News Flash:

Batalia din Ardeni

30 Ianuarie 2014
2807 Vizualizari | 0 Comentarii
In toamna  lui 1944, trupele germane se cofruntau cu o situatie disperata. Luptand pe un front intins pe mii de km. si aflandu-se in razboi cu aproape toate statele lumii , Wermachtul era obligat la o defensiva continua, incepand cu 1943. Kriegsmarine si Luftwaffe erau complet infrante iar armata de uscat suferea infrangeri pe toate fronturile. Nefiind in stare sa obtina victorii defensive ca la Stalingrad ori Kursk, strategii germani apeleaza la ultima solutie : ofensiva. Avand inca in memorie rasunatoarele victorii din 1939-1940, Hitler joaca ultima carte pe mana blitzkrieg-ului, tactica preferata a masinii de razboi germane. 

Vezi si Batalia din Golful Leyte 
Ultima ofensiva se soldase cu marea infrangere de la Kursk-Orel-Belgorod, infrangere prin care Wermacht-ul cedase definitiv initiativa pe frontul de est. Coplesite numeric atat la vest cat si la est, armatele germane nu pareau a mai fi capabile de o ofensiva de amploare. Factorul surpriza avea sa fie una din principalele caracteristici ale bataliei din Ardeni.  Decizia ofensivei a fost luata de Hitler la 26 septembrie 1944. Intr-o discutie cu Jodl, acesta spune : “Situatia noastra este disperata. Nu avem nimic de castigat ramanand in defensiva.” Planul Fuhrerului prevede o ofensiva ca in ’40, cu trecerea Meusei intre Namur si Liege si apoi o actiune spre nord, pana la Bruxelles si Anvers. Tinta finala era deci portul Anvers, vital pentru aprovizionarea aliata.
La jumatatea lui octombrie, Hitler ii convoaca pe comandantii frontului de vest, maresalii Von Rundstedt si Model, pe care-i pune la curent cu planurile ofensivei. Desi acestia se pronunta categoric impotriva actiunii, aratand ca nu dispun de aviatie si ca trupele disponibile nu ajung nici macar pentru o ofensiva limitata, nu mai este nimic de facut : Hitler luase decizia. Ofensiva va incepe pe 15/16 decembrie si va fi declansata de Grupul de Armate B. Comanda generala a operatiunii este incredintata maresalului von Rundstedt.
Dupa ’43, calitatea infanteriei germane avea sa scada serios, armatele decimate nu mai pot fi inlocuite cu contingente de aceeasi valoare, asa ca Inaltul Comandament German este silit sa recurga la recrutari masive, luand astfel nastere Diviziile de Volksgreadieri. Aceste divizii mediocru echipate si prost instruite vor forma grosul infanteriei germane in batalia din Ardeni. Restul infanteriei este intr-adevar de elita : trupe veterane echipate cu arme noi cum ar fi mitraliera MG-42 si arma antitanc Faustpatronen. Oricum, in ansamblu, infanteria germana este inferioara celei aliate.
Artileria de care dispuneau germanii era putin numeroasa insa redutabila. Pe langa tunurile “clasice” de 105, 150 si 170 mm, Wermachtul mai avea si tunuri de asalt mobile cum ar fi Hummel, Wespe sau SIG 38M. Acestea erau tunuri de 105 sau 150 mm montate pe sasiul tancurilor mai vechi. Aceasta ducea la o arma teribila, care pe langa putere de foc si blindaj, dispunea si de o excelenta mobilitate, ideala pentru ofensiva.

Vezi si Batalia din Marea Coralilor 
Tancurile erau punctul forte al armatei germane. Nici un tanc aliat nu se putea masura cu puternicele Tiger 2, Panther G sau cu antitancul JagdTiger. Pe langa acestea, nemtii aveau in dotare si modele mai vechi ca P IVH, Panther A, Panther D, Tiger I sau antitancurile Elephant, Nashorn, Hertzer, JagdPanther, toate redutabile. Bine organizate si echipate, diviziile germane de “Panzere” reprezentau o remarcabila forta de soc.
Luftwaffe fusese practic eliminata de pe cer odata cu debarcarea din Normandia. Totusi, toate fortele ei vor fi concentrate in aceasta batalie decisiva. Oricum, net inferioara numeric, aviatia germana nu putea spera sa sprijine ofensiva terestra prin bombardamente. Avioanele germane aveau sa incerce ca macar sa-si protejeze propriile trupe de bombardamentele inamice.
Numeroasa si foarte bine inarmata si aprovizionata, infanteria aliata suferea numai printr-o oarecare lipsa de experienta. Totusi, infanteria avea sa fie cea mai importanta arma a aliatilor in aceasta faimoasa batalie.
Aliatii aveau tunuri de 105 si 155 mm, la fel ca germanii. De calibru mai mic decat cea germana, artileria aliata era in schimb mult mai numeroasa.
Tancurile erau marea problema a armatei aliate. Nici un tanc englez sau american, in special modelul principal Sherman III, nu putea invinge intr-o confruntare directa cu tancurile germane. In zona Ardenilor existau chiar tancuri complet depasite, cum ar fi Stuart sau Churchill II. Numai tancul britaic Firefly, dispunand de un tun puternic insa insuficient blindat, se putea opune cu oarecare succes Panzerelor.
Aviatia aliata era cea mai eficace arma a acestora. Avioanele engleze Spitfire XIV, Hurricane VI ,Mosquito IV, Typhoon sau cele americane P47 Thunderbolt, P38 Lightning, P51 Mustang, B17 FF, B24 Marauder, B29 SFF reprezentau o forta in stare sa schimbe soarta unei batalii. Atacand in grupuri mari si dispunand de cantitati enorme de munitie, aviatia aliata avea doua roluri : tactic si strategic. 
Rolul tactic : distrugere de tancuri, tunuri, etc
Rolul strategic : dezorganizarea spatelui frontului inamic (trenuri, depozite de munitii, uzine, drumuri, poduri, gari)
schimbe soarta unei batalii. Atacand in grupuri mari si dispunand de cantitati enorme de munitie, aviatia aliata avea doua roluri : tactic si strategic. 
Rolul tactic : distrugere de tancuri, tunuri, etc
Rolul strategic : dezorganizarea spatelui frontului inamic (trenuri, depozite de munitii, uzine, drumuri, poduri, gari)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

trupele germane situatie disperata kriegsmarine luftwaffe ofensiva
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1674 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018435 (s)