News Flash:

Batalia de la Stalingrad. Armata romana, cel mai mare dezastru din istoria ei

18 Februarie 2018
509 Vizualizari | 0 Comentarii
Stalingrad

Batalia de la Stalingrad – Volgograd-ul de azi - reprezinta nu doar un important moment de cotitura pentru soarta celui de-al Doilea Razboi Mondial, ci si o adevarata tragedie pentru Armata Romana.

O drama pentru toti cei care s-au aflat in preajma Volgai intre 1942-1943 indiferent de ce limba vorbeau, germana, rusa, romana, maghiara sau italiana. Indiferent de ce ideologie politica imbratisau. Indiferent de culorile steagului sub care luptau sau uniforma pe care o purtau, Stalingrad a reprezentat o catastrofa umanitara. Deopotriva soldati sau civili au cazut victime. De oridinul milioanelor, au devenit statistica. Cei plecati, ajunsi si ramasi la Stalingrad, au ramas pe Volga pentru totdeauna. Si-au gasit, pe taramul unei batalii de proportii apocaliptice, locul de odihna eterna. Un loc necunoscut de multi dintre urmasii lor.

O cercetare mai amanuntita a episodului Stalingrad nu a fost posibila in istoriografia romaneasca, in primul rand, din cauza faptului ca Stalingrad a fost definitivat ca subiect tabu in contextul in care Romania a fost acaparata de dictatura sovietica. Comunistii considerau incursiunea in URSS alaturi de Germania nazista ca un act de tradare ce trebuia stigmatizat si condamnat. Asa s-a ajuns si la principala acuza din timpul procesului maresalului Ion Antonescu: trecerea Nistrului si avansarea Armatei Romane in inima URSS.

Cum s-a ajuns la tragedia de la Stalingrad

Dupa pierderile suferite in precedenta campanie din 1941 devenea clar si pentru nemti ca tactica razboiului fulger – blitzkrieg – a esuat. Pentru ca a putea continua razboiul, OKW-ul (Inaltul comandament al Wehrmacht-ului) si Hitler erau constienti de importanta resurselor petroliere, atat de necesare in industria de razboi. In pofida livrarilor efectuate de Romania epuizarea resurselor petroliere a atins cote alarmante. In aceste conditii campania din 1942 viza bogatele zagaminte petroliere din Caucaz (Maikop, Groznii, Baku) care ar fi alimentat necesitatile germanilor si ar fi privat URSS de carburant. La 11 aprilie 1942 este definitivat planul operatiunii in sudul URSS ce va purta denumirea codificata de ”Blau” schimbata ulterior la 30 aprilie in ”Brausschweig”.

De partea cealalta in tot acest timp Stavka (Marele Cartier General) si Inaltul Comandament Sovietic abordau si ei strategia pentru 1942. Stalin a crezut ca atacul german va fi indreptat spre Moscova fapt ce va duce la dispunerea unei mari parti a efectivelor in spatele capitalei sovietice neglijand, in schimb sectorul sudic unde va actiona Germania nazista.

Prima mare eroare tactica pe care Hitler o face are loc la 23 iulie 1942 cand prin ’’directiva 45’’ acesta ordona cucerirea simultana a Stalingradului – Grupul de armate ’’B’’ si a Caucazului – Grupul de armate ’’A’’. Prin urmare, aceasta miscare va slabi simtitor capacitatea ofensiva a Wehrmacht-ului. Dupa o serie de succese notabile trupele germane care intampinau o rezistenta din ce in ce mai puternica devin epuizate iar din pricina lipsei de forte proaspete sunt obligate sa treaca in defensiva.

Initial, din grupul de armate ’’B’’ facea parte doar armata a 6-a germna care avea in componenta 250.000 militari, 740 tancuri, 7.500 tunuri si aruncatoare, 1.200 de avioane. Datorita inaintarii incununate cu succes spre Stalingrad a grupului de armate ’’B’’, Hitler face o alta eroare. Rupe unitati in special cele blindate din grupul de armate ’’B’’ si le transfera grupului de armate ’’A’’ pentru a pune presiune in Caucaz. Ofensiva spre Stalingrad este franata moment in care Hitler rupe din grupul de armate ’’A’’, armata a 4-a blindata pe care o trimite intr-o misiune de atacac la Stalingrad din sud-vest. Decizia compromite Caucazul.

Ordinul lui Stalin: ”Niciun pas inapoi!”

Rezistenta sovietica devine din ce in ce mai puternica odata cu ’’Ordinul 227’’ din 28 iulie 1942 dat de Stalin si cunoscut sub numele ’’niciun pas inapoi!”. Orice intentie de retragere sau dezertare era pedepsita imediat prin impuscare.

”Ordinul 227’’ implementeaza brutal in constiinta soldatului sovietic ca dincolo de Volga nu exista viata. Dincolo de Volga, Rusia nu mai exista. Este implementat in mintea fiecaruia faptul ca participa la batalia suprema. Soarta URSS se afla in mainile lor. Un moment psihologic care a dus la o rezistenta incrancenata din partea sovieticilor.

Asadar, fortele rupte din flancul grupului ’’B’’ si trimise in ofensiva spre Stalingrad sunt inlocuite de trupe aliate: ungare, italiene si romane. Efectivele acestor trupe este mult sub nivelul combativ al diviziilor germane. Ele nu dispuneau de un echipament adecvat, de armament greu si nici de armament antitanc. Pozitionarea lor pe flancurile armatei a 6-a germane a fost fructificata de sovietici. Riscurile la care nemtii s-au expus prin aceasta eroare au fost enorme iar consecintele asa cum vom vedea vor fi devastatoare.

Batalia a fost una extrem de crancena. Luptele au fost purtate in interiorul orasului pentru fiecare metru de pamant, la propriu. Pentru fiecare cladire, pentru fiecare incapere. Intreg orasul Stalingrad s-a scufundat intr-o baie de sange. S-a ajuns la adevarate lupte corp la corp, un macel de nedescris din partea ambelor tabere.

In timpul acestui asediu furibund al trupelor germane Inaltul Comandament sovietic elabora planul contraofensivei. A ramas in istorie celebra operatiune sub nume de cod ’’Uranus’’, contraofensiva elaborata sclipitor de generalii Jukov, Vasilevki si Voronov. In esenta ea urmarea incercuirea armatei a 6-a germana prin concetrarea unor forte capabile sa rupa linia de aparare germana pe flancuri.

Spulberarea Armatei romane

In noiembrie 1942 armata a 3-a romana se afla in stanga armatei a 6-a germane intinsa pe un front de 170 de km. Armata a 4-a romana se afla dispusa pe un front care se intinde pe nu mai putin de 350 km. Practic, au fost nevoite sa amortizeze contraofensiva sovietica care si-a concentrat in aceste sectoare cele mai puternice forte.

Armata a 3-a romana condusa de generalul Petre Dumitrescu si armata a 4-a romana condusa de generalul Constantinescu Klaps a rezistat eroic. Fara sa faca niciun pas inapoi a reusit in prima faza sa tina piept unei contraofensive sovietice caracterizata de o covarsitoare superioritate. In cele din urma inevitabilul s-a produs, flancurile au cedat iar incercuirea armatei a 6-a germana a fost efectuata. Tragica continuare si macelul care a avut loc este deja cunoscut. Important de mentionat este faptul ca atat generalii Petre Dumitrescu si Constantinescu Klaps, cat si Ion Antonescu au avut nenumarate interventii prin care atentionau Germania de o iminenta operatiune de proportii concentrata pe flancuri. Au insistat pentru intarirea acestora cu trupe germane. Toate aceste avertismente au fost ignorate de OKW si de Adolf Hitler care erau increzatori in faptul ca Germania va reusi sa transeze inclestarea.

”Nu ma sinucid pentru un caporal bavarez”

Comandantul armatei a 6-a germana, colonelul-general von Paulus a constientizat ca ofensiva sovietica avea ca obiectiv incercuirea si distrugerea fortei germane. La 22 noimebrie 1942 acesta cere retragerea trupelor germane de la Stalingrad. Criza din interiorul OKW-ului se adanceste din momentul in care toti generalii cer retragerea imediata a trupelor de la Stalingrad. Cu toate acestea Hitler refuza categoric retragerea fiind constient de faptul ca odata retrase trupele germane de pe Volga, nu va mai avea niciodata sansa sa avanseze atat de adanc in teritoriul URSS.

Erich von Manstein este numit in fruntea Grupului de armate "Don", grup nou infintat care are misiunea de a elibera armata a 6-a germana. Indecizia comandantului armatei a 6-a germana von Paulus de a sparge incercuirea si rezistenta acerba a rusilor au condus la esecul misiunii. Nici pe cale aeriana lucrurile nu stateau mai bine pentru armata germana prinsa in incercuire. Luftwaffe – armata aeriana germana – condusa de Hermann Goering a clacat si ea din cauza conditiilor meteo nefavorabile din Rusia.

Situatia a devenit dramatica dupa capturarea aerodromurilor de catre sovietici, din cauza lipsei de aprovizionare. Printr-un ultimatum, Rusia cere capitularea neconditionata a trupelor ce se aflau sub comanda lui von Paulus. Hitler a refuzat iar fara nicio remuscare ii ordona lui von Paulus ca fiecare om sa lupte pana la ultimul cartus. Astfel, incepe masacrarea trupelor germane aflate in incercuire. Situatia a scapat de sub control iar trupele germane au inceput sa se predea in masa. Pe data de 30 ianuarie 1943, Hitler il numeste pe von Paulus feldmaresal. Totul se petrecea in contextul in care dictatorul spera ca acesta va prefera sa se sinucida in detrimentul capitularii.

Hitler a facut o criza de nervi: ”Nu a avut vointa de a deveni nemuritor''. ”Nu am nicio intentie sa ma sinucid pentru un caporal bavarez”, a fost replica lui von Paulus, facand referire la gradul militar pe care Hitler l-a avut in Primul Razboi Mondial.

Propaganda germana a incercat din rasputeri sa ascunda realitatea dureroasa a infrangerii de pe Volga. Victoria Armatei Rosii a fost un punct de mare cotitura in soarta razboiului.

Armata romana, cea mai mare infrangere din istorie

Dupa infrangere, Romania, a carei armata a fost spulberata la Stalingrad, numarul mortilor si disparutilor ridicandu-se la sute de mii, a intrat intr-o tensiune diplomatica cu partea germana, Hitler acuzand romanii de esecul de la Stalingrad cu toate ca a ignorat cu aroganta toate avertismentele acestora. Relatiile nazistilor s-au deteriorat si cu ceilalti aliati.

Peste 2 milioane de oameni au murit in una din cele mai sangeroase batalii din istoria omenirii. Pierderile pentru armata romana au fost colosale. Dintr-un efectiv de aproximativ 250.000 de oameni, Romania a pierdut aproximativ 150.000. Iar cei care au supravietuit au fost luati prizonieri si trimisi in lagarele din Siberia. Stalingrad a fost, fara indoiala, cel mai mare dezastru si cea mai mare infrangere a armatei romane in intreaga ei istorie.

Astazi, la Rossoska, in apropiere de Stalingrad, Romania are primul cimitir militar inaugurat in 2015, unde sunt inhumati sute de soldati romani care si-au gasit sfarsitul in batalia apocaliptica de la Stalingrad.

*****

Sursa: Ottmar Trasca, ”Catastrofa de la Stalingrad si consecintele sale 1942-1943’’, Universitatea ’’Babes-Bolyai’’, Cluj-Napoca/dcneews.ro

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

urss
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1674 (s) | 23 queries | Mysql time :0.018379 (s)