News Flash:

Barbu Dimitrie Stirbei, un domnitor al reformei

11 Octombrie 2013
3885 Vizualizari | 0 Comentarii
Barbu Dimitrie Stirbei s-a nascut la Craiova in anul 1785, si a fost fiul adoptiv al lui Dimitrie Stirbei, care era ultimul descendent al unei familii boieresti, inrudite cu Mihai Viteazul. Barbu invata acasa, numai cu profesori din colegiu si primeste un atestat de filosofie. Apoi pleaca sa studieze la Paris. Abia in anul 1815 se intoarce in tara, la varsta de 30 de ani. Isi incepe cariera de functionar si om politic. E numit „dregator", dupa vechiul regim patriarhal. E numit vel caminar de domnul Grigorie Ghica si primeste unul din locurile de ispravnic, in judetul Vlasca. In acelasi an, izbuteste sa se mute in judetul Ilfov, fapt ce ii ingaduie sa locuiasca in Bucuresti. In 1828, indata dupa ocupatia rusa, capata sarcina de a se ingriji de trecerea trupelor ruse, fiind astfel un comisar al tarii pe langa trupele acestora.
Cererile rusesti nu mai conteneau, trupele lor strabateau tara in lung si lat si rechizitionau animale de munca, luau cereale si tot ce se mai putea lua. Barbu Stirbei trebuia sa faca fata acestor cerinte. In acest timp vistieria era goala, iar recolta foarte slaba. In curand, generalul Pavel Kiseleff il numeste pe Barbu Stirbei ministru de Interne. Barbu isi pune candidatura in alegerile pentru Adunarea Obsteasca si iese, in decembrie 1836, in fruntea celor 20 de deputati ai Bucurestiului. Nicolae Iorga il descrie astfel pe Barbu Stirbei: „N-a fost niciodata un entuziast, nici un vorbaret, si putini oameni au patruns vreodata in intimitatea cugetului si a inimii sale."  In 1840, tipareste o dare de seama a ministerului sau, iar in iunie 1841 demisioneaza si pleaca in strainatate.
Chemat la domnie in anul 1849, in niste timpuri atat de tulburate, atat inauntru cat si peste hotare, care au adus si tinut la noi numeroase trupe de ocupatie straine, el a fost pentru tara aparatorul cel mai dibaci si organizatorul cel mai incercat. Rusii l-au sustinut pe Barbu Stirbei sa ia tronul, intrucat il stiau prieten cu Kiseleff, pe care il considerau un vajnic colaborator al politicii rusesti in Orient. In aceasta privinta ei s-au inselat. Stirbei, de la un capat la altul al domniei, asa cum ii indica simtul sau de corectitudine, datoria lui de om si de domn, si-a indeplinit si datoria de roman, in intelesul cel mare al cuvantului, scrie romanialibera.ro.
Sapte ani in fruntea statului
Cea dintai greutate a domniei lui era prezenta apasatoare, ruinatoare si umilirea de toate zilele din partea armatei de ocupatie. Rusii credeau ca politica lor va folosi prin fixarea, intr-o constitutie, intr-un regulament organic, a reformelor, pe care le cereau demult boierii mari, doritori, fata de ce vedeau in Europa, de o ordine stabilita si in principate. Barbu Stirbei era un om inteligent, instruit, energic, un spirit practic si organizator, o natura liberala si un profund cunoscator al vietii romanilor. Desi din cei sapte ani, cat a stat in fruntea Statului, a domnit numai doi ani liberi de ocupatie straina rusa, turca si austriaca, totusi pe drept cuvant poate trece printre cei mai buni domnitori.
A facut tot ce i-a stat in putinta sa introduca in tara o administratie occidentala, a organizat Statul si comunele, a indreptat finantele tarii, a ridicat creditul, reducand datoria publica de la 19 la 6 milioane de lei, a contribuit la raspandirea instructiei publice, creand nume roase scoli si institutii de cultura, in care a dat limbii romane locul ce i se cuvenea. De asemenea a infiintat mai multe institutii filantropice si, intre altele, a dotat fiecare judet cu un spital, a infiintat corpul  dorobantilor, care a servit in cele din urma la baza armatei teritoriale, a dezrobit tiganii boieresti, prin rascumparare, a promulgat un cod penal, dupa ce, ca ministru in trecut, dotase tara cu un cod in comert. A deschis prima scoala militara, a fondat scoli de medicina cu ajutorul doctorului Davila, apoi, cu catva timp in urma, scoala de arte si meserii, a construit Teatrul National, a dat un imbold puternic agriculturii, industriei si comertului. Daca ar mai fi stat pe tron ar fi inceput, dupa cum isi propusese, constructia drumurilor de fier si infiintarea unei Banci Nationale, a ingaduit presei mai mare libertate si, prin diverse legi pe care le-a facut, a garantat proprietatea, justitia si siguranta.
ub el s-a introdus telegraful, s-a facut harta tarii, s-au fondat orasele Severin si Calafat, si in special pentru craioveni a facut Gradina Bibescului, transformata ulterior intr-unul dintre cele mai frumoase parcuri din tara, si a infiintat si un liceu, tot la Craiova.
O atat de prodigioasa activitate, intr-un timp atat de scurt, intr-o situatie atat de zbuciumata si intr-o societate atat de putin pregatita, cum era societatea noastra la mijlocul secolului al XIX-lea, uimeste mintea si invedereaza mai bine decat orice am spune noi iubirea calda de neam, inteligenta fertila a acelui mare domnitor. Dar preocuparea de capetenie a printului Stirbei, pe deasupra celorlalte nevoi ale Statului, a fost taranul roman, pentru care nu a pierdut nicio ocazie pentru a-si arata toata solicitudinea lui. Fire egalitara, patrimoniu cunoscut al Stirbeilor, Barbu Stirbei a fost amic al tuturor, al boierilor, al negustorilor si al taranilor. Patriot bun, generos si muncitor, el a intrunit in sine cateva din calitatile tuturor straturilor sociale, si astfel ne apare ca primul mosnean, ca primul orasean, ca primul boier.
Parasind dupa tratatul de la Paris domnia atat de amarata si zbuciumata, dar si rodnica si folositoare, Barbu Stirbei a mai trait 13 ani si a avut fericirea sa vada Unirea, infiripare a visului sau de aur, a idealului sau de bun si mare patriot. El, atat de nedreptatit de contemporanii sai, ne apare astazi, in cartea neamului nostru, ca un domnitor mare in toate privintele. Iata ce spunea Barbu Stirbei despre patriotism: „Patriotismul nu sta in cuvantari sonore si pompoase, ci in lucrari sistematice si de lunga rabdare".
Opinia regelui Ferdinand
Regele Ferdinand, care a participat la inaugurarea statuii lui Serban Dimitrie Stirbei din orasul Craiova, afirma: „Opera lui de reforme imbratiseaza toate directiile. Sunt doua asupra carora ma voi opri, asupra a doua care il caracterizeaza indeosebi ca domnitor intelept. Judecand in mintea lui clara, care patrundea si viitorul, ca o taranime sloboda, multumita si tare este unul din stalpii cei mai puternici si siguri al unui Stat trainic, Voda Stirbei a depus o neobosita solicitudine pentru regularea chestiei rurale, prin masuri de ocrotire pentru munca taranilor, si a pregatit terenul pentru reformele ulterioare. Alaturi de acestea, s-a gandit si a lucrat la reorganizarea armatei. Prin intemeierea scolii militare, a creat pepiniera de ofiteri din care au iesit sefii care au condus aproape treizeci de ani in urma vitejii nostri la izbanda".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

craiova dimitrie stirbei inrudite mihai viteazul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1516 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013089 (s)