bani la el. N-a avut niciodata nevoie de bani, nici in tara si nici in vizitele externe pe care le facea. El manca la Gospodaria de Partid, avea frizer, croitor, tot ce-i trebuia, deci n-avea el nevoie de bani. La restaurant n-a fost niciodata, toata viata lui, deci n-a avut de platit vreo nota". Ceausestii nu plateau nici chirie, nici intretinere, nici transport. Contactele lor cu banii erau indirecte: prin rapoartele pe care le primeau de la sectoarele economice. 

Stefan Andrei, ministru de Externe al Romaniei in perioada 1978 - 1985, isi aminteste ca Nicolae Ceausescu nu se atingea de leafa pe care o incasa in calitatea lui de presedinte al Romaniei. „In 1989 i-au gasit revolutionarii banii si foile de salarii, pentru ca el nu s-a atins niciodata de banii aia. In ultimii ani, avea un salariu de 17.000 de lei. Ea, Ceauseasca, era platita cu 14.000 de lei. Un ministru lua 10.000 de lei, un director de fabrica sau un rector lua 8.000 de lei. Salariu mediu pe economie era de 3.000 de lei." 

Banii presedintilor 

Daca punea leafa peste leafa, Ceausescu putea sa-si cumpere o Dacie 1310 in cinci luni. Aceeasi perioada de timp ii trebuie si actualului presedinte, Traian Basescu, pentru pune banii jos pentru o Dacie Logan. Conform ultimei declaratii de avere, Basescu incaseaza pentru munca depusa la Cotroceni un salariu de 5.864 de lei pe luna. 

Cum se jefuieste o banca in comunism 

La 28 iulie 1959, cinci barbati si o femeie au blocat o masina de transport-valori a Bancii de Stat a Republicii Populare Romane. Cu ajutorul armelor l-au scos pe sofer din masina si au golit incarcatura: 1,6 milioane de lei - echivalentul a peste 250.000 de dolari. Totul s-a petrecut la lumina zilei, in cartierul Giulesti al Capitalei. A fost cel mai rasunator jaf din istoria comunismului est-european. 

Dupa doua luni, faptasii au fost prinsi. Cu totii erau fosti membri de elita ai Partidului Comunist Roman (inclusiv in perioada ilegalitatii) sau ai Securitatii. Cei cinci barbati au fost condamnati la moarte si executati, iar femeia a fost condamnata la munca silnica. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

comunismul bani hidrocentralele ont masina dacia ceausescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Jokero  | #1524
Bine ca na-m prins ani aceia,navei ce cumpara acum ai ce cumpara dar nu sunt locuri de munca si bani parca si acum este comunism indvers.Am o bacnota de 100 lei din republica socialista romania, nare filigran nu are fir pe cand zloti din aceiasi perioada aveu si fir si filigran si ba chiar si relif.
Bani dinainte erau tipariti fara sisteme de siguranta.
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1551 (s) | 35 queries | Mysql time :0.019037 (s)